Stimate abonat, participi la un protest neautorizat 2

kliciko

Acesta este mesajul SMS pe care susțin că l-ar fi primit marți, 21 ianuarie, imediat după miezul nopții, persoane aflate în apropierea locului unde, cu doar o zi înainte, noi ciocniri se produseseră între protestatari radicali și autoritățile din Kiev.

Pe 19 ianuarie 2014, Kievul a devenit scena unor conflicte mortale. De o parte a conflictului se află autoritățile, care încearcă să protejeze puterea actualei conduceri, reprezentate de prim-ministrul Nikolai Azarov și de președintele Viktor Ianukovici. Pe de cealaltă parte a baricadei se află protestatarii pro-europeani sau nemulțumiți de lipsa reformelor și de sărăcie, care dorește apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană (UE) și condamnă măsurile legislative autoritare și tentativele de reprimare violentă a manifestațiilor pașnice ale regimului Ianukovici. Figurile politice care se remarcă din mulțime sunt cele ale opoziției. Cei mai vizibili lideri ai acesti sunt fostul campion mondial la box, Vitali Kliciko, care intenționează să candideze la alegerile prezidențiale din 2015, și Arseni Iațeniuk, lider al celui de-al doilea mare partid din Ucraina, aliat al fostului premier Iulia Timoșenko, care se află acum în închisoare.

Conflictele din capitala Ucrainei nu sunt noi și au venit pe fondul deciziei președintelui Ianukovici de a refuza semnarea unui Acord de Asociere cu UE, acord ce ar fi liberalizat comerțul dintre cele două state și ar fi creat posibilitatea relaxării sistemului de liberă circulație spre UE. More…

Reclame

Summit-ul de la Vilnius continuă pe străzile orașelor din Ucraina 2

1476375_10201814773104090_1599033727_n

Acesta este un citat care îi aparține ambasadorului Poloniei la București Marek Szczygieł, cu ocazia conferinței Uniunea Europeană și vecinătatea sa, organizată de Institutul European din România, pe 12 decembrie.

Cum era de așteptat Summit-ul de la Vilnius din 28-29 noiembrie și evenimentele ce au urmat au ocupat capul de afiș al conferinței organizate de IER. În subsidiar au existat însă subiecte cel puțin la fel de interesante și controversate din punct de vedere politic ca rezultatele summit-ului de la Vilnius și protestele de stradă din Ucraina.

Revenind la ambasadorul Poloniei, Marek Szczygieł, acest a avut un mesaj franc și bine articulat cu privire la vecinătatea estică în general și Ucraina în particular. Polonia consideră că poporul ucrainean dorește semnarea acestui acord, iar „perspectiva europeană” pentru Kiev este un proiect politic al cărui beneficiar sunt ucrainenii de rând nu elita politică ucraineană. Fereastra de oportunitatea pentru aspirațiile europene ale Ucrainei și Moldovei, a continuat ambasadorul Szczygieł, va dura până în septembrie 2014. Aici trebuie să fac o paranteză – deși la București diplomații români s-au arătat încântați de rezultatul summit-ului de la Vilnius în ceea ce privește Republica Moldova, Chișinăul a parafat doar acordul de asociere și liber schimb cu UE, urmând ca semnarea și ratificarea să aibă loc în 2014. În 2014 vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Moldova, care ar putea duce fie la o alternanță la guvernare, fie la o criză politică prelungită, iar asocierea Chișinăului la Uniunea Europeană depinde foarte multe de realizarea unei agende de reforme interne de natură politică și juridică, aspecte care transformă întreg „parcursul european al Republicii Moldova” într-unul presărat cu provocări. More…

Ucraina – Goodbye UE! Răspunde

APTOPIX Ukraine Protest

Decizia Ucrainei de a suspenda negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE nu pare să aibă nicio logică sau sugerează negocieri obscure, în urma cărora au cedat presiunilor rusești.

