Imperativele unei Politici Externe Estice a României 8

Regiunea Marii Negre

După căderea comunismului, graţie regimului gorbaciovist al lui Ion Iliescu dintre anii 1990-1996, România a fost unul dintre ultimele state non-sovietice membre ale Pactului de la Varşovia care şi-au reorientat în mod hotărât politica externă spre Vest. Această întârziere, care a adus prejudicii greu de măsurat poporului român încă vizibile astăzi, a absorbit energiile politicii externe a României în deceniul următor şi a fost parţial recuperată, datorită politicii externe a guvernării CDR dintre anii 1996-2000, dar mai ales datorită forţei inerţiale a împrejurărilor europene şi internaţionale care au favorizat consolidarea blocului euro-atlantic şi integrarea europeană, culminând cu aderarea  României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în 2004 şi la Uniunea Europeană în 2007. În prezent, deşi România mai are multe de făcut pentru a-şi consolida rolul şi alinia capacităţile la potenţial în cadrul celor două organizaţii internaţionale occidentale, se impune o recalibrare a politicii externe naţionale spre Est.

O Politică Externă Estică a României trebuie să vină în întâmpinarea politicii strategice a NATO şi UE şi în acelaşi timp să afirme obiectivele strategice naţionale vitale în zona estică a continentului în cooperare cu aceste două organizaţii, dar şi cu alţi aliaţi regionali direct interesaţi, precum Turcia, Polonia, Cehia şi ţările baltice.

Obiectivele strategice ale Uniunii Europene în estul Europei au fost încadrate instituţional în mai 2009, prin lansarea la iniţiativa Poloniei şi Cehiei a Parteneriatului Estic, care îşi propune să servească drept un forum de lucru între UE şi şase state ex-sovietice destul de diferite din punct de vedere politic din estul Europei şi Caucaz (Belarus, Ucraina, Moldova, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia) pentru întărirea legăturilor politice şi economice reciproce, o iniţiativă vagă şi destul de puţin dezvoltată în prezent, văzută de unele dintre aceste state ca o sală de aşteptare către integrarea în UE, spre nemulţumirea duo-ului franco-german, şi etichetată de Rusia ca o tentativă europeană de construire a unei „zone de influenţă” în ceea ce consideră încă propria sa curte geopolitică. Obiectivele strategice ale NATO în regiune sunt la fel de neclare după ce, cu ocazia summit-ului de la Bucureşti din 2008, alianţa a respins, din cauza opoziţiei Franţei şi Germaniei, cererea de aderare a Georgiei şi Ucrainei la alianţă. Situaţia nu s-a îmbunătăţit deloc cu ocazia summit-ului NATO de la Lisabona din noiembrie 2010, prefaţat de întâlnirea tripartită Franţa-Germania-Rusia de la Deauville, la care secretarul general al alianţei, Anders Fogh Rasmussen, a adus în discuţie includerea Rusiei ca partener în noul Concept Strategic al NATO şi chiar ca membru în alianţă, spre nemulţumirea actualilor membri estici ai alianţei (în primul rând Polonia, Cehia şi statele baltice), care consideră încă Rusia cea mai mare ameninţare la adresa propriei securităţi.

Obiectivele principale ale unei Politici Externe Estice a României trebuie să fie eliminarea influenţei ruseşti din Republica Moldova, obţinerea unei condamnări a Pactului Ribbentrop-Molotov şi unificarea Republicii Moldova cu România, un stat slab şi artificial care reprezintă un risc pentru stabilitatea politică a regiunii; rezolvarea conflictului îngheţat din Transnistria întreţinut de Rusia şi mafia rusească printr-un schimb de teritorii cu Ucraina; concilierea cu Ucraina după modelul franco-german, sprijinirea activă a consolidării democraţiei şi independenţei acestei ţări şi transformarea ei într-un partener şi o zonă-tampon între UE şi Rusia, cu perspectiva unei eventuale integrări în Uniunea Europeană; şi, în sfârşit, consolidarea independenţei şi sprijinirea celorlalte state din regiune (în speţă statele din Caucaz, dar într-un viitor mai îndepărtat Belarus şi mai multe state central-asiatice de asemenea) care se revoltă împotriva dominaţiei ruse şi aspiră la integrarea în NATO şi UE sau la o formă de colaborare extinsă cu acestea.

