Insulele Falkland, după 30 de ani Răspunde

Pe 2 aprilie 2012 vor fi comemorați 30 de ani de la debutul războiului din Insulele Falkland. Atunci forțe navale, terestre și aeriene argentiniene au invadat teritoriul suveran britanic și au ocupat Insulele Falkland și South Georgia până la data de 14 iunie, când forțele militare britanice au eliberat arhipelagul.

Argentina încearcă după 30 de ani să readucă pe agenda internațională problema suveranității asupra Insulelor Falkand. Eforturile depuse de Buenos Aires în ultimii ani au vizat punerea de presiune asupra Marii Britanii în vederea redeschiderii negocierilor privind suveranitatea asupra acestor insule din Atlanticul de Sud. Tactic Argentina a încercat să izoleze regional Marea Britanie în America de Sud și să internaționalizeze această temă, prin apelul la ONU și OAS.

Memoria războiului din Insulele Falkland este însă una acută în Argentina, și în ciuda faptului că au trecut trei decenii de la acest conflict, Malvinele cum sunt cunoscute aceste insule de argentinieni, rămân un punct de referință pentru naționalismul argentinian. Tema „recuperării” insulelor Falkland de la „puterea colonială” britanică este instrumentată de către elita politică pentru a abate atenția de la problemele economice și sociale ale acestei națiuni sud-americane, și chiar de la problemele politice.

De ce sunt Insulele Falkland importante

Insulele Falkland dețin o poziție strategică importantă, controlând accesul în Strâmtoare Magellan, care face legătura între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Poziția strategică a arhipelagului a fost remarcată din primul moment de Marina Regală și de guvernul de la Westminster, insulele servind în momentul de glorie a Imperiului Britanic drept bază de reaprovizionare cu apă proaspătă, și mai târziu realimentare cu cărbuni sau carburant pentru navele civile și militare britanice. În timpul Primului Război Mondial în largul coastelor Insulelor Falkland a avut loc un angjament naval între Royal Navy și Kaiserliche Marine, soldat cu distrugerea unei escadre de crucișătoare germane care periclitau siguranța căilor de comunicații navale aliate.

O dată construit canalul Panama, ruta comercială din jurul capului Horn și a Strâmtorii Magellan și-a pierdut o parte din importanța strategică. Chiar și așa colonia din această zonă s-a dezvoltat din punct de vedere economic, nefiind dependentă de metropolă, decât pentru apărare. În prezent sunt staționate pe insulă 1000 de militari britanici a căror misiune este descurajarea unei posibile agresiuni argentiniene. O posibilă descoperire a unor zăcăminte de hidrocarburi în largul acestor insule ar consolida importanța strategică și economică a acestui avanpost britanic în Oceanul Atlantic.

Dacă Argentina ar reuși să-și impună suveranitatea asupra acestor insule, prin forță sau pe căi diplomatice, ar avea de câștigat atât politic, cât și economic. Politic printr-o poziție mai bună în America de Sud și Atlanticul de Sud, și economic prin veniturile ce i-ar reveni din exploatarea resurselor de hidrocarburi ale insulelor (dacă acestea există într-adevăr).

Politic importanța Insulelor Falkland este legată de soarta Gibraltarului. În ambele cazuri teritoriile respective sunt revendicate de alte state: Spania, care dorește anularea consecințelor Tratatului de la Utrecht din 1713, și Argentina, care revendică o parte a teritoriului național (sic!). Pierderea acestor teritorii ar afecta poziția, și așa fragilă,  a Marii Britanii în sistemul internațional. Simplul fapt al acceptării negocierilor asupra suveranității Insulelor Falkland ar atrage o cere similară din partea Spaniei.

Trupe britanice eliberând Insulele Falkland, 1982

O istorie zbuciumată

Mărul discordiei dintre cele două state constă în disputa privind suveranitatea asupra arhipelagului Falkland și a insulei South Georgia. Marea Britanie își arogă suveranitatea asupra insulelor în virtutea dreptului la auto-determinare. Locuitorii Insulelor Falkland sunt cetățeni britanici nu pentru că au fost costrânși de Coroană să devină, ci pentru că au ales această identitate politică de bună voie.

