2016 – anul fragilizării alianțelor României Răspunde

the_ambassadors_-_header

Brexitul reprezintă o provocare multiplă pentru România – o dată în plan bilateral, pe urmă la nivel comunitar și în final la nivel euroatlantic. Marea Britanie este unul dintre pilonii fundamentali ai Alianțeli nordatlantice. Deși #brexitul nu înseamnă părăsirea NATO, rolul Marii Britanii în alianță se va diminua pe termen mediu și lung. Lucru acesta se va datora în primul rând faptului că energiile politice și diplomatice ale Whitehall-ului vor fi absorbite de procesul de părăsire al UE – care este în esență inversul procesului de aderare.

În mod normal o alternanță la putere la Washington ar trebui să aducă schimbări minime în politica externă a unui stat, mai ales în cazul unei mari puteri. Dar cazul lui Donald Trump e cu totul special. Pe tot parcursul campaniei electorale din 2015-2016 acesta și-a manifestat opoziția față de sistemul de alianțe americane și împotriva ordinii liberale. Iar această opoziți nu este una recentă sau un artificiu de campanie. Iar pe 8 noiembrie 2016, în materie de politică externă, americanii au avut de ales între două opțiuni: pe de o parte continuarea actualului rol de garantor al ordinii globale, pe de alte parte abandonarea acestui rol în spatele sloganului America First! care definește interesul național american de într-un mod obtuz. More…

Intervenție americană iminentă în Siria 32

130424095943-01-syria-0424-horizontal-gallery

O intervenție în Siria este o acțiune riscantă, cu consecințe serioase și nebănuite pe termen lung. Judecând doar după forțele pe care SUA le-a desfășurat în prezent în apropierea Siriei cel mai probabil scenariul presupune o serie de atacuri limitate asupra locațiilor unde se bănuiește că sunt depozitate armele chimice ale regimului lui Bashar al Assad.

Intervenția, când se va produce, nu va avea drept scop înlăturarea regimului Assad sau sprijinirea rebelilor. Mai curând scopul politic este de a demonstra hotărârea americană de a-și respecta angajamentele – a se vede „pragurile de netrecut” pe care administrația Obama și le-a asumat de fiecare dată când pe agenda internațională apărea situația din Siria. Utilizarea armelor chimice a pus în discuție credibilitatea politicii externe americane – în momentul de față aceasta trebuie restabilită.
More…

Escaladarea războiului civil din Siria 1

3857010458

Războiul civil din Siria a căpătat dimensiuni îngrijorătoare în ultima perioadă de timp prin aparenta utilizare a armelor chimice și a potențialului său de extindere la nivel regional, demonstrat de raidurile aeriene ale aviației Israeliene asupra unor ținte aflate pe teritoriul sirian. Conflictul durează deja de doi ani, a costat viețile a cel puțin 70 000 de sirieni, în timp ce alte câteva sute de mii au devenit refugiați. Acest război nu dă semnale că s-ar încheia prea curând, devenind un război de uzură, caracterizat prin incertitudine și violență gratuită, îndreptată mai ales împotriva civililor.

Înainte de începerea războiului civil în 2011, Siria era unul din statele cunoscute pentru programele sale de dezvoltare a armelor de distrugere în masă, armele chimice făcând parte din arsenalul Damascului. Siria nu este semnatară a Convenției privind Armele Chimice care interzice producția, deținerea și utilizarea acestui tip de arme. Programul de dezvoltare a armelor de distrugere în masă al Siriei a fost destul de ambițios, la un moment dat pe lângă armele chimice pe care le-a generat, a încercat să obțină și arme nucleare. În 2007 aviația israeliană a distrus un obiectiv aflat pe teritoriul Siriei în regiunea Deir ez-Zor care a fost identificat ca fiind un reactor nuclear aflat în stadiul de construcție destinat cercetărilor și producției de material necesar construcției unei arme nucleare. Siria a primit asistență tehnică pentru construcția acelui reactor de la Coreea de Nord.

Armele chimice, cunoscute și ca „arma nucleară a săracului”, sunt destul de ineficiente pe câmpul de luptă modern, având în vedere progresele tehnice în protecția militarilor, dar folosite asupra civililor sau a unor insurgenți slab, mai ales în cazul unor atacuri concentrate, reprezintă rețeta ideală pentru masacre de proporții. Cel mai bun exemplu în acest caz sunt atacurile irakiene cu arme chimice asupra civililor kurzi de la sfârșitul anilor ’80. Având în vedere nivelul ridicat de violență din Siria, utilizarea armelor chimice împotriva civililor se înscrie în comportamentul „normal” al regimului lui Bashar al Assad. More…

Insulele Falkland, după 30 de ani Răspunde

Argentina încearcă după 30 de ani să readucă pe agenda internațională problema suveranității asupra Insulelor Falkand. Eforturile depuse de Buenos Aires în ultimii ani au vizat punerea de presiune asupra Marii Britanii în vederea redeschiderii negocierilor privind suveranitatea asupra acestor insule din Atlanticul de Sud. Tactic Argentina a încercat să izoleze regional Marea Britanie în America de Sud și să internaționalizeze această temă, prin apelul la ONU și OAS. More…

Ziua Armistițiului Răspunde

Luna a unsprezecea, ziua a unsprezecea, ceasul al unsprezecelea al anului 1918 – armele au amuțit pe Frontul de Vest. După mai bine de 4 ani de război total, purtat pe trei continente și pe mările și oceanele lumii Primul Război Mondial se încheia. Cu o noapte în urmă delegațiile puterilor aliate și ale Germaniei încheiaseră în pădurea de la Compiégne în apropierea satului Rhetondes, într-un vagon de tren, negocierile privind un armistițiu pe Frontul de Vest. More…

Obama își resetează alianțele Răspunde

O gardă de onoare poloneză prezintă onorul președinților Barack Obama și Bronislaw Komorowski

Preluăm, cu permisiunea autorului, articolul lui Octavian Manea din Revista 22 despre turneul european al președintelui Barack Obama.