Această Politică Externă Estică trebuie să aducă la zi alianţele şi proiectele de politică externă comune ale României, Cehoslovaciei (astăzi Cehia şi Slovacia) şi Poloniei din perioada interbelică, când aceste state aveau ca obiectiv contracararea politicii externe revizioniste a Ungariei, Germaniei şi Uniunii Sovietice, în strânsă legătură cu Aliaţii occidentali, în primul rând Franţa şi, într-o măsură mai mică, Marea Britanie. În momentul de faţă, obiectivul unei alianţe a ţărilor libere din Europa centrală şi de sud-est este prevenirea fie şi a celei mai mici posibilităţi ca această regiune să ajungă din nou sub dominaţia unei puteri hegemonice, în speţă Rusia. Măsura succesului unui astfel de proiect de lungă durată este crearea unui spaţiu de securitate, stabilitate şi democraţie consolidată într-o regiune complicată, cu un trecut tulbure, care a stat la originea a două războaie mondiale şi care încă deţine o importanţă strategică mondială, o regiune aflată la graniţa dintre sfera de influenţă a SUA/UE şi Rusia, pe de o parte, şi în imediata apropiere a Orientului Mijlociu, pe de altă parte. Cooptarea Turciei în acest proiect (şi pe termen lung, chiar cooptarea sa în Uniunea Europeană, pentru balansarea înclinaţiilor filo-ruse ale Germaniei şi Franţei şi întărirea flancului estic) este indispensabilă, deoarece Turcia este din punct de vedere politic şi militar cel mai important stat din regiune, un observator în cadrul Forumului pentru Dialog şi Cooperare de la Marea Neagră (o organizaţie similară Parteneriatului Estic al UE  creată la iniţiativa României cu trei ani înainte, în 2006, pentru a încuraja apropierea statelor ex-sovietice de UE), iar implicarea sa este absolut necesară pentru bararea tendinţelor expansioniste ale Rusiei în zona Mării Negre şi în Caucaz.

Datorită poziţiei sale mediane în Europa centrală şi de est şi a relaţiilor foarte bune cu toţi actorii care s-ar putea implica într-un astfel de proiect, cât şi cu Statele Unite, singurul stat occidental care are capacitatea şi interesul de a susţine o astfel de iniţiativă, România poate juca un rol crucial în modelarea unei Politici Estice comune a statelor din Europa centrală şi de sud-est care ar corespunde atât intereselor sale naţionale cât şi intereselor tuturor statelor aferente şi poate  contribui decisiv la promovarea acesteia pe agenda de securitate şi politică externă a UE şi a NATO, două entităţi care în prezent nu mai acordă aceeaşi prioritate acestei părţi de lume ca în anii 1990.

Bogdan C. Enache

Anunțuri

8 comments

  1. Domnule Enache, felicitari. Acesta este (in sfirsit ?) un articol care abordeaza problemele reale ale Romaniei si ale zonei nu numai din punct de vedere teoretic, dar si din punct de vedere practic, prin schitarea de initiative politice. Cred ca acesta este modul corect de abordare a vietii zilnice in Romania prezentului. Va urez mult succes pe aceeasi cale !