Argentina își arogă suveranitatea asupra acestor teritorii în virtutea principiului uti possidetis juris ce presupune că statele care și-au dobândit independența, își păstrează aceleași granițe interne sau externe așa cum erau ele trasate în perioadă când respectivul teritoriu era o dependință sau provincie a unui alt stat. Argentina este o fostă colonie spaniolă care și-a proclamat independența în 1816.  Cum Insulele Falkland au fost administrate de către Spania prin intermediul Viceregatului Rio de la Plata între 1774 și 1811, Buenos Aires invocă uti possidetis juris pentru a-și justifica suveranitatea asupra acestui teritoriu. Problema se complică însă de aici. Marea Britanie nu a renunțat în mod formal la suveranitatea Insulelelor Falkland în cursul administrației spaniole asupra acestui teritoriu. În general disputele teritoriale se tranșează pornind de la principiul auto-determinării popoarelor, iar invocarea lui uti possidetis juris în această speță are fundamente slabe.

Insulele Falkland au fost descoperite de Marea Britanie în 1690 și Regatul Unit a fost statul care a exercitat cel mai mult controlul asupra acestui teritoriu. Primii care au deținut controlul de facto asupra acestui teritoriu au fost francezii însă. Controlul insulelor a fost disputat între Marea Britanie, Spania și Franța de-a lungul secolului al XVIII-lea. Argentina a încercat să-și aroge suveranitatea asupra teritoriului începând cu 1820 și chiar a înființat o colonie. Însă în urma unui conflict comercial cu Statele Unite, colonia argentiniană a fost practic distrusă, ofițerul american care a efectuat raidul punitiv declarând in mod formal insulele drept res nullius, teritoriu al nimănui. Marea Britanie și-a restabilit suveranitatea asupra acestui teritoriu în 1833, pe care o exercită și în prezent, cu excepția celor câteva luni din anul 1982 când teritoriul a fost ocupat de Argentina.

Invazia argentiniană din 1982 și recucerirea insulelor de către forțele terestre, navale și aeriene ale Marii Britanii au tranșat practic problema. Este greu de crezut că Londra va ceda de bună voie acest teritoriu Argentinei atât timp cât este locuit de cetățeni britanici în totalitate și pentru care și-au sacrificat viețile vreo 300 de soldați.

Posibile zăcăminte de hidrocarburi din jurul Insulelor Falkland

Disputa din prezent

În urma războiului din 1982 Marea Britanie a statuat principiul că suveranitatea Insulelor Falkland nu poate face obiectul unor negocieri cu vreun alt stat. Poziția aceasta a fost reafirmată în mod consecvent de fiecare prim-ministru britanic de la Margaret Thatcher la David Cameron. Oficial, numai cei 3000 de locuitori ai insulelor din sudul Atlanticului se pot pronunța cu privire la suveranitatea acestor teritorii. Toate demersurile Argentinei legate de posibilitatea deschiderii unor negocieri privind suveranitatea insulelor Falkland au fost respinse în mod repetat de către guvernul britanic

Disputa privind Insulele Falkland a devenit mai intensă în ultimele luni după o serie de evoluții politice și militare controversate, dar și din cauza apropierii comemorării a 30 de ani de la izbucnirea războiului din 1982. În prezent Argentina, prin vocea președintelui republicii, Cristina Fernandez de Kirchener a acuzat Marea Britanie că fură resursele petroliere și piscicole ale statului sud-american prin explorările din zona economică exclusivă a Insulelor Falkland. Argentina a criticat încă din 2010 explorările petroliere efectuate în zona economică exclusivă a insulelor aflate în dispută. În decembrie 2011 blocul Mercosur a instituit un boicot al navelor care arborează drapelul Insulelor Falkland, la cererea Argentinei. Din Mercosur fac parte Brazilia, Argentina, Paraguai și Uruguai, iar măsura va afecta un număr de 25 de nave. Pe de altă parte însă Buenos Aires a eșuat în izola economic Insulele Falkland.

