Ciocnirea civilizațiilor politice 2

EU_Kiev_2

Pentru Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, miza Parteneriatului Estic este una civilizațională. Este o alegere între două modele de societate: una inclusivistă, alta extractivă; între acquis-ul Bruxelles-ului și legea Moscovei.

Se continuă într-o variantă „soft“ extinderea comunității euroatlantice, o secvență întreruptă în august 2008. Parteneriatul Estic semnalează în egală măsură și un proiect geopolitic similar celui anunțat de Condoleezza Rice în 2005, de „diplomație transformativă“. Reperele sunt aceleași: o balanță eurasiatică în favoarea statelor ce reflectă instituțiile „bunei guvernări“. Uniunea Europeană este, în cele din urmă, un „imperiu“ normativ. „Aș spune că UE este asemeni Imperiului Roman. (…) Pentru unii, în Vest, frontiera men­tală a Europei se oprește la capătul dru­murilor romane antice. (…) Pentru mine, Europa se întinde până acolo unde se apli­că legile europene“, spunea Radosław Sikorski în raportul anual prezentat Seimului despre obiectivele de politică ex­ter­nă ale guvernului. Mai mult, în discur­surile sale, Sikorski vorbește de nece­si­tatea de a răspândi, în vecinătatea estică, „buna guvernare“ europeană. Teaser-ul îl reprezintă chiar transformarea poloneză. În 25 de ani, Polonia a ajuns între pri­mele 20 de economii ale lumii. Legătura de cauzalitate este explicită. „Buna guvernare este crucială pentru a crea pe ter­men lung o prosperitate pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei câțiva înfometați de putere“, spunea Sikorski în mai 2013. More…

Reclame

Imperativele unei Politici Externe Estice a României 8

Regiunea Marii Negre

După căderea comunismului, graţie regimului gorbaciovist al lui Ion Iliescu dintre anii 1990-1996, România a fost unul dintre ultimele state non-sovietice membre ale Pactului de la Varşovia care şi-au reorientat în mod hotărât politica externă spre Vest. Această întârziere, care a adus prejudicii greu de măsurat poporului român încă vizibile astăzi, a absorbit energiile politicii externe a României în deceniul următor şi a fost parţial recuperată, datorită politicii externe a guvernării CDR dintre anii 1996-2000, dar mai ales datorită forţei inerţiale a împrejurărilor europene şi internaţionale care au favorizat consolidarea blocului euro-atlantic şi integrarea europeană, culminând cu aderarea  României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în 2004 şi la Uniunea Europeană în 2007. În prezent, deşi România mai are multe de făcut pentru a-şi consolida rolul şi alinia capacităţile la potenţial în cadrul celor două organizaţii internaţionale occidentale, se impune o recalibrare a politicii externe naţionale spre Est.

More…