  2. 1. Nu sunt atat de sigur ca e prudent sa stabilim un obiectiv de politica externa atat de ambitios pe termen lung cum e reunificarea cu Republica Moldova. Moldova pare sa aibe propria sa identitate politica si cu cat isi exercita mai mult suveranitatea, cu atat va fi mai dificil sa accepte sa dispara din cadrul sistemului international si sa devina o simpla provincie a Romaniei. In plus mai trebuiesc integrate si niste minoritati care se vor uita intotdeauna pentru sprijin politic catre Moscova. Cum rezolvam conflictul din Transnistria?
    Pentru Moldova cel mai viabil scenariu pe termen scurt si mediu este aceea de stat tampon intre Romania si sfera de influenta ruseasca.
    2. Contracararea influentei ruse este u obiectiv extrem de dificil de realizat mai ales din perspectiva faptului ca Occidentul nu o mai considera o amenintare. Pe termen scurt Rusia e necesara pentru succesul misiunii din Afganistan si pentru negocierile privind dosarul nuclear iranian.
    3. Deja politica externa a Romaniei fata de Republica Moldova supara Franta si Germania. Vezi declaratiile recente ale secretarului de stat francez Laurence Wauqiez despre relatiile romano-moldovene in parlamentul francez. Remarcilea astea au legatura cu politica externa franco-rusa, si aici Romanie trebuie sa aiba spatele foarte bine asigurat – adica parteneriatul strategic cu SUA si sprijin din partea altor state europene cu vederi similare. In plus trebuiesc rezolvate problemele interne (justitie si coruptie) care ne fac vulnerabili in dezbaterile din interiorul UE.
    4. Turcia este un wildcard – este un actor cu propriile seturi interese atat in raport cu Occidentul cat si cu regiunea Marii Negre. O Romanie puternica la Marea Neagra nu ar fi in interesul Turciei pe termen lung. In orice caz Romania a propus un parteneriat strategic. Romania si Turcia pot limita influenta ruseasca in Caucaz, atat timp cat acest lucru este in interesul ambelor state. Nu stiu daca elitele turcesti mai sunt pasionate de aderare la UE.
    5. Polonia este singurul partener viabil din Europa Centrala care se poate opune Rusiei alaturi de Romania. Dar trebuie sa ne armonizam politica cu SUA in acest sens si sa nu parem excesiv de agresivi. Modelul aliantelor Central Europene din anii 30 nu mi se pare relevant. In plus erau aliante ale unor state slabe (puteri minore) care nu aveau relatii bune intre ele pe alocuri, se opuneau impotriva a doua mari puteri revizioniste(Germania si Rusia) si nu erau sprijinite in mod consecvent de puterile status quo. Franta se astepta ca sa fie protejata de cordonul sanitar, si nu putea fizic sa faca ceva impotriva Germaniei sau Rusiei in anii 30.
    6. Pe termen scurt si mediu trebuie alocati bani diplomatiei romanesti si trebuie modernizate fortele armate pentru un plus de credibilitate externa. Trebuie crescuta capacitatea expeditionara a fortelor armate.

    • @1. Republica Moldova reprezinta in sistemul international, deocamdata, aproape 0. Daca va opta pentru o colaborare in cadrul CSI, atunci probabil ca maxim de colaborare va fi sa vinda vin contra gaze. Daca Republica Moldova este realista, atunci trebuie sa analizeze cu ce s-a ales pina acuma ca a facut parte din URSS si ca, dupa 1990, a fost relativ apropiata de fosta URSS, Rusia. Se vede cu ochiul liber ca nu s-a ales cu mai nimic.
      In plus, trebuie sa se intrebe dinsii (si noi): de ce dl. Nariskin (scuze daca numele nu este corect) – care reprezinta Rusia – colaboreaza mai ales cu Partidul Comunist, partid care nu mai are echivalent (ca grup retrograd) nici macar in Rusia ?! daca domnii rusi doresc propasirea Moldovei, de ce nu colaboreaza in primul rind cu partidele pro-europene, pentru ca este clar pentru toata lumea civilizata ca pe calea Europei Unite se gaseste adevarul, si nu pe calea CSI !
      Daca Republica Moldova se va uni cu Romania, situatia din Transnistria se va rezolva de la sine, pe cale naturala, prin aplicarea, in sfirsit, a tratatelor deja existente.
      Dorinta de unire a Romaniei cu Moldova nu trebuie sa fie un obiectiv pe termen lung pentru Romania, ci trebuie sa fie un obiectiv permanent ! Cred ca ar fi cazul sa le aducem mereu aminte domnilor din Rusia si din Europa ca asa cum nu uitam de Decebal si Dacia, care au existat acum 2000 de ani pe teritoriul actual, tot asa nu putem uita nici de Moldova, inca cel putin 2000 de ani de acum incolo … Ar trebui sa explicam tuturor ca Moldova este o pata pe creierul romanilor, care nu se va sterge niciodata (poate doar se va estompa, daca se va produce unirea). Si, de fapt, nu cred ca trebuie sa explicam rusilor acest lucru, pentru ca ei il cunosc deja (si l-au cunoscut mereu) foarte bine (din acest motiv si fac politica pe care o fac).
      cel mai corect mod de rezolvare a acestei situatii ar fi ca Moldovenii sa aiba cuvintul final. Sigur, se vor face presiuni din toate partile, insa probabil ca totusi identitatea de neam va prevala, in finalul absolut.
      2,3,4,5,6) In rest, da, toate tarile, mai mult sau mai putin din jur, au interese in zona ! Si mai ales din acest motiv ar trebui sa afirmam mai tare, dar politicos, ca si Romania are interesele sale, care, intr-un fel, tinind seama de istorie si origina, sint mai legitime decit ale celorlalti.
      Si, da, Republica Moldova este inca un tampon. Cit ar trebui insa sa mai stea in aceasta pozitie, in care sa fie mereu tamponata de toti din jur, cu rezultatul asteptat in urma oricarei tamponari, adica distrugerea !?