Marea Britanie a anunțat că Ducele de Cambridge, William de Wales, al doilea membru al dinastiei de Windsor în ordinea succesiunii la tronul britanic, își va satisface o parte a serviciului militar pe Insulele Falkland în cadrul unei escadrile de elicoptere de căutare și salvare. Prezența Ducelui de Cambridge în arhipelag a fost considerată de Buenos Aires drept o acțiune provocatoare, având în vedere popularitatea lui William de Wales și simbolistica prezenței persoanei sale pe unul dintre cele mai izolate și disputate teritorii de pe glob a ale Coroanei Britanice.

Pentru a ranforsa mesajul că nu va negocia suveranitatea Insulelor Falklands, Marea Britanie a trimis în misiune de patrulare în Atlanticul de Sud una dintre cele mai noi nave ale Royal Navy, distrugătorul purtător de rachete HMS Dauntless. Deși prezentată ca o misiune de rutină, nava respectivă înlocuind fregata HMS Montrose, mesajul politic și militar a fost destul de clar, iar reacția Argentinei a fost pe măsură: va depune o plângere la ONU, acuzând Marea Britanie că „militarizează Atlanticul de Sud”. Inițiativă al cărei scop practic este să delegitimeze poziția Marii Britanii în plan internațional. Jose Manuel Insulza, secretarul Organizației Statelor Americane a condamnat deja „militarizarea Atlanticului de Sud” de către Marea Britanie.

Campania Argentinei de delegitimare a poziției internaționale a Marii Britanii a continuat, Londra fiind acuzată recent că ar fi trimis un submarin nuclear purtător de rachete nucleare, într-o regiune declarată liberă de arme nucleare. Este probabilă prezența unui submarin nuclear britanic, dar în mod sigur este vorba de un submarin de atac, nu unul purtător de rachete nucleare. Un avantaj strategic important al Marii Britanii îl reprezintă submarinele nucleare, fapt demonstrat cu prisos în 1982 prin scufundarea crucișătorului Belgrano, care a forțat marina argentiniană să rămână în port pe durata conflictului, aceasta din urmă nedispunând de mijloace anti-submarin care să facă față acestui tip de amenințare.

Posibil deznodământ

Este exclusă din start recurgerea la utilizarea forței în cazul acestei dispute. Argentina nu este capabilă să lanseze o grupare aero-navală care să poate invada cu succes Insulele Falkland ca în 1982. Crizele economice din ultimele două decenii și lipsa de investiții în apărare au afectat serios capabilitățile militare ale națiunii sud-americane. Marea Britanie, chiar dacă nu va mai poseda timp de o decadă portavione, deține suficiente capabilități militare pentru a împiedica un posibil asalt argentinian.

Vom asista în schimb la o serie de declarații belicoase din partea Argentinei și la acțiuni de imagine care să deligitimeze poziția britanică. Demersurile Buenos Aires-ului pe lângă organismele internaționale pentru a forța internaționalizarea problemei Insulelor Falkland vor continua. Argentina se bucură de sprijinul majorității țărior din America de Sud în acest conflict, totuși acest lucru nu înseamnă statele respective ar fi de acord cu orice ar propune Buenos Aires. Este greu de crezut că Argentina va reuși să convingă statele din America de Sud să adopte măsuri mai drastice decât cele aplicate în prezent împotriva Marii Britanii. Un embargou comercial este exclus din cauză că ar afecta relațiile cu Uniunea Europeană, un client de export important și un investitor major în economia regiunii.

Singurul stat care ar putea convinge Marea Britanie să negocieze suveranitatea Insulelor Falkland, ar putea fi Statele Unite ale Americii, care au adoptat o poziție neutră în conflict. Dar în afară de apeluri la negocieri și dialog în privința suveranității asupra arhipelagului sau a împărțirii resurselor acestuia, este greu de crezut că SUA va forța mâna Marii Britanii în această chestiune. Status quo-ul din regiune se va menține, existând însă posibilitatea răbufnirii unor crize – descoperirea unor cantități mari de hidrocarburi de exemplu în zona economică exclusivă aferentă arhipelagului Falkland va încuraja Argentina să-și escaladeze retorica și eforturile diplomatice pentru a „redobândi” suveranitatea asupra acestor teritorii.

George VIŞAN

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s