Unirea cu Republica Moldova – ersatz de proiect de țară 1

1082518_10151782340257488_1159446721_o

Unirea cu Republica Moldova este un surogat de proiect național – un nechezol servit în mod inimaginativ și populist unei opinii publice care încă rezonează la sloganuri naționaliste. Unirea cu Republica Moldova reprezintă un obiectiv anacronic, de secol XIX și XX, care nu ia în considerare realitățile românești și le ignoră pe cele din Republica Moldova. Nu reprezintă o viziune de dezvoltare sau de politică externă fiabilă și riscă să sporească animozitățile cu Ucraina și Rusia. Sloganul unirii cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău, care în cazul „re-unificării” ar fi transformată într-o elite provincială de „baroni locali”. Acest pseudo-proiect național alimentează propaganda Rusiei în Republica Moldova cu privire la „imperialismul românesc” și decredibilizează politica externă a României în raport cu aliații occidentali. Cât de credibil poți să fii în Europa Unită atât timp cât plănuiești dispariția unui stat a cărei suveranitate și independență ai recunoscut-o în primă instanță acum 20 de ani?

Dacă adepții unirii vor într-adevăr să formuleze o „strategie câștigătoare” care să conducă în timp la unificare celor două state românești trebui să urmeze dictonul lui Léon Gambetta – Y penser toujours, n’en parler jamais – clamarea publică a unirii cu Republica Moldova nu le ajută cu nimic cauza, mai mult oferă muniție retorică adversarilor acestui „ideal”. În plus România trebuie să fie o alternativă atrăgătoare și un model pentru Republica Moldova – fapt ce presupune formularea unui „proiect de țară” de succes, care să fie un și un punct de reper pentru cetățenii Republicii Moldova. Mai mult România ar trebuie să-și sporească gradual prezența economică dincolo de Prut, să asiste autoritățile de la Chișinău să creeze instituții democratice și să sprijine societatea civilă din Republica Moldova. More…

Reclame

„Basarabia e România!” sau naționalismul anacronic a ieșit în stradă 8

100_0300

Valul de proteste de stradă care a debutat în ianurie 2012 continuă sa facă valuri și să se amplifice fără probleme și în toamna lui 2013. Inspirați probabil de succesul protestelor anti-RMGC și a celor anti-fracturare, adepții re-unificării cu „Basarabia” au ieșit și ei în stradă, duminică 20 octombrie, pentru a realiza un lanț uman în jurul Casei Poporulu – Palatul Parlamentului, ca să atragă atenția parlamentarilor asupra „năzuinței” lor. Protestul a fost organizat de „Acțiunea 2012”, care anul trecut pentru a comemora Tratatul de la București din 1812, care a dus la ruperea Basarabiei din Principatul Moldovei și transferarea acesteia Imperiului Rus, a „tapetat” Bucureștiul cu mesajul „Basarabia e România” – practic nu există gard sau zid, fie la periferie sau fie în centru, pe care să nu apară acest mesaj (apare inclusiv și pe unul din malurile Dâmboviței).

Organizatorii marșului pro-re-unificare de duminică 2o octombrie 2013 au reușit să troleze obișnuitul protest anti-RMGC – Duminica în familie –, și să aducă pe agenda publică tema lor favorită. Marșul poate fi considerat un succes pentru cauza „naționalistă” în România. Dacă Noua Dreapta scoate câteva sute de persoane la protestele anti-homosexuali („Marșul Normalității”), re-unificarea cu „Basarabia” este o cauză mult mai populară. Pe măsură ce se apropie momentul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire din 1918 popularitatea re-unificării s-ar putea să sporească, iar marșurile de acest gen sau acțiuni de promovare a aceste cauze se vor înmulți cel mai probabil. Un sondaj realizat recent de INSCOP asupra memoriei istorice a românilor arată că cel mai important eveniment istoric pentru aceștia este Marea Unire din 1918. Se poate presupune, cu un grad ridicat de probabilite, că tema unei posibile re-unificări între România și Republica Moldova e una cu priză la public. More…

Resetarea relațiilor româno-ruse: temele sensibile 2

Corlatean-Serghei-Lavrov-950

La ceva vreme de la vizita la Moscova a lui Titus Corlățean am aflat de la ministrul de externe mai multe detalii despre discuțiile purtate la Moscova cu omologul său, Serghei Lavrov – un veteran al diplomației sovietice. Efortul de a informa publicul românesc despre discuțiile de la Kremlin merită salutat, deși dacă ar fi să mă iau după declarațiile lui Titus Corlățean mai bine nu s-ar fi obosit.

