mai 13, 2014

De ce nu are Germania o politică externă în relația cu Ucraina? ^Răspunde

by Ileana Racheru • Comentarii, Ileana Racheru, International Affairs, Posts by author, Recomandări, Serii, Ucraina • Tags: Angela Merkel, criza din Ucraina, Gerhard Schröder, Guido Westerwelle, Parteneriatul Estic, politica externă a Germaniei, politica externă a Rusiei, Rusia, Ucraina

Informațiile oficiale furnizate de Ministerul de Externe de la Berlin oferă doar relatări sumare despre relațiile politice dintre Germania și Ucraina în contextul situației tensionate din ultimele luni, dinamica raporturilor economice și angajmentele asumate de Fundația pentru Cooperare Juridică Internațională, în vederea construirii unui stat de drept în Ucraina. Mai mult, strategia de politică externă a Germaniei nu menționează Ucraina, nici măcar la pachet cu statele Parteneriatului Estic (PaE). Practic, Germania nu a avut nicio strategie de politică externă în relațiile cu Ucraina și a aplicat doar principiile clasice ale Ostpolitik „schimbare prin apropiere“, care au însemnat, în practică, investiții în economia ucraineană (Germania este al doilea partener economic al Ucrainei după Cipru) și susținerea societății civile angajate în procesul de democratizare. Comunitatea de experți în analiza politică a spațiului ex-sovietic nu a realizat niciun studiu cu privire la relațiile politice Berlin-Kiev, analizele publicate au abordat strict raporturile economice ale Germaniei cu statele CSI și, în principal, cu Federația Rusă.

Anexarea Crimeei și războiul neconvențional pe care Rusia îl poartă acum în estul Ucrainei au fost punctul de cotitură pentru întreaga comunitate de politică externă de la Berlin. Lecția ucraineană a politicii externe germane este una simplă, de geopolitică de secol XIX – actorul care a atentat la pacea și securitatea din Europa trebuie pedepsit. Dar această lecție este greu de acomodat în mentalul unor experți și politicieni obișnuiți cu reguli ale relațiilor internaționale stabilite în secolul XX. More…

februarie 4, 2014

Ucraina între UE și Rusia ^Răspunde

by Ileana Racheru • Analysis, Ileana Racheru, Posts by author, Recomandări • Tags: #euromaidan, Guido Westerwelle, Iulia Timoșenko, Parteneriatul Estic, politica externă a Rusiei, politica externă a UE, proteste Ucraina, Ucraina, Vitali Kliciko

În anul 2013, politica externă a Ucrainei s-a consumat între negocierile cu Bruxellesul pentru semnarea Acordului de Asociere (AA) și presiunile Rusiei, care solicita aderarea Ucrainei la Uniunea Vamală și renunțarea la negocierile cu UE. Toate acestea în fața pericolului unei crize iminente a economiei ucrainene. Euro-Maidanul a izbucnit ca un protest pașnic care a contestat decizia regimului Ianukovici de a nu semna acordurile cu UE și s-a extins în urma tentativei de a reprima protestele prin violență, cu ajutorul forțelor speciale ale Ministerului de Interne – Berkut.

Prin Parteneriatul Estic, UE a vorbit pe trei voci: una a inițiatorilor polonezi și suedezi, care susțin integrarea europeană (cel puțin a Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei), alta a liderilor germani pentru care „Parteneriatul Estic nu este atât despre integrare, cât despre apropierea de Europa“ și o alta a tehnocraților din instituțiile europene, care aveau sarcina de a imagina un mecanism de cooperare care să pună în acord pozițiile celor două tabere politice. Tehnocrații au pregătit documentele-suport pentru negocieri care propuneau un compromis simplu: democratizare în schimbul integrării economice în spațiul UE, fără promisiuni de integrare. Diplomați europeni au fost trimiși la Kiev pentru a negocia cu un președinte care-și întărise controlul asupra instituțiilor statului și care nu dorea să audă de niciun fel de reformă. More…

decembrie 15, 2013

Summit-ul de la Vilnius continuă pe străzile orașelor din Ucraina ²

by George Visan • Comentarii, George Visan, International Affairs • Tags: combaterea coruptiei, Germania, Leonard Orban, MCV, parcursul european al Republicii Moldova, Parteneriatul Estic, reforma justitiei, Ucraina, UE

Acesta este un citat care îi aparține ambasadorului Poloniei la București Marek Szczygieł, cu ocazia conferinței Uniunea Europeană și vecinătatea sa, organizată de Institutul European din România, pe 12 decembrie.