Un comunicat publicat de Ministerul de Ex­terne de la Varșovia, după anunțul Kievului, men­ționează că „decizia finală cu privire la semnarea AA cu UE va fi luată de Consiliul de Securitate și de președintele Ucrainei“. Documentul polonez direcționează analiza către președintele Viktor Ianukovici, deși acesta nu a avut apariții publice după ce guvernul a anunțat suspendarea negocierilor cu UE. Decizia lui Ianukovici se explică prin modul în care acesta a ajuns și s-a menținut la putere în Ucraina postsovietică. Propulsat în politică de clanuri din estul Ucrainei cu afaceri obscure, Ianukovici are doar experiența unor campanii electorale create și fraudate cu ajutorul tehnologilor politici afiliați Kremlinului și a unor mandate de premier și președinte în regimuri autoritare, susținute de corupția ge­neralizată. De fapt, Ianukovici este aproape lipsit de experiența politică a socializării cu UE, situație care l-a determinat să aleagă, în contextul alegerilor prezidențiale din 2015 și a unor sondaje în care nu apare ca favorit, sprijinul Rusiei, care nu impune normele unui scru­tin corect, solicitate de UE. În plus, Rusia nu a făcut presiuni pentru eliberarea Iuliei Ti­moșenko, care a pierdut la limită ultimele ale­geri prezidențiale și care, cu sprijinul Occidentului, a organizat protestele revoluției portocalii, în urma cărora Ianukovici a fost depo­sedat, în 2004, de un mandat prezidențial ob­ținut prin fraudă. More…

Ziua națională – cod de conduită pentru următorii 5 ani 4

006

Astăzi 1 Decembrie sărbătorim 95 de ani de la Marea Unire de la 1918 – actul a dus la crearea statului naționale românesc așa cum îl înțelegem astăzi. Fiind o cifră „rotundă” Ziua Națională va fi sărbătorită cu „mare fast”. Ministerul Apărării Naționale a anunțat că tradiționala defilare de 1 Decembrie de sub Arcul de Triumf va fi cea mai mare din ultimii 20 de ani, asta în ciuda faptului că 60% din echipamentul forțelor armate este considerat în Cartea Albă a Apărării ca fiind inoperabil sau că există probleme în ceea ce privește protecția spațiului aerian al României și al NATO din cauza vechimii sistemelor de armament aflate în dotarea Forțelor Aeriene. Dar românii trebuie să simtă că astăzi este o zi specială, iar politicienii sunt pregătiți să le ofere un spectacol pe măsură așteptărilor lor – de vreme ce românii acordă „Armatei” o încredere disproporționată în raport cu Parlamentul sau Guvernul, ca să nu mai vorbim de încrederea acordată partidelor politice.

La aproape 100 de ani de la consumarea acestor evenimente a venit momentul să depășim vechile rivalități naționale și să evităm reproducerea naționalismelor iredentiste care au provocat atâtea tragedii în această parte a Europei. A venit momentul împăcării și reconcilierii și în această parte a continentului. În cazul României este bine ca această perioadă unică prin semnificațiile sale, să fie utilizată pentru a ajunge la o reconciliere culturală și istorică cu Ungaria. Deși suntem membrii ai UE și NATO, între maghiari și români încă mai plutește umbra naționalismului iredentist. Este momentul ca această umbră să fie îndepărtată simbolic dintre cele două state. Având în vedere ocazia unică prilejuită de comemorările Primul Război Mondial a sosit momentul ca România și Ungaria să închidă un capitol important din istoria lor. Prin urmare recomand organizarea unor ceremonii comune de comemorare a evenimentelor din timpul Marelui Război. Un punct de plecare ar fi invitarea la parada militară de anul viitor organizată de 1 Decembrie a trupelor maghiare care să defileze pe sub Arcul de Triumf alături de militarii români, așa cum se cuvine unor aliați.
More…

