Avem o armată subfinanțată de mulți ani, cu o strategie de transformare eșuată 1

Prima întâlnire Trump–Putin nu a fost una bilaterală, oficială, cu subiecte negociate. Din această cauză, întâlnirea dintre cei doi președinţi nu a avut și o suită diplomatică cu ambasadori, consilieri și înalți responsabili din ambele guverne. În mod normal, la o întâlnire în marja unei reuniuni G20 nu vom avea niciodată referiri și concluzii/decizii pe subiecte precum drepturile omului, principiile democrației, Crimeea sau altele. Pe termen scurt, cred că sunt șanse mici ca să se organizeze o întâlnire bilaterală oficială americano-rusă în care să fie discutate sau să se convină ceva pe dosarele importante.

Sigur, în ansamblul său, administrația americană a oferit pretexte foarte bune pentru a împinge Europa în direcția autonomizării strategice. Însă despre acest obiectiv se vorbește din 2012. În documentele oficiale europene se vorbește de autonomia strategică de multă vreme. Chiar și britanicii au susținut-o. Ideea a fost întărită anul trecut prin lansarea Strategiei Globale a UE și acum este în proces de implementare. Cumva se revine la o școală de gândire din Europa Veche, potrivit căreia Europa trebuie să-și asume un rol global. În contrast, NATO nu-și asumă un rol global. Dezbaterea a fost blocată în Alianță înainte de 2010. More…

2016 – anul fragilizării alianțelor României Răspunde

the_ambassadors_-_header

Brexitul reprezintă o provocare multiplă pentru România – o dată în plan bilateral, pe urmă la nivel comunitar și în final la nivel euroatlantic. Marea Britanie este unul dintre pilonii fundamentali ai Alianțeli nordatlantice. Deși #brexitul nu înseamnă părăsirea NATO, rolul Marii Britanii în alianță se va diminua pe termen mediu și lung. Lucru acesta se va datora în primul rând faptului că energiile politice și diplomatice ale Whitehall-ului vor fi absorbite de procesul de părăsire al UE – care este în esență inversul procesului de aderare.

În mod normal o alternanță la putere la Washington ar trebui să aducă schimbări minime în politica externă a unui stat, mai ales în cazul unei mari puteri. Dar cazul lui Donald Trump e cu totul special. Pe tot parcursul campaniei electorale din 2015-2016 acesta și-a manifestat opoziția față de sistemul de alianțe americane și împotriva ordinii liberale. Iar această opoziți nu este una recentă sau un artificiu de campanie. Iar pe 8 noiembrie 2016, în materie de politică externă, americanii au avut de ales între două opțiuni: pe de o parte continuarea actualului rol de garantor al ordinii globale, pe de alte parte abandonarea acestui rol în spatele sloganului America First! care definește interesul național american de într-un mod obtuz. More…

Balonul de săpun al proiectului de țară Răspunde

proiect_de_tara_17769000

În România tema proiectului de țără, din punct de vedere al percepției publice, este una epuizată. Din 2007, de la aderarea la UE, s-a tot vorbit despre un nou proiect de țară. Incapacitatea României de a culege roadele aderării, de exemplu, a fost pusă pe seamă absenței unui proiect de țară. Aproape toate personalitățile vieții publice românești au rostit cândva termenul de proiect de țară pentru a părea mai interesați, iar de la Academia Română, până la asociațiile de studenți, instituții mai mult sau mai puțin cunoscute au propus proiecte de țară la un moment dat în istoria recentă. Cu alte cuvinte terenul a fost deja „bătătorit”, iar rezultatele au fost în general aceleași: nimic.

Momentul ales de Klaus Iohannis a fost unul foarte prost. Dacă la începutul mandatului să a părut ceva mai inspirat – a se vedea cazul compromisului între partide negociat în 2015 privind alocarea a 2% din PIB pentru Apărare timp de 10 ani – în cazul acestei comisii a greșit. Alegerile parlamentare nu sunt departe și ar fi fost de preferat că această comisie să fie lansată după formarea noului guvern. E foarte probabil ca în campania electorală subiectul „proiectului de țară” să fie politizat, iar activitatea comisiei paralizată (oricum cu 23 de membri va fi dificil de lucrat). More…

#brexit: To be or not to be Răspunde

3298

Astăzi imposibilul este probabil să se producă și Marea Britanie să părăsească UE. Acesta deja nu mai este o simplă predicție, este realitatea ultimelor sondaje de opinie date publicității de cotidienele britanice în seara de 22 iunie. În ciuda faptului că tabăra pro-UE (#bremain) era creditată anul trecut cu un avans respectabil, tabăra anti-UE (#brexit) a recuperat, acum două săptămâni această din urmă a recuperat în decursul campaniei conducând cu 10% (7% după ponderarea rezultatelor cu estimarea de participare).