    • P.S.
      Si, de fapt, de ce este nevoie de un stat tampon ? Ca sa tamponeze ce ? Si cum ? De-a lungul timpului, acest stat-tampon a fost, de fapt, chiar Romania. Si, din pacate, Romania a fost, dupa cum stim, tamponata din mai toate partile (Rusia, URSS, Turcia, Ungaria, Austro-Ungaria). Deci si acum acest rol de stat tampon poate fi preluat de Romania, care, daca ar fi unita cu Republica Moldova, ar putea tampona mai bine ceea ce trebuie tamponat.
      Spuneti ca anumite chestiuni nu ar fi in interesul Turciei sau Rusiei … De ce sa nu ne gindim insa la ceea ce ar fi in interesul Romaniei, lasind pe planul secund interesele altora. Nu ca nu trebuie sa tinem seama si de interesele vecinilor. Ba da, trebuie, dar daca nu tinem seama in primul rind de interesele romanilor, trebuie sa fim siguri ca nu o va face nimeni in n umele nostru. De fapt, intr-un fel, deja trebuie sa fim recunoscatori europei pentru ca ne-a ajutat deja destul de mult. Nu ca nu am fi meritat acest ajutor … Ba chiar l-am meritat, pentru ca ultima data am fost iar tampon, intre URSS si Vest (e adevarat, nu am fost ultimul tampon, ci primul !).
      Da, situatia economica a Romaniei e dezastruoasa. Dar nu numai situatia economica … Asa ca totul trebuie luat de la inceput (pentru a cita oara, oare ?!). Deci, in contextul actual destul de propice si permisiv, de ce sa nu reluam constructia unei noi tari si cu discutarea situatiei Republicii Moldova (Basarabia), care ne doare si pe noi. Daca pe moldoveni nu ii doare ca si pe noi, atunci ce-o da Dumnezeu, dar eu cred ca romanii, chiar daca Moldova nu va vrea sa se uneasca cu Romania, tot vor avea nostalgia Basarabiei, c it vor fi ei !

  3. @Barbatsoi
    1. Contextul actual nu este nici propice si nici permisiv. Rusia este extrem de curtata de actorii mari din UE. De asemenea NATO este concilianta cu Rusia din ratiuni strategice.
    2. Rusia in raport cu Romania are o pozitie mai buna in Moldova – vezi trupele din Transnistria, o minoritate rusofona influenta si o influenta mai mare pe plan extern decat noi. Romania este in pozitia de challenger in spatiul ex-sovietic. Deci trebuie sa fim prudenti.
    3. Solutia statului tampon este cea mai practica in momentul de fata. Rusia inca este capabila sa-si exercite puterea in vecinatatea apropiata (spatiul ex-sovietic adica) si nu are rezerve in utilizarea mijloacelor pentru a-si mentine aceasta pozitie. Singurul lucru la care putem spera este o erodare pe termen lung a puterii rusesti.
    4. Eventuala unire cu Moldova necesita recunoastere internationala. Acest lucru nu se obtine peste noapte. Romania nu trebuie sa para ca doreste sa achizitioneze teritoriul Moldovei – lucru asta ar fi dezastros pe termen lung.
    5. Moldova are o anumita valoare strategic ptr Rusia, Romania si UE (si alti actori), de vreme ce ne interesam de soarta ei.

