Sunt cetățean european și nu am instituții 10

Europe-1992-2010-compare-subset_H[1]

Inspirat de Lili Crăciun, am zis să scriu și eu pentru concursul Blogger European (regulament aici).

Cetățenia europeană este văzută cel mai adesea ca o colecție de drepturi. Așa sugerează acest concurs: „Datorită cetățeniei UE […] toți resortisanții celor 27 de state membre ale UE beneficiază, în calitate de cetățeni ai UE, de un set de drepturi suplimentare.”

Mult mai rar vedem cetățenia europeană ca un set de instituții la care cetățeanul poate apela direct. Prin ceea ce eu văd ca fiind o aplicare imperfectă a principiului subsidiarității, drepturile cetățeanului european sunt apărate de state naționale. Vedem asta chiar și în comunicarea publică. Termenul „resortisant”, ce care a trebuit să îl caut în dicționar, pare să aibă o conotație diplomatică. Cetățeanul european din reclame, care nu are acces direct la un apărător al drepturilor sale, este nevoit să … meargă la intimidare. More…

Reclame

Consolidarea relațiilor trans-atlantice: comerțul liber între Europa și America (TTIP) Răspunde

The-Mother-of-All-Trade-Blocs

Criza economică din 1929, cea mai gravă criză economică din istoria modernă, a avut drept efect pe termen lung compromiterea liberului schimb între națiuni. Statele s-au organizat în blocuri comerciale care au ridicat bariere tarifare și au redus comerțul internațional în mod considerabil: Marea Britanie s-a axat pe comerțul în cadrul Commonwealth pe baza sistemului „preferinței imperiale”, Statele Unite și-au creat propriul bloc în cadrul Emisferei Vestice, Germania a ajuns să domine comercial Europa Centrală, iar Japonia a început să pună bazele Sferei Asiatice de Coprosperitate.

Semnalul colapsului sistemului bazat pe liberul schimb a fost dat în 1930 de adoptarea în Statele Unite de către Congres a tarifului Smoot-Hawley, care impunea cele mai ridicate taxe vamele de după 1828. Impactul introducerii acestui tarif vamal ridicat a fost devastator pentru economia americană, adâncind criza economică și compromițând în mod grav reluarea creșterii economice. Decizia a avut un efect de bumerang la nivel global, declanșând o serie întreagă de războaie tarifare și conflicte comerciale, prelungind astfel nepermis de mult criza izbucnită în 1929. Reducerea comerțului internațional în perioada interbelică a condus la o refacere lentă a economiei globale, iar reluarea schimburilor internaționale la un nivel comparabil cu cel anterior Marii Crize a avut loc numai după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma acordurilor de la Bretton-Woods.

Semnificația politică a acestui acord de liber schimb nu poate fi subestimată. La nivel global va reprezenta consolidarea parteneriatului între cele mai avansate și prospere economii ale lumii. De asemenea va demonstra că buna guvernare, domnia legii, democrația și prosperitatea economică merg mână în mână – o lovitură ideologică puternică pentru adepții așa-zisului Consens de la Beijing, ce combină autoritarismul cu o economie performantă.

More…

Boicotez, contest, refuz: de la Emil Boc la Adrian Toni Neacșu 1

Pride, 2005

Un articol al judecătorului Neacșu despre drepturile pe care le cer/ asumă instanțele a atras critici interesante. Printre altele, i s-a spus: ba voi trebuie să fiți dați afară pentru că nu participați la ședințele CSM. Dincolo de justificarea legală a taberelor, un asemenea argument arată că încă nu s-au priceput, după un an de zile, natura și efectele logicii boicotului.

La aceste forme de boicot format sau informal trebuie să adăugăm și alte forme de refuz. Refuzul (anunțat) al lui Traian Băsescu de a-l numi premier pe Victor Ponta. Refuzul lui Traian Băsescu de a delega reprezentarea la Consiliu către V. Ponta deși exista un oarecare consens că premierul este mai potrivit pentru această sarcină. Refuzul premierului de a face formalitățile legale necesare pentru deplasarea președintelui la Bruxelles. Refuzul CSM de a onora cutuma după care judecătorii dețin președinția CSM. Refuzul judecătorilor de a onora cutuma ne-agresiunii reciproce.