Cum era de așteptat Summit-ul de la Vilnius din 28-29 noiembrie și evenimentele ce au urmat au ocupat capul de afiș al conferinței organizate de IER. În subsidiar au existat însă subiecte cel puțin la fel de interesante și controversate din punct de vedere politic ca rezultatele summit-ului de la Vilnius și protestele de stradă din Ucraina.

Revenind la ambasadorul Poloniei, Marek Szczygieł, acest a avut un mesaj franc și bine articulat cu privire la vecinătatea estică în general și Ucraina în particular. Polonia consideră că poporul ucrainean dorește semnarea acestui acord, iar „perspectiva europeană” pentru Kiev este un proiect politic al cărui beneficiar sunt ucrainenii de rând nu elita politică ucraineană. Fereastra de oportunitatea pentru aspirațiile europene ale Ucrainei și Moldovei, a continuat ambasadorul Szczygieł, va dura până în septembrie 2014. Aici trebuie să fac o paranteză – deși la București diplomații români s-au arătat încântați de rezultatul summit-ului de la Vilnius în ceea ce privește Republica Moldova, Chișinăul a parafat doar acordul de asociere și liber schimb cu UE, urmând ca semnarea și ratificarea să aibă loc în 2014. În 2014 vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Moldova, care ar putea duce fie la o alternanță la guvernare, fie la o criză politică prelungită, iar asocierea Chișinăului la Uniunea Europeană depinde foarte multe de realizarea unei agende de reforme interne de natură politică și juridică, aspecte care transformă întreg „parcursul european al Republicii Moldova” într-unul presărat cu provocări. More…

decembrie 3, 2013

Ciocnirea civilizațiilor politice ²

by Octavian Manea • Comentarii, International Affairs, Octavian Manea • Tags: #euromaidan, Armenia, Azerbaidjan, Bill Gates, buna guvernare, Carl Bildt, Carlos Sim, Georgia, integrare europeana, James Robinson, Moldova, Parteneriatul Estic, politica externă a Rusiei, Radek Sikorski, societate civilă, spațiul ex-sovietic, Ucraina

Pentru Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, miza Parteneriatului Estic este una civilizațională. Este o alegere între două modele de societate: una inclusivistă, alta extractivă; între acquis-ul Bruxelles-ului și legea Moscovei.

Se continuă într-o variantă „soft“ extinderea comunității euroatlantice, o secvență întreruptă în august 2008. Parteneriatul Estic semnalează în egală măsură și un proiect geopolitic similar celui anunțat de Condoleezza Rice în 2005, de „diplomație transformativă“. Reperele sunt aceleași: o balanță eurasiatică în favoarea statelor ce reflectă instituțiile „bunei guvernări“. Uniunea Europeană este, în cele din urmă, un „imperiu“ normativ. „Aș spune că UE este asemeni Imperiului Roman. (…) Pentru unii, în Vest, frontiera mentală a Europei se oprește la capătul drumurilor romane antice. (…) Pentru mine, Europa se întinde până acolo unde se aplică legile europene“, spunea Radosław Sikorski în raportul anual prezentat Seimului despre obiectivele de politică externă ale guvernului. Mai mult, în discursurile sale, Sikorski vorbește de necesitatea de a răspândi, în vecinătatea estică, „buna guvernare“ europeană. Teaser-ul îl reprezintă chiar transformarea poloneză. În 25 de ani, Polonia a ajuns între primele 20 de economii ale lumii. Legătura de cauzalitate este explicită. „Buna guvernare este crucială pentru a crea pe termen lung o prosperitate pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei câțiva înfometați de putere“, spunea Sikorski în mai 2013. More…

decembrie 2, 2013

Ucraina – Goodbye UE! ^Răspunde

by Ileana Racheru • Analysis, Ileana Racheru, Posts by author, Recomandări • Tags: Iulia Timoșenko, Parteneriatul Estic, Partidul Regiunilor, politica externă a Rusiei, Rusia, Summitul de la Vilnius, Ucraina, UE, Viktor Ianukovici, Vladimir Putin

Decizia Ucrainei de a suspenda negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE nu pare să aibă nicio logică sau sugerează negocieri obscure, în urma cărora au cedat presiunilor rusești.