Cel mai mare risc după un vot pentru părăsirea UE este dezintegrarea politică a Marii Britanii, având în vedere că Scoția este covârșitor favorabilă UE – un nou referendum scoțian este deci de așteptat în viitorul apropiat, mai ales că naționaliștii scoțieni sunt la putere la Holyrood. Irlanda de Nord ar urma să fie prinsă într-o menghină geopolitică – pe de o parte să fie vecină cu un membru al UE, și pe de altă parte să fie dependentă politic de o Londră în afara comunității europene. Mai mult, este posibilă reaprinderea violențelor sectare, care încă mocnesc în această provincie cu o istorie sângeroasă. Cetățenii Ulster-ului ar putea să părăsească Regatul Unit pentru a se uni cu restul Irlandei strict din motive pragmatice – pace și prosperitate. Soarta rămășițelor imperiului britanic ale căror statut este subiectul unor dispute diplomatice, Insulele Falklands cu Argentina și Gibraltarul cu Spania, ar fi puse sub semnul întrebării în contextul părăsirii UE. More…

Corespondență MSC 2016: Ruşi, nemţi, americani şi Iohannis niţel pierdut între ei Răspunde

iohannis-msc-569x320

Problema este că, aşa cum nu înveţi nimic doar dacă te culci seara cu cartea sub pernă, la fel simpla frecare a coatelor de mai-marii planetei nu te face unul dintre ei – ba nu-i face nici măcar să te bage în seamă. Prezenţa preşedintelui Iohannis la München a fost pasageră şi lipsită de vizibilitate – cea mai ştearsă a unui lider european cu ceva importanţă. Nu e doar vina lui; e în primul rând reflectarea situaţiei marginale în care ani de politică externă neinspirată au adus România. Sper că preşedintele Iohannis a fost prezent tocmai pentru că încearcă să ne scoată din acest con de umbră. Debutul său însă nu pare să indice o modificare a nivelului de ambiţii internaţionale ale României, nici a capacităţii de a livra. More…

Ce nu ne spunem nici măcar nouă înșine despre criza refugiaților Răspunde

[…]problema adevărată a UE este următoarea: date fiind valorile europene și dată fiind prezența mulțimilor la granița (continuă) Schengen, care este modalitatea eficientă de a ține la distanță refugiații?grafic
Valorile relevante sunt reticența în a bate sau ucide mari mase de oameni. Chiar și în criză economică, este greu pentru (aproape) orice opinie publică să vadă scene masive de violență la televizor. Așadar, Europa are nevoie de o modalitate aseptică de a trata problema, de refugiați care să dea înapoi la simpla vedere a unei puști și de guverne care să nu vorbească prea mult despre temă. Astfel spus, are nevoie să poată exclude refugiații din conversația politicoasă. De o soluție finală dar, în același timp, umană. More…

Efectul Iohannis asupra politicii externe Răspunde

5533585_mediafax_foto_marius_dumbraveanu_758853001

Miile de români care au format cozi interminabile la reprezentanțele diplomatice ale României din Europa și participarea record la alegerile prezidențiale, au demonstrat totuși că țara este departe de a cădea în paradigma maghiară. În vară, la Băile Tușnad Viktor Orban proclama eșecul democrației liberale – iată însă că șocul politic al victoriei lui Klaus Iohannis îl contrazice. Având în vedere reculul democratic din regiune, Klaus Iohannis trebuie să includă pe agenda sa de politică externă ca prioritate, promovarea valorilor democratice la nivel regional. România are potențialul de a deveni un model de consolidare democratică pentru statele vecine, care au înregistrat regrese democratice în ultimii ani.