Vin apoi contestațiile, care sunt în general negația negației, încercarea de a stopa refuzul și boicotul. Se contestă pe față și în privat, la CCR, la Comisia de la Veneția, la Comisia Europeană. USL care nu are acces la aceste resurse, contestă președintele în fața poporului. Traian Băsescu face recurs la CSM doar-doar va zice că ministrul Justiției nu are drept de a nominaliza candidați pentru șefii parchetelor. More…

Românii și ambasadorul SUA 10

mark_gitenstein
Pe 14 decembrie ambasadorul Statelor Unite în România, Mark Gitenstein și-a încheiat misiunea și se va reîntoarce în America. Unii politicieni și români vor respira ușurați ca ambasadorul SUA părăsește, alții vor privi acest moment cu aprehensiune, știind că un nou ambasador va veni în țară în primavară lui 2013. De ce această evoluție?

Cel mai important reprezentant diplomatic din România după Revoluția din 1989 este ambasadorul Statelor Unite. Din două motive – primo SUA este cel mai puternic stat din sistemul internațional, pe cale de consecință primează în fața celorlați ambasadori acreditați (bineînțeles în mod formal lucrul acesta e imposibil, numai suntem in secolul XIX), dar din punct de vedere politic și simbolic lucrul acesta e adevărat; secundo – SUA este principalul aliat al României și garantul securității sale. Pe scurt cel mai greu cuvânt din tot corpul diplomatic acreditat pe malurile Dâmboviței îl are ambasadorul american.

Parteneriatul strategic cu Statele Unite a fost o alianță pe care România a ales-o singură. Spre deosebire de Pactul de la Varșovia și alianța cu URSS, aceasta nu a fost una impusă prin forța armelor, ci una liber consimțită, fundamentată pe interesul național. Alianța s-a remarcat printr-o puternică componentă de securitate, care a eclipsat celalte domenii de cooperare. Pe lângă interesele comune de securitate, relația româno-americană este ancorată în valorile democratice. More…

Tabula rasa: Justitia explicată pentru vulcanieni 4

Colegul George îmi spune uneori că nu sunt suficient de subtil atunci când analizez nuanţele reformei în Justiţie. De obicei îi răspund că după 7 ani rezultatele ar trebui să mă izbească în faţă. Pentru astăzi însă am hotărât să îmi revizuiesc prejudecăţile. Un exerciţiu bun pentru asta este să îi explici problema ta unui klingonian imaginar. Asta te ajută să ieşi din propriile tale clişee culturale şi să revizuieşti radical claritatea şi consistenţa propriilor convingeri. Am ales însă să folosesc altă specie din Star Trek. Klingonienii sunt o naţie barbară şi războinică ce ar putea cădea pradă carismei lui Traian Băsescu, i-ar înfuria impertinenţa lui Barosso şi ar avea sentimente de-a dreptul ambigue despre Adrian Năstase. Vulcanienii sunt o specie mult mai potrivită pentru analiza noastră. Pe lângă lipsa de pasiune, ei nu au nici talibanisme de tip Fiat Justitia! ci se ghidează după binele comun. Live long and prosper.

Justiţia la nivel înalt

Aşadar vine vulcanianul într-o delegaţie la noi. În ciuda cunoştinţelor lor despre cultura umanilor, nici un vulcanian nu a studiat până acum România, aşa că este interesat. Primul lucru pe care îl spune robotul de bord este că arestările la nivel înalt au crescut semnificativ. Corelaţii, cere vulcanianul. Iar computerul afişează următoarea diagramă. More…

Andrei Cornea şi Constituţia Răspunde

De curând domnul Cornea a scris în Revista 22 un articol îndemnând pe cei de un gând asemenea domniei sale să nu (mai) susţină modificarea Constituţiei. Motivele invocate sunt mai multe, dar în esenţă se distinge unul: pe 9 decembrie nu vor câştiga partidele în care dl Cornea are (fie şi relativă) încredere.