Relația bilaterală româno-rusă este una plină de capcane istorice și politice. Pasivul acesteia este foarte mare, neîncrederea și suspiciunea față de Rusia, mai ales în rândul românilor obișnuiți fiind destul de ridicate. De asemenea Moscova privește cu suspiciune politica externă românească, pe care o consideră lipsită de consecvență și După prăbușirea comunismului și disoluția sferei de influență sovietice din Centrul și Estul Europei, România își reorientează în mod liber politica externă spre Occident, privind ocazional în urmă la fosta putere hegemonică a regiunii (Tratatul cu URSS din 1991, am fost ultima țară care a părăsit Tratatul de la Varșovia).

More…

Trei zile la Moscova 1

391101_10152740362625487_660162990_n

Turneul diplomatic al lui Titus Corlățean din 8-10 iulie reprezintă prima vizită a unui ministru de externe român la Moscova din 2009 încoace, ultima întâlnire între miniștrii de externe ai României și Federației Ruse având loc în 2011 în marja Adunării Generale a ONU. Această vizită are loc în anul în care se împlinesc 135 de ani de la stabilirea de relații diplomatice între Rusia și România, precum și la 10 ani de la semnarea tratatului de prietenie între cele două state.

Pe agenda discuțiilor dintre Titus Corlățean și Serghei Lavrov au figurat parteneriatul UE-Rusia, parteneriatul NATO-Rusia, scutul anti-rachetă, Siria, dosarul nuclear iranian, Coreea de Nord, situația din Egipt, impactul Primăverii Arabe asupra securității în Orientul Mjlociu și Africa de Nord, problemele Balcanilor de Vest, cooperarea la Marea Neagră în cadrul OCEMN, situația din Transnistria și Republica Moldova.
More…

Republica Moldova, între Uniunea Europeană și Uniunea Euroasiatică Răspunde

658x0_Moldova

Republica Moldova, cu un guvern proeuropean din 2009, a devenit în discursul oficialilor europeni „modelul de succes“ al Parteneriatului Estic. Însă, pentru Moscova, un eventual succes al Chișinăului în procesul de integrare europeană ar crea un precedent periculos pentru alte foste republici sovietice, tentate s-o apuce spre Vest, în dauna integrării în fantomatica Uniune Euroasiatică.

La 10 iunie 2013, Evgheni Șevciuk, liderul de la Tiraspol, a promulgat Legea cu privire la frontiera de stat, stabilind granița nerecunoscutei Republici Moldovenești Nistrene (RMN) într-o zonă care, potrivit Acordului moldo-rus din 1992, se afla sub administrația Chișinăului. Legea a venit în contextul în care media de la Chișinău au prezentat o așa-zisă alternativă la integrarea europeană a Republicii Moldova, aderarea la Uniunea Eurasiatică (organizație care se preconizează a fi creată în anul 2015). Principalul promotor ideologic al euroasianismului, naționalistul rus Aleksandr Dughin, a fost invitat la Chișinău pentru a dezbate la talk-show-uri „avantajele“ integrării spirituale pravoslavnice a moldovenilor în Uniunea Euroasiatică și „dezavantajele“ integrării în organizațiile occidentale.

Decizia autorităților de la Tiraspol a fost parțial ignorată de guvernul de la Chișinău, care a caracterizat-o drept „provocare“ și, ca urmare, nu a încercat să discute subiectul cu Șevciuk. More…

Estul sălbatic al Europei 1


Estul continentului reprezintă din punct de vedere istoric zona cea mai instabilă a Europei.  Toate evenimentele majore care au zguduit lumea în ultimul secol, de la cele două războaie mondiale şi până la căderea comunismului, îşi au originea în această regiune complicată a Europei. Integrarea principalelor state central-estice în Uniunea Europeană şi alianţa nord-atlantică a repus în dezbatere problemele Europei de est după îngheţul comunist, însă pentru observatorii din vestul continentul şi de peste Atlantic ea rămâne una dintre cele mai ignorate şi mai puţin înţelese regiuni ale lumii.