Un comunicat publicat de Ministerul de Externe de la Varșovia, după anunțul Kievului, menționează că „decizia finală cu privire la semnarea AA cu UE va fi luată de Consiliul de Securitate și de președintele Ucrainei“. Documentul polonez direcționează analiza către președintele Viktor Ianukovici, deși acesta nu a avut apariții publice după ce guvernul a anunțat suspendarea negocierilor cu UE. Decizia lui Ianukovici se explică prin modul în care acesta a ajuns și s-a menținut la putere în Ucraina postsovietică. Propulsat în politică de clanuri din estul Ucrainei cu afaceri obscure, Ianukovici are doar experiența unor campanii electorale create și fraudate cu ajutorul tehnologilor politici afiliați Kremlinului și a unor mandate de premier și președinte în regimuri autoritare, susținute de corupția generalizată. De fapt, Ianukovici este aproape lipsit de experiența politică a socializării cu UE, situație care l-a determinat să aleagă, în contextul alegerilor prezidențiale din 2015 și a unor sondaje în care nu apare ca favorit, sprijinul Rusiei, care nu impune normele unui scrutin corect, solicitate de UE. În plus, Rusia nu a făcut presiuni pentru eliberarea Iuliei Timoșenko, care a pierdut la limită ultimele alegeri prezidențiale și care, cu sprijinul Occidentului, a organizat protestele revoluției portocalii, în urma cărora Ianukovici a fost deposedat, în 2004, de un mandat prezidențial obținut prin fraudă. More…

septembrie 21, 2013

Republica Moldova, mai aproape de UE ^Răspunde

by Ileana Racheru • Analysis, Ileana Racheru, International Affairs, Recomandări • Tags: Alianța pentru Intergrare Europeană, asocierea Republicii Moldova la UE, Marian Lupu, Nicolae Timofti, parcursul european al Republicii Moldova, Parteneriatul Estic, PCRM, PDLM, politică moldovenească, Republica Moldova, Vlad Filat, Vlad Plahotniuc

Alegeri parlamentare organizate de 3 ori în 2 ani, 3 guverne în 3 ani şi perfomanţa de a fi singurul stat din lume în care parlamentul nu a reuşit să aleagă preşedintele vreme de aproape 3 ani – aceasta este imaginea vieții politice a Republicii Moldova, unde criza pare că definește o caracteristică constantă a jocurilor de putere de la Chișinău.

Instabilitatea politică de la Chișinău a debutat în 2009, pe fondul organizării de alegeri parlamentare anticipate, sub presiunea minirevoluției Twitter, care a contestat victoria incertă obținută de PCRM la scrutinul organizat câteva luni mai devreme și a permis crearea Alianței pentru Integrare Europeană (AIE), formată din PL, PLDM și AMN. AIE a obținut 53 mandate de deputați, care au asigurat majoritatea necesară susținerii Guvernului Vlad Filat, dar care au fost insuficiente pentru alegerea președintelui statului (61 de voturi). Marian Lupu, candidatul propus de AIE, nu a întrunit votul a cel puțin 61 deputați în urma a două tentative succesive de alegere a șefului statului, situație care a dus la organizarea unui nou scrutin legislativ în 2010, în urma căruia a fost format Guvernul AIE II, condus tot de către Vlad Filat. Rezultatele alegerilor legislative din 2010, deși nu au adus AIE numărul minim de mandate parlamentare necesare alegerii președintelui statului, au consolidat poziția acesteia (59 mandate). More…

iulie 15, 2013

Extinderea UE – care sunt limitele Europei? ⁴

by George Visan • Comentarii, George Visan, International Affairs, Posts by author, Recomandări • Tags: aderarea Turciei la UE, Adrian Cioroianu, afaceri europene, Armenia, Asia Centrala, Balcanii de Vest, Caucaz, enlargement fatigue, Erwan Fouéré, Georgia, Leonard Orban, Levant, Marea Neagra, Mediterana, parcursul european al Republicii Moldova, Parteneriatul Estic, Péter Balász, politici europene, procesul de extindere al UE, Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Uniunea Euroasiatică

Dintre toatea politicile europene singura al cărei succes este considerat incontestabil este politica de extindere. Este de asemenea cea mai palpabil aspect al politicii externe a Bruxelles-ului. Dacă celalte aspecte ale CFSP-ului sunt ceva mai greu de definit, extinderea UE este elementul pe care fiecare actor european îl înțelege, de la membrii comisiei până la ultimul cetățean european. Este de asemenea și o temă de politică externă ușor de „vândut” din punct de vedere politic: de la 6 state membre UE a crescut la 15, pe urmă la 25 și în final la 28.

„Este organizația politică europeană cu cea mai mare creștere a numărului de membrii în ultimii 50 de ani” conform lui Péter Balász, fost ministru de externe al Ungariei. În același timp politica de extindere este cea mai contestată politică publică a UE, atât la nivel intern în scopuri electorale, cât și la nivel european după cum a observat recent fostul comisar european Leonard Orban. Ostilitatea față de politica de extindere a UE a apărut pe fondul crizei economice, dar și a problemelor generate de integrarea statelor din Centrul și Estul Europei, fenomen devenit notoriu sub denumirea de enlargement fatigue.