În plan european, apariția unul al doilea lider „german” în Europa ar putea avea impact asupra echilibrului de forțe în cadrul UE. România, până în prezent, balansa între cei doi poli ai Uniunii, Franța și Germania. Bucureștiul s-a numărat printre adepții politicii germane de prudență și austeritate, compensând însă prin sprijinirea poziției Franței în ceea ce privește Politica Agricolă Comună și în negocierile privind tratatul de liber schimb cu Statele Unite ale Americii. România ar putea să sprijine mai mult în următorii ani pozițiile Germaniei la nivelul UE. Franța s-ar putea trezi astfel cu o Românie mai reticientă să-i sprijine pozițiile – nu degeabă printre primii ambasadori care l-au vizitat pe Iohannis după victorie a fost cel al Parisului. Succesul lui Iohannis în România ar putea, de asemenea, îmbunătăți imaginea Berlinul în sud și sud-estul continentul, unde politicile de austeritate ale cancelarului Angela Merkel sunt profund impopulare. More…

Putin şi jocurile foamei Răspunde

Vladimir Putin chairs a meeting of the Presidential Council for Civil Society and Human Rights at the Kremlin

Astăzi Rusia este slabă, însă trăim în epoca răspunsului asimetric, în vremea celui slab. Acum suficient este să ai capacitatea de a submina, tulbura, de a sădi îndoială față de vechea ordine. Victoria are un cu totul alt înțeles. Și din această perspectivă campania Rusiei este un succes. Nu a schimbat doar frontierele Ucrainei, dar a schimbat și percepția europenilor. Acum Europa încearcă să-și reducă expunerea în relația cu Rusia, să se închidă. Aici este marea victorie a Rusiei. Pentru că amenințarea pe care Rusia o reprezintă astăzi este foarte similară cu cea a unei amenințări teroriste. Nu sunt suficient de puternici pentru a câștiga în sens convențional, dar au suficientă putere pentru a-i face pe oameni să se îndoiască de natura constituțională a propriilor regimuri. Pot să forțeze schimbarea acționând din interior. Viktor Orbán este exemplul cel mai proeminent, de insider care începe să ridice întrebări despre natura democrației, să se îndoiască de ordinea europeană. Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina este în esență o problemă a UE și a Europei, dar nu în sensul în care Rusia va invada Varșovia sau Bucureștiul. Nu cred asta.

Putin este rațional, dar pentru a-i înțelege raționalitatea trebuie să înțelegem mai întâi natura regimului său și vulnerabilitățile sale structurale. Economic, el depinde de lucruri pe care nu poate să le controleze: prețul petrolului și al gazului. Pentru a diminua această incertitudine și expunere, el forțează acum un control politic și cultural total. Și dacă nu ar fi mers până la capăt în cazul Crimeei, ar fi devenit ținta atacurilor naționaliștilor. Din această perspectivă, atacul asupra Crimeei a fost unul motivat de prea multă slăbiciune și vulnerabilitate internă, pentru a-și asigura supraviețuirea politică. Și a reușit să recreeze acea majoritate imensă de dinainte de 2012. Dar este o majoritate de alt tip: masiv politizată, încărcată emoțional, instabilă. El însuși se teme că o poate scăpa de sub control. Pentru naționaliștii ruși, Estul Ucrainei reprezintă ceea ce războiul civil spaniol a fost pentru comuniștii sovietici. More…

Navele Mistral și Marea Neagră 3

Photex MISTRAL TONNERRE

Eroarea politică și strategică comisă de Franța în 2010 când a acceptat să vândă două nave de desant și comandament Mistral începe să se facă simțită și să devină din ce în mai evidentă. Afacerea Mistral a reușit să tensioneze relațiile Franței cu Polonia și statele baltice, cei mai vocali critici ai tranzacției, dar și cea cu Japonia. Privită într-un context mai larg și din perspectiva intereselor Rusiei, această tranzacție reușeste să creeze un nou set de tensiuni în interiorul UE și NATO, dar să și afecteze relațiile Europei cu Japonia, un partener privilegiat al Uniunii – afectând astfel poziția UE în Asia și sporind percepțiile de slăbiciune strategică a proiectului european la nivel global.