Unirea cu Republica Moldova – ersatz de proiect de țară 1

1082518_10151782340257488_1159446721_o

Unirea cu Republica Moldova este un surogat de proiect național – un nechezol servit în mod inimaginativ și populist unei opinii publice care încă rezonează la sloganuri naționaliste. Unirea cu Republica Moldova reprezintă un obiectiv anacronic, de secol XIX și XX, care nu ia în considerare realitățile românești și le ignoră pe cele din Republica Moldova. Nu reprezintă o viziune de dezvoltare sau de politică externă fiabilă și riscă să sporească animozitățile cu Ucraina și Rusia. Sloganul unirii cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău, care în cazul „re-unificării” ar fi transformată într-o elite provincială de „baroni locali”. Acest pseudo-proiect național alimentează propaganda Rusiei în Republica Moldova cu privire la „imperialismul românesc” și decredibilizează politica externă a României în raport cu aliații occidentali. Cât de credibil poți să fii în Europa Unită atât timp cât plănuiești dispariția unui stat a cărei suveranitate și independență ai recunoscut-o în primă instanță acum 20 de ani?

Dacă adepții unirii vor într-adevăr să formuleze o „strategie câștigătoare” care să conducă în timp la unificare celor două state românești trebui să urmeze dictonul lui Léon Gambetta – Y penser toujours, n’en parler jamais – clamarea publică a unirii cu Republica Moldova nu le ajută cu nimic cauza, mai mult oferă muniție retorică adversarilor acestui „ideal”. În plus România trebuie să fie o alternativă atrăgătoare și un model pentru Republica Moldova – fapt ce presupune formularea unui „proiect de țară” de succes, care să fie un și un punct de reper pentru cetățenii Republicii Moldova. Mai mult România ar trebuie să-și sporească gradual prezența economică dincolo de Prut, să asiste autoritățile de la Chișinău să creeze instituții democratice și să sprijine societatea civilă din Republica Moldova. More…

„Basarabia e România!” sau naționalismul anacronic a ieșit în stradă 8

100_0300

Valul de proteste de stradă care a debutat în ianurie 2012 continuă sa facă valuri și să se amplifice fără probleme și în toamna lui 2013. Inspirați probabil de succesul protestelor anti-RMGC și a celor anti-fracturare, adepții re-unificării cu „Basarabia” au ieșit și ei în stradă, duminică 20 octombrie, pentru a realiza un lanț uman în jurul Casei Poporulu – Palatul Parlamentului, ca să atragă atenția parlamentarilor asupra „năzuinței” lor. Protestul a fost organizat de „Acțiunea 2012”, care anul trecut pentru a comemora Tratatul de la București din 1812, care a dus la ruperea Basarabiei din Principatul Moldovei și transferarea acesteia Imperiului Rus, a „tapetat” Bucureștiul cu mesajul „Basarabia e România” – practic nu există gard sau zid, fie la periferie sau fie în centru, pe care să nu apară acest mesaj (apare inclusiv și pe unul din malurile Dâmboviței).

Organizatorii marșului pro-re-unificare de duminică 2o octombrie 2013 au reușit să troleze obișnuitul protest anti-RMGC – Duminica în familie –, și să aducă pe agenda publică tema lor favorită. Marșul poate fi considerat un succes pentru cauza „naționalistă” în România. Dacă Noua Dreapta scoate câteva sute de persoane la protestele anti-homosexuali („Marșul Normalității”), re-unificarea cu „Basarabia” este o cauză mult mai populară. Pe măsură ce se apropie momentul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire din 1918 popularitatea re-unificării s-ar putea să sporească, iar marșurile de acest gen sau acțiuni de promovare a aceste cauze se vor înmulți cel mai probabil. Un sondaj realizat recent de INSCOP asupra memoriei istorice a românilor arată că cel mai important eveniment istoric pentru aceștia este Marea Unire din 1918. Se poate presupune, cu un grad ridicat de probabilite, că tema unei posibile re-unificări între România și Republica Moldova e una cu priză la public. More…

Visul unei nopți de iarnă – legături dubioase între Moscova și Tallinn Răspunde

Electoral politics

Deși o țară mică atît ca suprafață cît și ca populație, Estonia a devenit lider mondial în tehnologie și, de cînd a aderat, este un mic miracol al zonei Euro. Cînd majoritatea membrilor au suferit recesiune, economia estoniană a crescut. Estonienii și-au recăpătat independența față de URSS destul de tîrziu, în 1991. Interesant este că astăzi, aproximativ 325 000 de ruși încă locuiesc în Estonia, care are o populație totală de numai 1,3 milioane, arată stat.ee.

