O prezentare a ideilor și articolelor cele mai interesante despre alegerile din decembrie 2016 în seria OSINT. More…
Tag Archives: IRES
Tendințe în sondaje: INSCOP vs. CSCI Răspunde
Multa vreme nu am mai comentat sondaje pentru că nu au rămas decât doi jucători care publică date în mod regulat și diferența dintre datele lor este fenomenală.
Totuși, avem o serie mai lungă de date și merită deja să facem o comparație.
Credibilitate și finanțare
CSCI publică prin Infopolitic, care, oricum am întoarce-o, este apropiat PSD. Când scriam pentru Context Politic am observat în repetate rânduri întrebări pe care le-am găsit părtinitoare. Totuși, în 2012 țin minte că sondajele lor s-au reflectat rezonabil în rezultatele alegerilor. (Pe de altă parte, USL a câștigat cu aproape 60%).
INSCOP publică datele printr-un proiect al ziarului Adevărul. Care este modelul de afaceri care permite unui ziar să finanțeze un asemenea proiect va rămâne unul din misterele istoriei. Prin 2012 făceam glume văzând că suma voturilor PFC+PMP este 10% (celelalte case dădeau de regulă 5%); după aceea nu mai îmi amintesc lucruri la care să fi obiectat. More…
Câinii, Roșia Montană și sondajele Răspunde
În măsura în care cetățenii nu sunt deranjați în mod direct de câini, tentația este de a nu apărea ca niște „criminali” în fața intervievatorului. Un referendum național organizat într-un moment în care nu avem emoție publică, ar putea produce același rezultat.
Astfel, decizia politicienilor de a tergiversa rezolvarea problemei apare ca fiind una rațională. O majoritate de cetățeni favorizează decizii umanitare care sunt suportate doar de o minoritate.
De ce totuși toată această emoție? Voi discuta acest aspect făcând comparație cu cazul Roșia Montană.
(1) Pentru Roșia Montană discursul este despre munți-pajiști-cultură-morminte. În cazul câinilor vagabonzi problema a fost de la bun început una de viață și moarte. Și nu moarte abstractă reprezentată printr-o frunză roșie ci una foarte concretă cu imagini ale victimei și ale familiei îndurerate. Victima fiind un copil. Victimele fiind apoi doi copii.
(2) În cazul Roșia Montană am avut o bună organizare (pentru standardele românești) dar slabă acoperire media. În cazul copilului ucis protestele au fost mai slab organizate, dar a compensat expunerea mass-media mult mai generoasă. More…
Despre coabitare şi Sâmbra lupilor 2
Societatea politică românească, în special, trăieşte sub auspicii numerelor unei zicale auzită de foarte multe ori de la bunicul meu: Şi-aşa-i rău, nici altfel nu-i bine!Pentru că lumea noastră cotidiană se subîntinde arcului bramburelii şi diferendelor neistovite, apelând la simplificări aritmetice, precum unu şi cu unu fac doi. Dar se pare că numai pentru a legitima metoda din două una – ori una, ori alta, niciodată o mulţime armonică. Deşi sincronismul cultural e numai la doi paşi distanţă, preferăm adeseori, nici una, nici două, ca celălalt, dacă este o persoană/grup sau cealaltă, dacă este o idee, fatalmente să dispară. Aşa şi în cazul mult controversatei coabitări dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta, când „lupi” din ambele haite, radicalizate în pro şi anti-Băsescu, recte pro- şi anti-USL tălmăcesc pactul inter-instituţional conform intereselor lor particulare, electoraliste îndeosebi, aşa cum electoralist şi teatral este tot sistemul de valori, principii şi proceduri pe care conglomeratul format de politicieni l-a produs în ultimii 23 de ani.
Într-un articol de pe Civitas Politics, Andrei Tiut identifică două filosofii ale coabitării dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta: (1) „reconciliere, mergând până la anularea opoziţiei dintre (sic) băsişti şi anti-băsişti, iliescieni şi anti-iliescieni” şi „depăşirea raporturilor de putere între tabere” – viziunea Traian Băsescu; (2) „recunoaşterea (…) şi acceptarea „civilizată” a raporturilor reale de forţă” – viziunea Victor Ponta. Totodată, Andrei Tiut introduce în ecuaţie şi declaţia lui Ponta vizând „forţele serioase şi forţele neserioase” (partidele în accepţiunea sa, dar nu numai, zic eu) care în decembrie s-au poziţionat într-un anume fel înainte şi după alegerile din decembrie, anul trecut. O altă dihotomie exagerat simplificatoare, de tipul lozincii care trebuie memorată, dar negândită. Fiindcă, cât ar vrea Victor Ponta să-şi cosmetizeze imaginea de reprezentant al „forţelor serioase”, calculele politicianiste care stau la temelia coabitării dau dreptate şi „forţelor neserioase”.
În opinia mea, ambele filosofii au ca punct de cotitură al comportamentului actorilor implicaţi direct supravieţuirea lor politică la vârful puterii. Şi nimic mai mult. Traian Băsescu nu l-a des-porcit între timp pe Victor Ponta şi tot „copilot” îl consideră, doar că al lui. Iar Victor Ponta nici pe departe nu l-a reevaluat pe Traian Băsescu, dincolo de prerogativele sale strict constituţional-instituţionale. More…
Sociologia fără fond a domnului Vasile Dâncu 2
În opinia domnului Dâncu, cei 73% dintre români care se consideră ca făcând parte din clasa de mijloc suferă de o „dureroasă iluzie”, această categorie socio-economică ridicându-se în realitate la numai 15% în opinia sociologului şi politicianului social-democrat. De ce anume s-ar înşela atât de mult românii domnul Dâncu nu ne spune, nici nu ne oferă o definiţie riguroasă a clasei de mijloc – şi asta pentru că nici nu există una! Conceptul de clasă de mijloc este unul vag si problematic, cu o istorie ideologică, politică, socială, economică şi culturală lungă şi încărcată. More…