În ciuda unor dezavantaje de ordin tehnic și tactic e probabil ca cea de-a doua navă să fie desfășurată în Marea Neagră. Prezența acesteia oferă o serie întreagă de avantaje militare pe care Rusia nu le poate ignora. O navă Mistral în Marea Neagră, care ar putea acționa în Mediterana, ar spori exponențial puterea flotei Mării Negre și ar contribui decisiv la efortul de modernizarea al marinei Ruse. Prezența unui astfel de timp de navă în Marea Neagră ar spori exponențialul militar al Rusiei și ar oferi un avantaj în raport cu celalte state din regiune. Desfășurarea unei nave Mistral ar reprezenta și un răspuns cât se poate de „răspicat” al Rusiei la sporirea prezenței NATO în Marea Neagră. Din punct de vedere politic prezența unei nave Mistral ar transmite un mesaj clar statelor din regiune privind „slăbiciunea” Occidentului și puterea Rusiei. More…

Și au trecut europarlamentarele! 4

537d134d9f1b77a8393079a1_americans-1

Pentru anumiți europeni, proiectul Uniunii Europene nu funcționează – cei afectați afectați de criză în mod direct, șomerii și tinerii – în special. Rezultatele alegerile vor spori tendința de enlargement fatigue care se manifesta deja, integrarea europeană fiind frânată și mai mult. Partidele mainstream vor trebui să vină cu politici și mesaje care să ia în considerare euroscepticismul și nemulțumirile unor segmente importante ale cetățenilor. Partidele antisistem, precum UKIP sau Front National, vor încerca să capitalizeze la nivel național rezultatele acestui scrutin și să se poziționeze mai bine în raport cu partidele consacrate. În Parlamentul Europene aceste partide vor încerca să pună în cauză proiectul european, avansându-și agendele eurosceptice asumate, încercând să demonstreze eșecul UE.

Rezultatul acestor alegeri va ranforsa percepția Uniunii Europene în exterior ca un actor slab, divizat și preocupat de problemele sale interne. Avansul populiștilor va pune sub semnul întrebării valorile democratice pe care Uniunea s-a chinuit să le avanseze în plan extern. Per total acest scrutin reprezintă o lovitură pentru prestigiul Uniunii într-un moment de criză în Europa generat de anexarea Crimeei de către Rusia, și tentativele acesteia din urmă de a compromite statalitea Ucrainei. More…

România și NATO: Ce ar fi fost dacă? (I) 6

resize-of-2004-nato-drapel

La zece ani de la aderarea la NATO, o întrebare încă rămâne încă fără răspuns: Ce ar fi fost dacă România nu ar fi aderat la Alianța Nordatlantică? Ce s-ar fi întâmplat dacă România nu ar fi ales să se alăture celei mai de succes alianțe politico-militare din Europa? În ce poziție strategică s-ar fi găsit România dacă nu ar fi fost membră a Alianței? Acestea sunt întrebări legitime care trebui puse, mai ales în contextul crizei din Ucraina, și care ne vor ajuta să înțelegem rațiunile pentru care România a ales să devină membru NATO și să aibă un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii
Acesta este un exercițiu de istorie și de strategie contrafactuală – pe cale de consecință este atât un demers intelectual cât și un exercițiu de imaginație – ce-i drept unul care se bazează pe fapte, dar privite dintr-un alt unghi.

Procesul de aderare al României la NATO a fost unul sinuos, cu multe puncte de inflexiune și momente de cumpănă. Dacă în acele momente alte decizii ar fi fost luate decât cele care au dus în final la aderarea la NATO sau dacă evenimentele ar fi luat altă turnură, atunci România nu ar fi devenit membru al Alianței Nordatlantice. More…

John Hulsman: „Morcovii” UE sunt utili doar dacă eşti înconjurat de iepuri Răspunde

konservativer-vordenker-hulsman-interview

Europa trebuie să înveţe să ia pulsul geostrategic al lumii. Nimeni nu a anticipat că semnarea acordului de asociere cu Ucraina era o ameninţare directă asupra intereselor naţionale ale lui Vladimir Putin. Mai mult, arată infantilismul Bruxellesului. Lumea nu funcţionează că în Belgia. „Morcovii” UE sunt utili doar dacă eşti înconjurat de iepuri. Iar în persoană domnului Putin avem un lup, nu un iepure.

Pe de altă parte, Washingtonul trebuie să înveţe să meargă şi să mestece gumă în acelaşi timp. Sigur, pivotul asiatic este necesar, dar nu putem uită nici Europa. Iar dacă citeşti discursurile lui Obama, impresia este că toţi par să accepte viziunea Europei şi a Statelor Unite, că nimeni nu este în dezacord fundamental, că toţi cred în statul de drept şi domnia legii, sau că acceptă agenda Washingtonului şi a Bruxellesului. Pur şi simplu, nu această este lumea în care trăim. Pe lângă opoziţia Rusiei, să nu o uităm pe cea a Chinei. A-ţi asuma că poţi extinde zona de influenţă la nesfârşit fără opoziţie este naiv. More…