Ce înseamnă numerele astea? Înseamnă că nu e tocmai ușor să se ia decizii „pro-europene”, dacă vreți, sau pro-integrare, din cauză că o bună parte din populație are relații strînse (rudenie sau de orice alt fel) cu naționali ruși de peste graniță.

Este poate de înțeles faptul că anumite grupuri de interese din Rusia încă păstrează legături cu grupuri politice din state ex-sovietice, însă este poate mai greu de conceput faptul că legăturile acestea sînt atît de stînse încît să încline balanța în favoarea unui candidat la primăria unei capitale a Uniunii Europene. More…

Pariul chinez, etapa Stejar, extremă urgență Răspunde

131752357_11n

Înainte de începerea vacanței ministrul de Externe al României Titus Corlățean a avut o apariție fulger la TVR unde a prezentat eforturile politicii externe românești pe axa estică, adică Rusia și Republica Populară Chineză. Dacă în cazul Rusiei a fost vorba de încercarea de resetare a relațiilor bilaterale, un proces anevoios și ale cărui roade s-ar putea să nu se ridice la înălțimea așteptărilor, eforturile României în cazul Beijingului s-ar putea bucura de succes.

De ce este România interesată în a avea o relație bună cu Beijingul? Cele mai multe argumente în favoarea unei relații bune cu Republica Populară Chineză sunt de natură economică. China a fost statul cu cea mai mare rată de creștere economică din ultimii 20 de ani, reușind performanța să aibă rate de creștere anuale de două cifre. În ultimii 30 de ani China a reușit să se transformă dintr-o țară în curs de dezvoltare într-una din cele mai competitive economii globale, scoțând din sărăcie 400 de milioane de persoane (care s-au alăturat unei clase mijlocii globale din ce în ce mai numeroase), care „suflă în ceafă” cele mai mari economii globale, Statele Unite ale Americii. China a fost puțin afectată de criza economică globală și a utilizat oportunitatea oferită de aceasta pentru a investi peste hotare. Aceste investiții au avut atât un scop economic, cât și unul politic. Prestigiul internațional al Beijingului a sporit ca urmare a crizei economice: „capitalismul” chinez a rezistat mai bine crizei (cel puțin până în prezent), deși au apărut deja indicii că economia chineză dă semne de gripare.

Există însă argumente strategice și politice serioase, dincolo de cele economice: China este o putere în ascensiune, o posibilă viitoare mare putere cu care este util să întreținem relații cordiale. Distanța dintre cele două state este departe de a fi un handicap, este un atuu deoarece nu există diferende teritoriale sau alte probleme generate de o graniță comună (îmi pare rău că trebuie să spulber acest mit, dar proximitatea dintre două state sporește șansele de conflict, nu le diminuează). Diferența de regim politic dintre cele două state, România democrație fragilă, iar China are un regim autoritar, nu trebuie să constituie o piedică în dezvoltare unei relații pragmatice fundamentată pe interese comune. Între România și Republica Populară Chineză a existat la un moment dat o relație specială care poate fi un element utilizabil în dezvoltarea unei relații bilaterale în prezent. Această relație specială a debutat în momentul recunoașterii regimului comunist de la Beijing ca reprezentant legitim al Chinei în dauna regimului lui Chiang Kai Shek (Jiang Jieshi) refugiat pe insula Formosa în urma victoriei comuniste din 1949 în războiul civil și care a creat Republica China (Taiwan). More…

De weekend: Cum am anexat Ungaria! 2

flag_pins_hungary_romania_27130500

În 2016, printr-un accident ciudat al istoriei, conaționalii ardeleni au votat și au obținut alipirea la Ungaria. Toate partidele politice din această provincie istorică s-au contopit în două: Partidul Socialist din Ardeal și Dreapta Românească Unită. Primul este defapt fostul PSD. Al doilea este uniunea din cea mai rămas din PNL, PDL și ceva simpatizanți ai d-lui Funar. La scurt timp și cu siguranță înainte primelor alegeri PSA și Partidul Socialist Maghiar s-au reunit sub denumirea de Partidul Socialist din Întreaga Ungarie.

