Iohannis la Casa Albă. Relația româno-americană în epoca Trump Răspunde

Vizita lui Klaus Iohannis pică foarte prost. Pe de o parte are loc la scurt timp de la Summitul NATO de la Bruxelles și retragerea SUA din Acordul de la Paris, ambele evenimente considerate afronturi grave de către aliații europeni. Pe de altă parte pe 8 iunie fostul director al FBI James Comey a depus mărturia în fața comisiei parlamentare care anchetează implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016 și conexiunile cu Administrația Trump. Acest scandal politic major are toate șansele să compromită definitiv mandatul lui Donald Trump. Având în vedere dezvăluirile făcute de Comey pe 8 iunie în timpul audierii sale e greu de crezut că pe 9 iunie, Trump se va putea concentra asupra  mesajului președintelui român. Este posibil ca președintele american să folosească vizita omologului său român pentru a abate atenția de la scandalul Rusia/Comey și a demonstra ce diplomat bun este.

Donald Trump este primul și singurul președinte american care nu sprijină proiectul integrării europene – la 70 de ani de la lansarea Programului Marshall. Sprijinul său pentru Brexit și Front National, precum și afișarea cu lideri politici eurosceptici și populiști precum Nigel Farage sau Marine Le Pen, dublate de atacurile la adresa Germaniei, indică respingerea și neînțelegerea proiectului european. Încurajarea tendințelor populiste și eurosceptice pe bătrânul continent nu face altceva decât să dubleze eforturile rusești de scindare și subminare a Uniunii Europene. În prezent comunitatea europeană este atacată din est de revizionismul Rusiei și de peste ocean de ignoranța și populismul președintelui SUA. More…

Vizita lui Iohannis în SUA: Toate lucrurile care s-ar putea întâmpla Răspunde


Strângerea de mână a lui Trump  va fi una foarte viguroasă și violentă. A se vedea cazurile Trudeau și Macron. Înainte de a pleca spre Washington D.C., Klaus Iohannis va trebui să-și exerseze strângerea de mână cu ajutorul SPP-ului și să facă exerciții pentru întărirea încheieturii mâinii drepte.

Trump ar putea să îi înmâneze lui Iohannis o notă de plată privind costurile apărării României, înainte ca președintele român să spună că anul acesta alocăm 2% din PIB pentru apărare (vezi vizita Angelei Merkel, deși lucrul acesta a fost infirmat de Casa Albă). Posibil ca Trump să ceară „chirie” pentru baza de la Deveselu.  (vezi declarația privind desfășurarea sistemului THAAD în Coreea de Sud). More…

Cine a câștigat și cine a pierdut de pe urma protestelor împotriva Ordonanței 13? Răspunde

16683971_10210602239003721_9104330983521246049_n

„Saga” OUG 13/2017 umează un scenariu clasic: este vorba de o lovitură în forță aplicată puterii judecătorești după o formulă deja testată. Corespondenții istorici ai Ordonanței 13 sunt suspendarea președintelui Traian Băsescu din 2012 dar, mai ales, celebra Ordonanță 55/2014, care în disprețul legii, a permis pentru o perioadă scurtă de timp „migrația politică” a primarilor.

Asaltul asupra puterii judecătorești va continua în următoare perioadă de timp cu inițiative similare, pregătite de mul timp: o lege a grațierii (poate chiar și amnistiei), de data asta adoptată în Parlament și deja „faimoasa” lege a răspunderii judecătorești. More…

Balonul de săpun al proiectului de țară Răspunde

proiect_de_tara_17769000

În România tema proiectului de țără, din punct de vedere al percepției publice, este una epuizată. Din 2007, de la aderarea la UE, s-a tot vorbit despre un nou proiect de țară. Incapacitatea României de a culege roadele aderării, de exemplu, a fost pusă pe seamă absenței unui proiect de țară. Aproape toate personalitățile vieții publice românești au rostit cândva termenul de proiect de țară pentru a părea mai interesați, iar de la Academia Română, până la asociațiile de studenți, instituții mai mult sau mai puțin cunoscute au propus proiecte de țară la un moment dat în istoria recentă. Cu alte cuvinte terenul a fost deja „bătătorit”, iar rezultatele au fost în general aceleași: nimic.

Momentul ales de Klaus Iohannis a fost unul foarte prost. Dacă la începutul mandatului să a părut ceva mai inspirat – a se vedea cazul compromisului între partide negociat în 2015 privind alocarea a 2% din PIB pentru Apărare timp de 10 ani – în cazul acestei comisii a greșit. Alegerile parlamentare nu sunt departe și ar fi fost de preferat că această comisie să fie lansată după formarea noului guvern. E foarte probabil ca în campania electorală subiectul „proiectului de țară” să fie politizat, iar activitatea comisiei paralizată (oricum cu 23 de membri va fi dificil de lucrat). More…

Klaus Iohannis, cel inabil politic Răspunde

Commodus-Gladiator

PSD a jucat la cacialma și a câștigat. Guvernul condus de Dacian Cioloș este rezultatul unui compromis între social-democrați. În momentul când a căzut cabinetul Ponta, devenise evident că nu președintele va forța numirea unui premier din partea PNL, însă liberalii nu dispuneau de destule voturi în parlament pentru acest lucru. Pentru a evita o criză politică în an electoral, s-a mers pe ideea unui cabinet de tehnocrați, care teoretic să beneficieze de sprijinul general al forțelor politice din parlament.