    • 1) Cind s-a unit Germania, contextul politic european era mult mai fragil si instabil, si mai ales si pozitia Rusiei era fragila si instabila. Si totusi Germania s=a reunit. Stiu, situatiile nu sint 100% comparabile, dar trebuie sa gindim constructiv, nu destructiv.
      Rusia, da, este curtata. Trebuie sa incepem si noi sa ne facem curtati. Si, de fapt, procesul a si inceput: Republica Moldova a inceput sa fie curtata si de UE si de Rusia. Sa speram doar ca isi va alege ginerele potrivit, care vorbeste aceeasi limba, si cu care se poate intelege si face un camin durabil si prosper.
      2) Da, asa este: Rusia inca mai are o pozitie mai buna in Republica Moldova. Aceasta pozitie insa nu este intr-un echilibru foarte bun, si nici nu se bazeaza pe o fundatie solida, articulata pe istorie si valori comune. Romania trebuie sa fie prudenta, dar nu inactiva, si nici delasatoare. Din contra, trebuie sa aratam ca am avea si noi dreptul (si obligatia istorica si morala) sa avem un cuvint (indreptatit) de spus.
      3) Rusia are puterea s-asi exercite forta in foarte multe locuri si ipostaze. Are dinsa insa si dreptul (moral, istoric, legal) de a face asta ? Nu cred …
      Cit priveste erodarea puterii Rusiei, de acum incolo este aproape evident ca aceasta va creste, nu se va eroda. Pe masura ce Rusia va inainta in capitalism, va deveni mai puternica. Tot acest lucru ne asteptam sa se intimple si cu Romania, si, de fapt, si cu celelalte tari foste comuniste. este doar normal asa …
      4) Romania nu trebuie sa doreasca sa achizitioneze teritoriul Moldovei. Daca se va infaptui o UNIRE, aceasta inseamna, prin definitie, ca Republica Moldova se va UNI cu Romania, atit cu teritoriul care o formeaza, cit si cu populatia care traieste pe acel teritoriu, doar daca populatia respectiva va dori acest lucru. Ar fi de asteptat sa-l doreasca, avind in vedere toate datele istorice, etnoglogice, economice, geopolitice.
      Este evident, limpede, ca Romania nu doreste sa ia – nici cu forta (sa fure), nici prin inselaciune (pacaleala) – teritoriul nimanui. recunoasterea unui act politic nu trebuie sa dureze neaparat prea mult timp. Se poate face intr-o singura zi, in fapt. In plus, in cazul unei UNIRI, statul deja exista: se cheama Romania.
      5) Evident ca Republica Moldova are a situatie inca strategica, pentru ca altfel nu s-ar produce atitea discutii pe acest subiect. In fapt, insasi existenta situatiei prezente in care se afla Republica Moldova este o dovada a faptului ca este o zona strategica.
      De fapt, cred ca statele interesate in situatia Moldovei, cele care nu doresc inca ca Republica Moldova sa se uneasca cu Romania, si anume Ucraina si Rusia, gresesc profund in abordarea lor, considerind aceasta zona „strategica”. Mentinind situatia actual din Moldova, dinsele creaza mult mai multa instabilitate si probleme in zona, si cheltuie si foarte multa energie diplomatica, care altfel ar putea fi directionata spre cauze mai constructive.
      In fapt, este greu de inteles de ce Rusia inca doreste sa aiba influenta politica in state care nu doresc acest lucru, cind dinsa (Rusia), cea mai mare tara din lume, are atitea probleme in interior, asupra carora ar putea sa se concentreze mai mult, daca nu ar risipi energie diplomatica (costuri, timp, oameni) in exterior. Cu alte cuvinte, Rusia inca mai crede ca va fi o tara puternica daca isi va putea DICTA interesele in exterior, in loc sa se dezvolte in interior.
      Cu alte cuvinte, Rusia (si Ucraina) aplica inca strategii de secol XX, in secolul XXI !
      6) Argumentele dumneavoastra sint solide, corecte, insa concluzia pare prea defetista. Cred ca Romania ar trebui sa abordeze o atitudine mai constructiva in privinta Republicii Moldova. Nu o atitudine obraznica, nici de forta, insa o atitudine normala, corecta, realista (este o realitate ca Moldova a fost instrainata, mai ales cu forta, de-a lungul istoriei, atit teritoriul cit si populatia; este o realitate ca populatia este majoritar romaneasca; este o realitate ca Rusia nici macar nu se mai invecineaza cu republica Moldova, deci nu ar trebui nici macar sa invoce principiul „tamponului”)). In acest fel ar evita prea multe atacuri si reprosuri diplomatice. Aceasta atitudine ar trebui sa fie bazata pe regulile si posibilitatile diplomatice europene si mondiale actuale, si pe viitorul previzibil (apropiat).