2017. PSIU obține cel mai mare număr de mandate la următoarele alegeri dar nu suficient pentru a construi o majoritate. Totuși, cu susținerea unor membri din DRU, partidul construiește un guvern minoritar. Guvernul pornește imediat imediat un larg program de reunificarea economică menit, pe baza unei finanțări speciale UE, să ajute regiunile cele mai puțin avantajate. Printre acestei regiuni se presupune că se afla multe regiuni romanești dar și câteva maghiare. Presa raportează că, de fapt, beneficiarii sunt mai degrabă cei care susțin guvernul indiferent de culoarea politică și naționalitate. În plus guvernul maghiar implementează un program prin care autoritățile locale pe care donează în mod voluntar bani sau alte forme de sprijin către alte autorități locale defavorizate sunt ajutate de stat să obțină mai ușor fonduri europene. Astfel, regiunile care sunt net donatoare sunt fie mulțumite ca găurile sunt acoperite prin bani europeni, fie văd cum liderii locali sunt prinși în aranjamente complicate cu banii statului și ai UE. Sistemul este denumit peiorativ suveica românească.

2022 – toamna. Lovitură de teatru, Liviu Dragnea devine președinte IAUES. Scandal monstru. Guvernul argumentează că, matematic, nu s-ar fi putut ajunge la acest rezultat fără voturile Fidesz. More…

Relansarea parteneriatului strategic franco-român 3

791x454xpremier-franta_Jean-Marc-Ayrault-basescu.jpg.pagespeed.ic.wqNz2xudJs

În 2008 Franța și Romania au perfectat un parteneriat strategic care a reprezentant o mișcare inteligentă din partea țării noastre care era proaspăt membru al UE, și avea nevoie de ancore diplomatice solide pentru a-și sprijini politica externă și europeană. Parteneriatul franco-român a fost dublat de unul româno-german, Bucureștiul având astfel relații privilegiate cu principalele „motoare” ale Uniunii Europene. În 2008 Franța și Romania au perfectat un parteneriat strategic – o mișcare inteligentă din partea țării noastre care era proaspăt membru al UE, și avea nevoie de ancore diplomatice solide pentru a-și sprijini politica externă și europeană. Parteneriatul franco-român a fost dublat de unul româno-german, Bucureștiul având astfel relații privilegiate cu principalele „motoare” ale Uniunii Europene. În 2010 însă parteneriatul strategic cu Franța practic s-a prăbușit pe fondul crizei romilor, el devenind literă moartă în momentul în care a devenit clar că Parisul se opune aderării României la Spațiul Schengen. Tratamentul aplicat României pe tema romilor a fost destul de dur, Parisul instrumentalizând în scop politic această problemă și s-a opus aderării la Spațiul Schengen, iar tentativele de relansare a parteneriatului au fost timide până în 2013. Criza politică din 2012 a fragilizat și cel de-al doilea parteneriat strategic al României în UE, cel cu Germania, care în urma problemelor cu Parisul devenise principalul interlocutor european al Bucureștiului.

Ceea ce se remarcă la vizita premierului Jean-Marc Ayrault în România este dispoziția ambelor părți de a da uitării diferendele din trecut și atenția acordată proiectelor viitoare. S-au subliniat acele aspecte din relația bilaterală care unesc cele două state: pozițiile de politică externă comune în ceea ce privește războiul civil din Siria, combaterea terorismului în Mali; teme de politică europeană: TTIP (România sprijină obiecția Franței privind excluderea industriei audio-vizuale din acordul de liber schimb) și integrarea europeană a Balcanilor de Vest. Vizita premierului francez s-a bucurat de o mediatizare intensă, Jean-Marc Ayrault beneficiind de o apariție la TVR la oră de vârf împreună cu premierul Ponta, precum și de un interviu difuzat separat cu ocazia zilei naționale a Franței. Vizita nu s-a rezumat doar la întâlnirile cu oficialii români de la București, ci a inclus și o vizită a celor doi premieri la uzina Dacia din Pitești, cea mai mare investiție franceză în România.