În mod salutar, dl Cornea nu se aruncă să desfiinţeze a priori idealurile de republică parlamentară purtate de unii politicieni USL, şi nici nu pare să se teamă că acestea vor aduce sfârşitul lumii. Se teme însă, pe termen scurt, de „dictatura majorităţii” şi preferă Constituţia în varianta „clarificată” de CCR.

Nu sunt de acord cu tema dictaturii majorităţii – nu înţeleg care e minoritatea oprimată. Dar sunt de acord – şi am scris despre asta – că actuala configuraţie politică oferă opţiuni unice de abuz.
More…

Intervenții și reacții: Actorii internaționali și criza politică din România (I) 5

La debutul crizei politice din România generate de a doua suspendare a președintelui Traian Băsescu colegul Andrei Tiut estima că implicarea actorilor internaționali nu va avea un efect major asupra evoluțiilor politice. Această predicție s-a dovedit a fi eronată. Actorii internaționali, statali și non-statali, s-au implicat în evenimentele politice influențând decisiv modul în care a fost soluționată criza. Intervenția actorilor internaționali a fost cu totul neanticipată de promotorii suspendării și de cea mai mare parte a opiniei publice. Dacă ar fi să analizăm criza politică dintr-o perspectivă de tipul agency (acțiunea actorilor), structure (sistemul în care acționează actorii) și contingency (elementul neprevăzut) – atunci intervenția actorilor internaționali se încadrează la capitolul contingency și a reprezentat un veritabil game-changer pentru desfășurarea evenimentelor.

În cele ce urmează voi evalua rațiunile din spatele intervenției și reacția provocată de această intervenție la nivel politic și la nivelul sferei publice. Ceea ce ne interesează sunt scopurile și motivațiile intervenției, precum și semnificația acesteia. La nivelul sferei publice sunt interesante două fenomene: redescoperirea discursului naționalist și anti-american. Dacă până pe la mijlocul deceniului trecut discursul naționalist și anti-american era doar apanajul PRM, PUNR și al lui Corneliu Vadim Tudor (cu câteva derapaje de la PSD ce este drept), în timpul crizei politice am asistat la revenirea acestuia la nivelul partidelor mainstream și în linii mari pro-occidentale (PNL și PSD).

În plus la nivelul sferei publice a apărut pentru prima dată după căderea comunismului o generație tânără de comentatori care din motive de factură ideologică se îndoiesc de proiectul Occidental (integrarea euro-atlantică, UE) sau sunt anti-americani. Majoritatea acestora sunt educați în occident, au cariere universitare și sunt activi în interiorul societății civile. More…

Costurile externe ale crizei politice 10

Criza politică a trecut. A venit vremea să facem un bilanț al acestor tensionate două luni, dar nu la nivel intern, ci la nivelul relațiilor externe – deoarece criza noastră politică locală a avut și o consistentă componentă externă. Au existat intervenții din partea aliaților noștrii (SUA), critici și intervenții din partea Uniunii Europene, apeluri interne către instituții internaționale (Comisia de la Veneția), apeluri interne către Uniunea Europeană și Comisia Europeană și apeluri în interiorul familiilor politice europene. Ambele tabere politice au instrumentalizat intervențiile și influența actorilor internaționali în interes propriu.

Izolare vs Decredibilizare:

În timpul suspendării și după referendum în spațiul public au apărut acuze vitriolice cu privire la izolarea diplomatică a României. PDL și Traian Băsescu au acuzat USL că „scoate Românie din UE” prin acțiunile lor și că „puciul parlamentar” a dus la izolare diplomatică. Pe de altă parte USL a acuzat PDL și pe Traian Băsescu că a stricat imaginea României în exterior prin prezentarea cu rea intenție a unui „proces democratic normal.”

