Topul erorilor diplomatice românești în 2015 2

Unde a greșit România? În primul rând diplomația românească nu a înțeles că apartenența la UE implică nu numai beneficii de tipul fondurilor structurale, de exemplu, dar și obligații. România s-a făcut că nu înțelege principiul solidarității europene și a dat dovadă de un cinism excesiv în momentul în care a legat acceptarea unui număr de refugiați pe teritoriul său în schimbul aderării la Spațiul Schengen – fix în momentul în care spațiul de liberă circulație era pus în discuție.

Nu știu dacă demersurile privind aderarea la Spațiul Schengen au devenit un reflex birocratic al unei diplomații complexate de rolul său secundar în Europa sau un mod de justificarea a existenței acesteia în fața publicului. Cert este că diplomația românească insistă prea mult asupra libertății de mișcare în Europa ca obiectiv de integrare europeană asta în condițiile în care România, în ultimii 15 ani, a devenit o țară de emigrație. Acest fapt înseamnă, pe de o parte că România este percepută ca o țară care își exportă problemele socio-economice către alte state, pentru a evita efectuarea unor reforme necesare pentru ca cetățenii săi să nu mai fie nevoiți să-și caute prosperitatea în afara granițelor, iar pe de altă parte, că diplomația românească operează cu o definiție greșită a prestigiului național. More…

Dezastrul de la consiliul JAI 5

11825142_762332163890326_6323123704719672195_n

Modul în care diplomația română s-a poziționat pe tema crizei refugiaților reprezintă un eșec de proporții pentru care nu există circumstanțe atenuante și care afectează cursul politicii externe. Delicatul dosar al crizei refugiaților a fost gestionat prost și reprezintă prima înfrângere majoră în plan extern a președintelui Klaus Iohannis.

Cea mai gravă problemă cu care se confruntă România în prezent este agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Dacă Bucureștiul dădea dovadă de o flexibilitatea mai mare pe tema cotelor de refugiați, pentru că oricum nu dispunea de voturile necesare ca să-și impună punctul de vedere, putea folosi măcar votul pe tema cotelor de refugiaț ca o monedă de schimb, într-o negociere viitoare. Având în vedere conciliatorismul german în raport cu agresivitatea Rusiei, iritarea Berlinului pe o temă de politică europeană atât de importantă precum criza refugiaților nu a reprezentat o mișcare inteligentă din partea Bucureștiului. More…

Ce nu ne spunem nici măcar nouă înșine despre criza refugiaților Răspunde

[…]problema adevărată a UE este următoarea: date fiind valorile europene și dată fiind prezența mulțimilor la granița (continuă) Schengen, care este modalitatea eficientă de a ține la distanță refugiații?grafic
Valorile relevante sunt reticența în a bate sau ucide mari mase de oameni. Chiar și în criză economică, este greu pentru (aproape) orice opinie publică să vadă scene masive de violență la televizor. Așadar, Europa are nevoie de o modalitate aseptică de a trata problema, de refugiați care să dea înapoi la simpla vedere a unei puști și de guverne care să nu vorbească prea mult despre temă. Astfel spus, are nevoie să poată exclude refugiații din conversația politicoasă. De o soluție finală dar, în același timp, umană. More…

O criză de securitate Răspunde

Europe-Headline-News-Now-Refugee-Crisis-650x439

Probabil una dintre marile probleme ale decidenților europeni este deficitul de atenție strategică. Astăzi se ocupă de criza ucraineană, mâine de Grexit, poimâine de refugiați. Reacționează emoțional și aparentul lor leadership nu depășește durata unui breaking-news. Campania NATO din Libia împotriva lui Gaddafi oferă exemplul perfect. Considerată inițial drept un model de intervenționism de succes, patru ani mai târziu este mai degrabă o rețetă sigură de fabricare a unui stat eșuat. Sub presiunea jurnalelor de știri și sub spectrul repetării unei noi Srebrenica, aviația franco-britanică s-a grăbit să oprească avansul armatei guvernamentale către Benghazi. Ulterior, sprijiniți de Alianță, rebelii vor triumfa împotriva regimului Gaddafi, fără însă ca operațiunea mandatată de Consiliul de Securitate să fie urmată de un efort persistent de stabilizare post-conflict. Rezultatul? Libia post Gaddafi devine o Somalie mediteraneană, un tărâm „al războiului tuturor împotriva tuturor“ și unul dintre principalii exportatori de refugiați care iau drumul Europei.

Sunt voci care cred că o operațiune UE ar fi trebuit să urmeze celei desfășurate de Alianță. „NATO și-a îndeplinit misiunea fixată de Consiliul de Securitate. Rezoluțiile 1970 și 1973 cereau NATO să instituie o carantină maritimă împotriva comerțului cu arme și o zonă de interdicție aeriană deasupra Libiei pentru a proteja populația civilă. NATO a făcut toate aceste lucruri și misiunea în coordonatele mandatului Consiliului de Securitate s-a încheiat. Responsabilitatea post-conflict cădea în sarcina ONU și într-o oarecare măsură în sfera UE, fiind organizația internațională cu cel mai mult de câștigat prin implicarea în reconstrucția post-conflict. Este evident că un grad mai mare de particpare post-conflict din partea ONU și a UE ar fi putut schimba complet situația pe care o avem astăzi. Dar asta nu era o responsabilitate NATO, ci una a UE“, crede astăzi amiralul James Stavridis, fostul comandant suprem al Forțelor Aliate din Europa. More…

Întrebări și răspunsuri cu și despre refugiați 46

AFP PHOTO    / ATTILA KISBENEDEK
Am ezitat înainte să scriu acest articol. Pe lângă fotbal și agricultură se pare că românul începe să se priceapă și la refugiați. Și nu îmi doream în mod particular să intru și eu în acest grup al pricepuților. Dar, în fața puroiului de aberații, deja simt că e datoria mea să nu tac din gură. Deci să curgă întrebările, așa cum le-am auzit în diverse contexte sociale. More…