Acesta este un citat care îi aparține ambasadorului Poloniei la București Marek Szczygieł, cu ocazia conferinței Uniunea Europeană și vecinătatea sa, organizată de Institutul European din România, pe 12 decembrie.

Cum era de așteptat Summit-ul de la Vilnius din 28-29 noiembrie și evenimentele ce au urmat au ocupat capul de afiș al conferinței organizate de IER. În subsidiar au existat însă subiecte cel puțin la fel de interesante și controversate din punct de vedere politic ca rezultatele summit-ului de la Vilnius și protestele de stradă din Ucraina.

Am observat o diferență majoră între modul în care summit-ul de la Vilnius este perceput în România și în restul Europei. Pentru oficialitățile române, deși Ucraina nu a semnat tratatul de asociere la Uniunea Europeană, rezultatul summit-ului de la Vilnius a fost în linii mari un succes, prin prisma faptului că Republica Moldova a parafat acordul de asociere. Acest „succes” a fost evidențiat de mesajele pozitive ale reprezentanților MAE participanți la acest eveniment – care au subliniat faptul că „procesul de integrare europeană este ireversibil”. Entuziasmul românesc a fost însă ponderat de intervenția lui Leonard Orban, fost comisar european și fost ministru al Afacerilor Europene care a spus răspicat că „procesul de aderare la Uniunea Europeană nu este unul ireversibil.” Evenimentele din această săptămână din Ucraina tind să-i dea dreptatea fostului comisar european – procesul de integrare europeană nu este unul cu un „singur sens” din acest punct de vedere. Stefan Fuele, comisar european pentru Extindere, a anunțat duminică 14 decembrie, suspendarea negocierilor privind acordul de asociere și liber schimb dintre UE și Ucraina.

Revenind la ambasadorul Poloniei, Marek Szczygieł, acest a avut un mesaj franc și bine articulat cu privire la vecinătatea estică în general și Ucraina în particular. Polonia consideră că poporul ucrainean dorește semnarea acestui acord, iar „perspectiva europeană” pentru Kiev este un proiect politic al cărui beneficiar sunt ucrainenii de rând nu elita politică ucraineană. Fereastra de oportunitatea pentru aspirațiile europene ale Ucrainei și Moldovei, a continuat ambasadorul Szczygieł, va dura până în septembrie 2014. Aici trebuie să fac o paranteză – deși la București diplomații români s-au arătat încântați de rezultatul summit-ului de la Vilnius în ceea ce privește Republica Moldova, Chișinăul a parafat doar acordul de asociere și liber schimb cu UE, urmând ca semnarea și ratificarea să aibă loc în 2014. În 2014 vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Moldova, care ar putea duce fie la o alternanță la guvernare, fie la o criză politică prelungită, iar asocierea Chișinăului la Uniunea Europeană depinde foarte multe de realizarea unei agende de reforme interne de natură politică și juridică, aspecte care transformă întreg „parcursul european al Republicii Moldova” într-unul presărat cu provocări.

Acest ultim fapt a fost recunoscut de ambasadorul Szczygieł, care a subliniat că deciziile luate la Vilnius în acest an vor fi afectate de evoluțiile interne din Ucraina și Moldova din 2014. În ceea ce privește Rusia, reprezentantul Poloniei a subliniat faptul că trebuie să existe un front comun în privința presiunilor pe care le face Moscova asupra Ucrainei și Republicii Moldova, UE nu dorește Kremlinul ca partener de discuții în cadrul negocierilor pe care le poartă cu Kievul.

Spre deosebire de mesajul clar și articulat al reprezentantului Poloniei, mesajele politice date de reprezentanții României la eveniment s-au complăcut în articularea unor clișee retorice și au fost exprimate într-o „limbă de lemn” destul de greu de „digerat” și înțeles. Mesajul guvernului, prezentat de Luminița Odobescu de la cancelaria primului-ministru, a fost că „vecinătatea estică este prioritară pentru Guvern”, iar că România „manifestă o profundă preocupare pentru situația din Ucraina”. De departe însă cea mai slabă prestanță au avut-o reprezentanții Ministerul Afacerilor Externe care a variat de la exprimare deficitară în limba engleză, până la utilizare unui jargon „diplomatic” greu de descifrat – a fost probabil cea mai slabă prestaţie a unor diplomați români la care am asistat de mult timp.

O intervenție care a ieșit însă din tiparul „impus” de ceilalți vorbitori români a aparținut, cum era de așteptat, lui Leonard Orban. Intervenția fostului comisar european a pornit de la întrebarea-afirmație, care apare destul de des în spațiul public românesc – Suntem sau nu suntem membrii de mâna a doua ai UE?. Leonard Orban a afirmat că ar trebui să existe o dezbatere politică pe tema Mecanismului de Verificare și Cooperare – cu toate că nu a precizat scopul acesteia sau natura dezbateri. O altă afirmație cu „bătaie lungă”pe care Leonard Orban a facut-o s-a referit la dreptul cetățenilor statelor membre UE de a achiziționa terenuri agricole în România. În opinia fostului comisar, România a făcut o greșeală când a propus perioada de grație de 7 ani privind achizițiile de terenuri agricole de către cetățenii europeni. Această „facilitate” a împiedicat practic modernizarea agriculturii românești – agricultorii europeni fiind niște purtători de modernitate. România ar fi trebuit să negocieze o corelare a dreptului la muncă în statele la UE cu dreptul cetățenilor europeni de a achiziționa terenuri agricole la noi în țară.

La finalul intevenției sale Leonard Orban a condamnat, într-o manieră foarte dură, pe acei purtători de mesaje din spațiul public românesc, editorialiști sau politicieni, care afirmă că România „negociat în genunchi” aderare la Comunitatea Europeană. Orban a afirmat că aceasta este o dovadă de neprofesionalism și iresponsabilitate.

*

Nu pot să închei acest articol fără a menționa o conversație privată avută „în marja conferinței” cu un contact german, pe tema a ceea ce s-a întâmplat marți în parlament și impactul acestor decizii politice asupra raportului MCV și a aderării la Spațiul Schengen. În mod normal nu aș menționa public o asemenea conversație – dar având în vedere contextul politic generat de „Marțea Neagră”, acest schimb de idei trebuie făcut public.

În Germania atitudinea politicienilor români față de Mecanismul de Cooperare și Verificare este de neînțeles. Acesta va fi întrerupt în momentul în care toate obiectivele acestuia vor fi îndeplinite, nici mai devreme, nici mai târziu. În Germania eforturile României de combatere a corupției și reformă a justiției nu sunt percepute ca fiind credibile în acest moment, iar autoritățile român „mint”! În ceea ce privește aderarea la Spațiul Schengen România nu este pregătită nici tehnic și nici politic pentru a deveni membru cu drepturi depline.

George VIŞAN

Foto credit: Jan Pieklo, PAUCI