Subiectul politicii de extindere a fost tema conferinței Procesul extinderii Uniunii Europene organizate de reprezentanța UE în România în data 10 iulie, eveniment care a încheiat primul semestru din circuitul conferințelor europene organizate în acest an. More…

iunie 26, 2013

Republica Moldova, între Uniunea Europeană și Uniunea Euroasiatică ^Răspunde

by Ileana Racheru • Analysis, Ileana Racheru, International Affairs, Posts by author, Recomandări • Tags: conflictul din Transnistria, Evgheni Șevciuk, Grigori Karasin, Mihai Ghimpu, OSCE, parcursul european al Republicii Moldova, Parteneriatul Estic, PCRM, PL, Republica Moldova, Rusia, Transnistria, UE, Uniunea Euroasiatică

Republica Moldova, cu un guvern proeuropean din 2009, a devenit în discursul oficialilor europeni „modelul de succes“ al Parteneriatului Estic. Însă, pentru Moscova, un eventual succes al Chișinăului în procesul de integrare europeană ar crea un precedent periculos pentru alte foste republici sovietice, tentate s-o apuce spre Vest, în dauna integrării în fantomatica Uniune Euroasiatică.

La 10 iunie 2013, Evgheni Șevciuk, liderul de la Tiraspol, a promulgat Legea cu privire la frontiera de stat, stabilind granița nerecunoscutei Republici Moldovenești Nistrene (RMN) într-o zonă care, potrivit Acordului moldo-rus din 1992, se afla sub administrația Chișinăului. Legea a venit în contextul în care media de la Chișinău au prezentat o așa-zisă alternativă la integrarea europeană a Republicii Moldova, aderarea la Uniunea Eurasiatică (organizație care se preconizează a fi creată în anul 2015). Principalul promotor ideologic al euroasianismului, naționalistul rus Aleksandr Dughin, a fost invitat la Chișinău pentru a dezbate la talk-show-uri „avantajele“ integrării spirituale pravoslavnice a moldovenilor în Uniunea Euroasiatică și „dezavantajele“ integrării în organizațiile occidentale.

Decizia autorităților de la Tiraspol a fost parțial ignorată de guvernul de la Chișinău, care a caracterizat-o drept „provocare“ și, ca urmare, nu a încercat să discute subiectul cu Șevciuk. More…

ianuarie 4, 2012

Estul sălbatic al Europei ¹

by civitas politics • Analysis, Bogdan C. Enache, International Affairs • Tags: Deauville, Europa de Est, Memorandumul Meseberg, NATO, Parteneriatul Estic, Rusia, securitate, Transnistria, Uniunea Europeana

Estul continentului reprezintă din punct de vedere istoric zona cea mai instabilă a Europei. Toate evenimentele majore care au zguduit lumea în ultimul secol, de la cele două războaie mondiale şi până la căderea comunismului, îşi au originea în această regiune complicată a Europei. Integrarea principalelor state central-estice în Uniunea Europeană şi alianţa nord-atlantică a repus în dezbatere problemele Europei de est după îngheţul comunist, însă pentru observatorii din vestul continentul şi de peste Atlantic ea rămâne una dintre cele mai ignorate şi mai puţin înţelese regiuni ale lumii.

More…

decembrie 12, 2010

Imperativele unei Politici Externe Estice a României ⁸

by civitas politics • Analysis, Bogdan C. Enache, International Affairs, Posts by author • Tags: Anders Fogh Rasmussen, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Caucaz, CDR, Ion Iliescu, Marea Britanie, Marea Neagra, Moldova, NATO, Pactul de la Varşovia, Parteneriatul Estic, politica externa, Rusia, summitul de la Lisabona, tendinte filo-ruse, Transnistria, Turcia, Ucraina, UE, unificarea Moldovei cu Romania

Regiunea Marii Negre

După căderea comunismului, graţie regimului gorbaciovist al lui Ion Iliescu dintre anii 1990-1996, România a fost unul dintre ultimele state non-sovietice membre ale Pactului de la Varşovia care şi-au reorientat în mod hotărât politica externă spre Vest. Această întârziere, care a adus prejudicii greu de măsurat poporului român încă vizibile astăzi, a absorbit energiile politicii externe a României în deceniul următor şi a fost parţial recuperată, datorită politicii externe a guvernării CDR dintre anii 1996-2000, dar mai ales datorită forţei inerţiale a împrejurărilor europene şi internaţionale care au favorizat consolidarea blocului euro-atlantic şi integrarea europeană, culminând cu aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în 2004 şi la Uniunea Europeană în 2007. În prezent, deşi România mai are multe de făcut pentru a-şi consolida rolul şi alinia capacităţile la potenţial în cadrul celor două organizaţii internaţionale occidentale, se impune o recalibrare a politicii externe naţionale spre Est.

More…