Întregul eveniment a fost „regizat” astfel încât să reprezinte un nou început pentru relația bilaterală. Faptul că vizita a avut loc în ajunul zilei Franței este de asemnea un semnal important că Parisul dorește să reia relația cu Bucureștiul de unde a lasăt-o. Acest ultim aspect subliniază și importanța relației bilaterale din perspectiva Parisului. Un indiciu asupra seriozității intențiilor franceze este dată de prezența în delegația premierului francez a patru miniștrii din cabinetul său: ministrul agriculturii, afacerilor europene, comerțului exterior și ecologiei. Atât premierul francez, cât și cel român au subliniat importanța relației bilaterale – astfel Jean-Marc Ayrault a descris parteneriatul ca fiind ambițios și complet, în timp ce Victor Ponta l-a caracterizat drept pragmatic. More…

Consolidarea relațiilor trans-atlantice: comerțul liber între Europa și America (TTIP) Răspunde

The-Mother-of-All-Trade-Blocs

Criza economică din 1929, cea mai gravă criză economică din istoria modernă, a avut drept efect pe termen lung compromiterea liberului schimb între națiuni. Statele s-au organizat în blocuri comerciale care au ridicat bariere tarifare și au redus comerțul internațional în mod considerabil: Marea Britanie s-a axat pe comerțul în cadrul Commonwealth pe baza sistemului „preferinței imperiale”, Statele Unite și-au creat propriul bloc în cadrul Emisferei Vestice, Germania a ajuns să domine comercial Europa Centrală, iar Japonia a început să pună bazele Sferei Asiatice de Coprosperitate.

Semnalul colapsului sistemului bazat pe liberul schimb a fost dat în 1930 de adoptarea în Statele Unite de către Congres a tarifului Smoot-Hawley, care impunea cele mai ridicate taxe vamele de după 1828. Impactul introducerii acestui tarif vamal ridicat a fost devastator pentru economia americană, adâncind criza economică și compromițând în mod grav reluarea creșterii economice. Decizia a avut un efect de bumerang la nivel global, declanșând o serie întreagă de războaie tarifare și conflicte comerciale, prelungind astfel nepermis de mult criza izbucnită în 1929. Reducerea comerțului internațional în perioada interbelică a condus la o refacere lentă a economiei globale, iar reluarea schimburilor internaționale la un nivel comparabil cu cel anterior Marii Crize a avut loc numai după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma acordurilor de la Bretton-Woods.

Semnificația politică a acestui acord de liber schimb nu poate fi subestimată. La nivel global va reprezenta consolidarea parteneriatului între cele mai avansate și prospere economii ale lumii. De asemenea va demonstra că buna guvernare, domnia legii, democrația și prosperitatea economică merg mână în mână – o lovitură ideologică puternică pentru adepții așa-zisului Consens de la Beijing, ce combină autoritarismul cu o economie performantă.

More…

Nabucco sau cronica unei morți așteptate 2

SD_export_routes_2012

Pe 28 iunie a fost anunțat oficial beneficiarul proiectului care va transporta gazele exploatate în zăcământul Shah Deniz II din Azerbaidjan: câștigătorul este gazoductul TAP (Trans-Adriatic Pipeline) ce va transporta gazele azere via TANAP pe ruta cea mai scurtă prin Turcia, Grecia, Albania și Italia. După cum era de așteptat proiectul Nabucco promovat agresiv de România și de care erau legate anumite interese politice și economice a sucombat.

Cine a câștigat?

Turcia care își consolidează poziția de nod energetic regional.

Uniunea Europeană care își consolidează independența energetică prin diversificarea surselor de aprovizionare și evita întărirea depedenței de Rusia.

Statele care vor fi tranzitate de conducta TAP: Grecia, Albania, Italia.

Azerbaidjanul care își vede gazul adus pe piețele europene la cel mai scăzut cost.

Cine a pierdut:

Statele care au mizat pe Nabucco, printre care și România.

Rusia deoarece nici South Stream nu a fost selectat, iar Europa își diversifică sursele de aprovizionare. More…