    • @Barbatsoi de la parter
      1. Situatia din 1990 si cea din 2010 nu sunt comparabile. Cazul reunificarii Germaniei nu este echivalent cu cel al „reunificarii Romaniei”, oricat de mult ar incerca reprezentantii Romaniei sa achizitioneze ideea ca situatia ar fi similara. In primul rand climatul este diferit – in 1990 situatia era mult mai calma in ciuda aparentelor. SUA si URSS cazusera de acord sa incheie Razboiul Rece, tensiunea se dimnuase simtitor. URSS era in colaps si dispusa sa cedeze. Rusia crede acum ca e pe cale sa revina pe scena mondiala ca mare putere (sau ma rog pare sa creada acest lucru). Chiar daca tensiunea din timpul Razboiului Rece a disparut, dar mediul este mult mai dinamic si mai greu de anticipat. Germania reunificata era vitala pentru securitatea Europei – o Romaniei unita cu Moldova, nu este. Unii ar considera lucrul asta un element destabilizator.

      2) si 3) Eu am spus sa fim prudenti, nu sa fim defetisti. Prudenta presupune adecvarea mijloacelor la scopuri. E cu totul diferit de ce zici dumneata. Politica interntationala nu se fundamenteaza pe drept sau morala, ci pe forta, interes national si cinism. Statele sunt atat surse ale dreptului international, cat si interpretatorii acestuia – adica ele fac regulile si ele decid daca le incalca sau nu. Iar regulile sunt facute de marile puteri, nu de puterile minore. Ca sa parafrazez un citat celebru – cei slabi indura ceea ce fac cei puternici. Asa functioneaza sistemul international.

      Nu conteaza ca Rusia are sau nu dreptul sa fie prezenta in Moldova, conteaza ca e prezenta si ca poata sa-si sustina prezenta prin forta (vezi cazul Georgiei din 2008). Nu conteaza ca nu mai suntem vecini fizic cu Rusia, conteaza ca suntem vecini cu sfera ei de interese exclusive (sau ma rog, asa crede Moscova cel putin) si ca ne amestecam activ in acest spatiu – deci trebuie sa fim foarte atenti ( si aici nu ma refer numai la Moldova).

      4) Ceea ce consideri tu o re-unificare poate fi vazut de moldoveni, indiferent de etnie, ca fiind o noua anexare. La fel si de restul statelor din Europa. Elitele politice de la Chisinau nu cred ca vor fi foarte incantate de faptul ca vor trebui sa se subordoneze elitei politice de la Bucuresti, mai ales ca s-au bucurat de putere si autoritate o perioada considerabila de timp. Renuntarea la suveranite si independenta, oricat de precare ar fi ele, nu se face batand din palme.

      5) Transformarea Moldovei intr-un stat tampon este de fapt un lucru bun ptr. Romania, deoarece asa se poate tine in sah Rusia. Daca Rusia va fi cuprinsa de vreun declin politic mai mult sau mai putin abrupt, atunci Romaniei ii va fi mai usor sa se reunifice cu Moldova. Daca nu, cel putin influenta occidentala in vecinatate Rusiei, o va impiedica sa aplice politici agresive.

  4. Pingback: O atitudine curajoasa… « Motanul Incaltat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s