Numai un politician inabil ar fi putut crede că PSD ar fi dorit să dărâme guvernul condus de Dacian Cioloș în acest moment. Și-ar fi asumat PSD și Liviu Dragnea, riscul unei guvernări cu 4 luni înainte de alegerile locar și 9 luni înainte de alegerile legislative? Nu. Însă Klaus Iohannis a fost destul de naiv să creadă acest lucru. De ce? Numai dânsul poate răspunde la această întrebare. More…

Corespondență MSC 2016: Ruşi, nemţi, americani şi Iohannis niţel pierdut între ei Răspunde

iohannis-msc-569x320

Problema este că, aşa cum nu înveţi nimic doar dacă te culci seara cu cartea sub pernă, la fel simpla frecare a coatelor de mai-marii planetei nu te face unul dintre ei – ba nu-i face nici măcar să te bage în seamă. Prezenţa preşedintelui Iohannis la München a fost pasageră şi lipsită de vizibilitate – cea mai ştearsă a unui lider european cu ceva importanţă. Nu e doar vina lui; e în primul rând reflectarea situaţiei marginale în care ani de politică externă neinspirată au adus România. Sper că preşedintele Iohannis a fost prezent tocmai pentru că încearcă să ne scoată din acest con de umbră. Debutul său însă nu pare să indice o modificare a nivelului de ambiţii internaţionale ale României, nici a capacităţii de a livra. More…

Politicienii în 2015: și corupți și fără rost Răspunde

Rust.rost

Dacă eu am dreptate, atunci ambele mari partide au înțeles greșit criza. Nu este nevoie de (coduri de) integritate plus mai puțină politică. Dimpotrivă, este nevoie integritate plus mai multă politică. Integritatea dovedește, în cel mai bun caz, că un partid nu dăunează. Numai propunerile de acțiune politică arată că acesta este și util.

De aceea, sprijinirea guvernului (mai mult sau mai puțin) tehnocrat nu este o soluție; dimpotrivă, ea arată lipsa de substanță a partidelor. Partidele trebuie să contribuie la acțiunile Guvernului, nu să se supună acestuia. More…

Note cu și despre Klaus Iohannis 2

Președintele a obținut ceva, anume un plus de legitimitate și niscaiva timp. Partenerii săi de dialog nu au obținut nimic. Să zicem că protestatarii au fost acolo să protesteze (deși înțeleg că Adrian Despot a tăcut copios și a fost admirat pentru asta). Dar ONG-urile s-au întors clar cu mâna goală. Nici una din temele de acolo nu a fost însușită de președinte, pentru nici una nu s-a agreat un plan de consultări ulterioare.

12190027_933248806749974_3247338679842268053_n[1]

Ca victoria președintelui să fie clară, nimeni nu pare să fi spus la ieșire cuvântul magic eșec. Astfel, nici o umbră nu cade peste președinte în timp ce participanții au deja niște discuții… interesante cu colegii de protest și societate civilă. More…

Klaus Iohannis și eterna prudență 2

7225187-mediafax-foto-octav-ganea[1]

În aceasta cheie trebuiesc citite acțiunile lui Klaus Iohannis. El nu este propriu-zis inactiv, ci așteaptă la cotitură ca să fructifice greșelile neforțate ale adversarului și alte ocazii ce pot apărea. Dacă are succes (vezi Codul Fiscal), cu atât mai bine. Dacă nu are (vezi cazul cotelor obligatorii) se repliază rapid și cooperează cu cei ce l-au învins pentru a nu se vedea eșecul (sau măcar pentru a se uita cât mai repede). More…

Dezastrul de la consiliul JAI 5

11825142_762332163890326_6323123704719672195_n

Modul în care diplomația română s-a poziționat pe tema crizei refugiaților reprezintă un eșec de proporții pentru care nu există circumstanțe atenuante și care afectează cursul politicii externe. Delicatul dosar al crizei refugiaților a fost gestionat prost și reprezintă prima înfrângere majoră în plan extern a președintelui Klaus Iohannis.

Cea mai gravă problemă cu care se confruntă România în prezent este agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Dacă Bucureștiul dădea dovadă de o flexibilitatea mai mare pe tema cotelor de refugiați, pentru că oricum nu dispunea de voturile necesare ca să-și impună punctul de vedere, putea folosi măcar votul pe tema cotelor de refugiaț ca o monedă de schimb, într-o negociere viitoare. Având în vedere conciliatorismul german în raport cu agresivitatea Rusiei, iritarea Berlinului pe o temă de politică europeană atât de importantă precum criza refugiaților nu a reprezentat o mișcare inteligentă din partea Bucureștiului. More…

Klaus Iohannis: șanse folosite și șanse risipite 2

Clipboard01
O parte din susținătorii președintelui au puternice așteptări carismatice, adică doresc ca acesta să livreze realizări excepționale, dincolo de limitările funcției. Despre aceștia (pe care îi estimez la 30% din populație la finalul anului trecut) într-un articol viitor. Cele trei oportunități simbolice putea contribui la conturarea dlui Iohannis ca personaj excepțional. Ok, poate că nu toate erau în mod egal fezabile politic. Dar faptul că nu s-a folosit nici una arată că dl Iohannis și echipa sa ar putea avea o problemă de auto-percepție. More…