More…

Ucraina între Est și Vest. Dezgheț în relațiile româno-ucrainene 2

Contextul politic internațional nu este unul favorabil Kievului în prezent. Prinsă între Occident și Rusia, Ucraina trebuie să navigheze prin niște ape politice destul de tulburi, pentru a-și păstra independența. Perspectiva revenirii lui Vladimir Putin la Kremlin în 2012 și inițiativa Uniunii Euroasiatice vor reprezenta provocări politice majore pentru politica externă a Ucrainei. More…

Memorandumul Meseberg: Ostpolitik sau Rapallo? 3

În iunie 2010, Angela Merkel, cancelarul Germaniei, şi Dimitri Medvedev, preşedintele Rusiei, au semnat, la Castelul Meseberg, un memorandum prin care cele două state se angajau să îşi extindă cooperarea atât în domeniul civil cât şi în domeniul militar şi, în plus, prevedeau consultări bilaterale pentru căutarea unei soluţii în conflictul îngheţat din Transnistria. More…

Reunificarea cu România – soluția câștigătoare pentru Republica Moldova și Europa 7

Absenţa unei viziuni strategice naţionale de avengură privind vecinătatea estică – zona cea mai sensibilă din punct de vedere istoric şi cea mai problematică din punct de vedere geopolitic pentru statul român – reprezintă unul dintre cele mai izbitoare şi mai grave neajunsuri ale României postcomuniste, cu atât mai mult cu cât orizontul politic european şi internaţional de după căderea Cortinei de Fier şi din prezent întreţine o fereastră de oportunitate unică în trecutul recent al regiunii pentru rezolvarea uneia dintre cele mai complexe, mai tragice şi mai necunoscute moşteniri politice ale epocii totalitare din  estul Europei, ale cărei efecte nefaste se prelungesc inutil în prezent, sub forma unor conflicte îngheţate, a unei democratizări avortate, al unui blocaj al dezvoltării economice şi a unor jocuri de putere în afara regulilor diplomaţiei internaţionale, care riscă să degenereze oricând în focare de conflict şi menţin instabilitatea politică în regiune.

More…

O telegramă pierdută și războiul cu Rusia 3

Senatorul american Richard Luggar în dialog cu președintele Traian Băsescu, București 27 august 2008

Chiar dacă dezvăluirile Wikileaks nu vor provoca o revoluție globală sau vor face guvernele mai responsabile în fața cetățenilor lor pentru modul în care își formulează politica externă, chiar și pe cele democratice,  telegramele făcute publice de Julian Assange și acoliții săi reprezintă o rară oportunitate de a diseca o parte a mecanismului de luare a deciziilor de politică externă ale statelor.

More…

România-Ucraina: semnele unui dezgheț 2

Konstantin Grișcenko și Traian Băsescu, mai 2011

Konstantin Grișcenko și Traian Băsescu, mai 2011

Cu foarte putine excepții, relațiile româno-ucrainiene nu s-au remarcat în ultimii 20 de ani prin evoluții pozitive. Diferendul privind delimitarea platoului continental tranșat de Curtea Internațională de Justiție, scandalul spionilor din 2009, evoluțiile politice interne din Ucraina și problema respectării drepturilor minorităților de către Kiev au tensionat relația bilaterală. Percepția în România la un moment dat a fost că Ucraina folosește Bucureștiul pe post de inamic de serviciu pentru solidificarea proprie identități naționale.

More…

Summitul de la Varșovia: Ne putem permite să lipsim sau nu, this is the question! 4

Dineul de la Praga, aprilie 2010

Președintele Traian Băsesecu a anunțat într-un interviu acordat postului de radio România Actualități că nu va participa la reuniunea la nivel înalt de la Varșovia între liderii statelor Europei Centrale și de Est și președintele Statelor Unite ale Americii Barack Obama. Rațiunea oficială pentru neparticipare o reprezintă prezența la acest summit a președintelui Kosovo, entitate politică a cărei statalitate nu este recunoscută de România.

More…