Departe de fi un atlantist îndrăgostit, turneul european al preşedintelui Obama pare să reconfirme angajamentul Statelor Unite faţă de doi dintre aliaţii săi pivot: Marea Britanie şi Polonia.

Între Noua şi Vechea Europă

More…

Hamlet in Berlin 2

Ce poate explica faptul că statul naţional german creat de Otto von Bismark a fost la originea celor două Războaie Mondiale care şi-au lăsat o amprentă definitorie asupra istoriei secolului XX ? – Naţionalismul care a dus la naşterea celui de-al Doilea Reich şi care a caracterizat în bună măsură viaţa socială şi politică a celei mai recente Mari Puteri europene? – Nu, răspunde Lucian Boia în noua sa carte, Tragedia Germaniei; Germania nu a fost mai naţionalistă decât Franţa sau alte state ale vremii, ea a fost pur şi simplu naţionalistă în alt fel. – Sunt regimul politic mult mai puţin democratic, tradiţiile aristocratice feudale şi militare ale celui de-al Doilea Reich responsabile pentru evenimentele tragice care au urmat? – Nu, Germania bismarkiană şi wilhelmiană, explică istoricul bucureştean în aceiaşi carte, era poate mai puţin democratică decât Franţa sau Marea Britanie, dar libertăţile fundamentale şi domnia legii erau respectate, iar regimul politic complicat şi organizarea administrativă complexă a celui de-al Doilea Reich reprezentau un mecanism instituţional original pentru asigurarea separării şi echilibrului puterilor, unul adaptat la condiţiile obiective dintr-un spaţiu politic eterogen, intrat mai târziu în modernitate şi în care totuşi curentele politice avangardiste anti-sistem, ca socialismul, înregistrau cea mai dinamică dezvoltare din lume la acea dată.

More…

Imperativele unei Politici Externe Estice a României 8

Regiunea Marii Negre

După căderea comunismului, graţie regimului gorbaciovist al lui Ion Iliescu dintre anii 1990-1996, România a fost unul dintre ultimele state non-sovietice membre ale Pactului de la Varşovia care şi-au reorientat în mod hotărât politica externă spre Vest. Această întârziere, care a adus prejudicii greu de măsurat poporului român încă vizibile astăzi, a absorbit energiile politicii externe a României în deceniul următor şi a fost parţial recuperată, datorită politicii externe a guvernării CDR dintre anii 1996-2000, dar mai ales datorită forţei inerţiale a împrejurărilor europene şi internaţionale care au favorizat consolidarea blocului euro-atlantic şi integrarea europeană, culminând cu aderarea  României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în 2004 şi la Uniunea Europeană în 2007. În prezent, deşi România mai are multe de făcut pentru a-şi consolida rolul şi alinia capacităţile la potenţial în cadrul celor două organizaţii internaţionale occidentale, se impune o recalibrare a politicii externe naţionale spre Est.

More…

De ce să nu renunţăm la armată sau Importanţa descurajării 3

Colegul nostru Octavian Manea oferă răspunsul său la dezbaterea începută pe blogul Civitas pe tema menţinerii forţelor armate. Răspunsul său vine sub forma unui articol care inaugurează o nouă secţiune pe siteul Revistei 22, eGlobe, dedicată ideilor şi dezbaterilor globale. Argumentul propus este următorul:

More…

Hai să desfiinţăm armata ? 22

Eurofighter Typhoon. Fotografie de Ray Troll

Simon Jenkins, în The Guardian, publică un articol cu titlul Does Britain really need the military? în care argumentează că Marea Britanie ar putea, la o adică, să desfiinţeze forţele armate, mai puţin unele servicii „esenţiale” precum cele de spionaj sau paza de coastă.

More…

Achiziţia avioanelor F-16: între eşec şi vulnerabilitate strategică 13

Flares. Author Peter van Stigt. Courtesy of F-16.net

Context nefericit

Pe data de 3 august a expirat termenul limită până la care România trebuia să accepte oferta Statelor Unite privind achiziţia de avioane F-16 C/D în uz. Această ofertă făcea parte dintr-un plan ambiţios al Forţelor Aeriene Române de a moderniza aviaţia militară românească şi de a accede la programul F-35 Lightning II sau Joint Strike Fighter, dezvoltat de Statele Unite in parteneriat cu alte opt state europene: Marea Britanie, Italia, Olanda, Canada, Turcia, Australia, Norvegia şi Danemarca. Explicaţia oficială pentru care guvernul român a ratat termenul limită a fost lipsa fondurilor necesare pentru plata avioanelor în timp de criză. Alte elemente care au contribuit la această decizie au fost suprapunerea cu vizita FMI în România, procesul controversat de selectare a ofertei şi impopularitatea acestei decizii pe timpul crizei economice.

More…

Un viitor geopolitic sub semnul lui Huxley? 4

Preluăm din nou din Revista 22 o analiză excelentă şi extrem de actuală a lui Octavian Manea asupra evoluţiilor din sistemul internaţional şi a politicii externe a Statelor Unite ale Americii.

Magnitudinea prefacerilor care au loc astăzi amintesc de finalul Războiului Rece, de perioada „Războiului Stelelor“, când generalii sovietici au fost printre primii care au înţeles că au pierdut competiţia militară. Este SUA astăzi în aceeaşi situaţie?

More…