Ceea ce s-a întâmplat de fapt nu fost o izolare diplomatică ci o decredibilizare majoră a poziției României, mai ales în interiorul Uniunii Europene. Sursele acestei decredibilizări au fost două: pe de o parte rapiditatea procesului de suspendare a președintelui( doar 3 zile față de 60 de zile în 2007) și presiunile asupra CCR și pe de altă parte au fost atacurile și declarațiile cu iz naționalist al USL la adresa UE, Comisiei Europene și a unor lideri europeni (ținta predilectă a fost cancelarul german Angela Merkel). More…

Pariul chinez? 6

Sătui de condiţiile impuse de Fondul Monetar Internaţional României, pe care îl şi acuză de agravarea crizei economice, o serie de personalităţi ale vieţii publice şi politice au sugerat în această perioadă contractarea unui împrumut interguvernamental pentru a facilita relansarea economică. În cele ce urmează voi argumenta că beneficiile unui asemenea împrumut ar fi minime şi ar implica mai târziu costuri politice. Voi susţine de asemenea că România trebuie să-şi formuleze o strategie externă pe termen lung în raport cu Republica Populară Chineză, care să ia în considerare statutul de putere în ascensiune al acestui stat.

More…

Crizele lunii august: tensiuni franco-române 8

Este începutul lui octombrie, tocmai bine pentru a evalua crizele diplomatice cu care s-a confruntat România în decursul lunii august. Spun tocmai bine deoarece suntem destul de departe de vârful acestor crize şi le putem analiza dezinhibat şi la rece. Diplomaţia românească s-a confruntat în luna august cu două crize majore: criza romilor şi expulzarea unui diplomat român de la Moscova sub acuzaţia de spionaj.

În articolul de faţă voi analiza criza romilor de origine română care au fost repatriaţi mai mult sau mai puţin voluntar de către autoriăţile franceze. Acest eveniment este important din şase motive: criza a implicat tensionarea relaţiilor cu un stat cu care România are un parteneriat strategic din 2008 şi o relaţie specială ce debutează practic cu apariţia statului modern român în secolul al XIX-lea, a pus sub semnul întrebării dreptul la liberă mişcare a cetăţenilor europeni, a pus sub semnul întrebării imaginea Franţei de societate tolerantă şi multiculturală, a relevat incapacitatea României de a-şi proteja cetăţenii, a ilustrat existenţa unui clivaj între statele membre noi şi cele fondatoare ale UE şi a pus în discuţie autoritatea Comisiei Europene.

Prolog

Pe 14 iulie 2010, de ziua Franţei ambasadorul Franţei la Bucureşti, domnul Henri Paul răspunde întrebărilor cotidianului România Liberă. Interviul oferă o perspectivă interesantă asupra parteneriatului strategic la doi ani de la încheiarea acestuia, partea franceză fiind nemulţumită de ritmul colaborării în domeniul agricol şi cel al securităţii. Ambasadorul francez menţiona pentru prima dată problema migrării cetăţenilor români în Franţa, recunoscând existenţa unui grup de lucru româno-francez care se ocupa de această temă. Tema migraţiei romilor în relaţia bilaterală pre-datează însă acest interviu, secretarul de stat pentru afaceri europene, Pierre Lellouche efectuând două vizite în România în februarie 2010 şi respectiv în iulie 2009. More…

Un discurs liberal – un discurs incomod 4

Astazi am urmarit, partial ce-i drept, probabil cel mai indraznet discurs rostit pana acum in Parlamentul European. Presedintele Cehiei Vaclav Klaus a sustinut in fata membrilor Parlamentului European probabil cel mai incomod discurs din punct de vedere politic, dar si cel mai bogat in idei reformatoare, din istoria acestei institutii. Discursul sau este un adevarat manifest al liberalismului eurosceptic, criticand actualele institutii si abordari ale Uniunii Europene si propunand solutii. Ideile din acest discurs s-au dovedit insa mult prea incomode pentru anumiti europarlamentari care au parasit sala spre final, in semn de protest.

More…