Românii și ambasadorul SUA 10

mark_gitenstein

Pe 14 decembrie ambasadorul Statelor Unite în România,  Mark Gitenstein și-a încheiat misiunea și se va reîntoarce în America. Unii politicieni și români vor respira ușurați ca ambasadorul SUA părăsește, alții vor privi acest moment cu aprehensiune, știind că un nou ambasador va veni în țară în primavară lui 2013. De ce această evoluție?

Cel mai important reprezentant diplomatic din România după Revoluția din 1989 este ambasadorul Statelor Unite. Din două motive – primo SUA este cel mai puternic stat din sistemul internațional, pe cale de consecință primează în fața celorlați ambasadori acreditați (bineînțeles în mod formal lucrul acesta e imposibil, numai suntem in secolul XIX), dar din punct de vedere politic și simbolic lucrul acesta e adevărat; secundo – SUA este principalul aliat al României și garantul securității sale. Pe scurt cel mai greu cuvânt din tot corpul diplomatic acreditat pe malurile Dâmboviței îl are ambasadorul american.

Parteneriatul strategic cu Statele Unite a fost o alianță pe care România a ales-o singură. Spre deosebire de Pactul de la Varșovia și alianța cu URSS, aceasta nu a fost una impusă prin forța armelor, ci una liber consimțită, fundamentată pe interesul național. Alianța s-a remarcat printr-o puternică componentă de securitate, care a eclipsat celalte domenii de cooperare. Pe lângă interesele comune de securitate, relația româno-americană este ancorată în valorile democratice. Când Statele Unite au decis extinderea NATO, una din condițiile fundamentale ale aderării a fost consolidarea instituțiilor democratice.

Polarizarea din România între Traian Băsescu și PDL pe deoparte, și USL pe de alta a generat un val de neîncredere partizană în orice actor politic, fie el intern sau internațional. Criza politică din vara lui 2012 generată de a doua suspendare a lui Traian Băsescu a fost însoțită și de inserarea actorilor internaționali în politica internă românească. Comisia Europeană, familiile politice europene, Statele Unite și indirect Rusia au fost prezente într-o dezbatere care în mod normal ar fi trebuit să rămână una de natură internă. Dintre toți actorii internaționali cel mai criticat a fost Mark Gitenstein (și pe cale de consecință SUA), la mică distanță de cancelarul german Angela Merkel.

În general relația româno-americană funcționează perfect până în momentul când se ating subiecte de politică internă – deobicei când ambasadorul american critică ritmul lent al reformelor economice, al refomei justiției și al combaterii corupției. Elita politică, deobicei acea parte care se află la putere, reacționa furios indiferent de culoare (un pic mai agresiv când era vorba de PDSR/PSD) și fie reproșa ambasadorului că se implică în treburile interne (reflex comunist), fie că face presiuni în mod nelegitim. Românilor le convine în linii mari aspectele ce țin de relația interguvernamentală, dar în momentul când partenerul american pune în discuție practicile politice sau economice ale României, atunci apar fricțiunile și distanțarea (deobicei printr-un discurs politic iritat al suveranității naționale).

Recent cu ocazia celei de-a doua suspendări, în cazul lui Mark Gitenstein au mai apărut două acuze, pentru a delegitima pozițiile exprimate de ambasador: a vorbit în nume personal, nu în numele Statelor Unite sau un pic mai sofisticat, ambasadorul Gitenstein nu este diplomat de carieră, e o persoană numită pe criterii politice deoarece a contribuit la campania actualului președinte (Adrian Năstase și Bogdan Olteanu) și comite deci gafe la post. Nota Bene, Adrian Năstase a lăsat să se înțeleagă într-unul din editorialele sale din Jurnalul Național că SUA nu ia România în serios de vreme ce numai trimite diplomați profesioniști pentru a ocupa postul de ambasador de la București. Interesant argument folosit pentru a convinge publicul că ceea ce spune ambasadorul despre corupția elitei politice din România este irelevant. Bogdan Olteanu a dus argumentul mai departe, de data aceasta în cazul lui Nicholas Taubman, echivalând modul în care acesta a obținut  mandatul de ambasador cu fapte de corupție.

Interesul american pentru combaterea corupției în România nu este unul altruist, este unul cât se poate de egoist: mai puțină corupție înseamnă costuri de operare mai mici pentru companiile americane care vor să investească aici sau sunt deja prezente pe piața românească. De asemenea s-ar evita și costurile unor procese in Statele Unite – legea americană sancționează corupția de către reprezentanții companiilor americane a oficialilor străini. Apelul pentru reforme economice nu este nici el unul altruist – o piață românească deschisă și predictibilă ar reprezenta o oportunitate pentru companiile americane să vină să inveastească aici. Dar toate aceste „interese egoiste americane” au efecte benefice și asupra României – nu cred că cineva ar spune că pentru cetățeanul român corupția reprezintă un aspect pozitiv al societății, sau că investițiile americane sunt păguboase pentru români.

În cazul celei de-a doua suspendări atitudinea lui Mark Gitenstein a fost una corectă – în ciuda valului de critici venit din parte suporterilor suspendării, care au avansat ideea incorectă de altfel, că ambasadorul vorbește în nume personal. Mark Gitenstein nu a făcut decât să transmită reacția SUA față de criza politică din România și a reamintit de necesitatea respectării propriei legislații de către autoritățile de la București, care în graba suspendării „au uitat” de norme și legi.

O altă critică, de data aceast una care îl viza direct pe Mark Gitenstein, a fost că ambasadorul american face lobby pentru companiile americane – având în vedere că acesta într-o vreme a fost lobbist pe coridoarele puterii din Washington DC. Mai mulți „intelectuali de stângă” chiar au considerat apelurile lui Mark Gitenstein pentru reforma justiției și combaterea corupției drept lipsite de credibilitate, sau chiar ipocrite (dar și aici sau aici). Cei care fac însă asemenea aserțiuni fie nu cunosc rolul unui ambasador, fie judecă ideologic și partizan.

Ambasadorul îndeplinește trei funcții pentru politica externă a unui stat: reprezentare, negociere și informare. Reprezentarea intereselor companiilor americane face parte din misiunea de reprezentare a intereselor americane în România. Nimic mai mult, nimic mai puțin – în paranteză trebuie spus că același lucru fac și alți ambasadori, numai că sfera publică pare să nu fi conștientizat foarte bine acest lucru. Iar activitatea de lobby, deși controversată, este una reglementată în SUA, spre deosebire de România. Din câte mi-aduc aminte niciun intelectual public sau editorialist nu a taxat, de exemplu, ultima ieșire a ambasadorului rus Oleg Malghinov care a condiționat normalizarea relațiilor bilaterale de cedarea unor părți din companiile Transgaz și Romgaz.

*

Mandatul lui Mark Gittenstein a fost în linii mari excelent din punct de vedere al relației bilaterale. Două evoluții majore în relația bilaterală au marcat mandatul acestuia de ambasador: selectarea României ca țară gazdă pentru sistemul anti-balistic american sub egida Phased Adaptive Approach în 2009 și relansarea parteneriatului strategic în 2011. Evoluții importante în relația bilaterală a fost extinderea parteneriatului strategic în domeniul economic și sprijinul constant al SUA pentru proiectele care consolidează securitatea energetică a Europei: Nabucco și AGRI. Eforturile ambasadorului american pentru a facilita modernizare forțelor armate române merită de asemenea remarcate.

George VIŞAN

Pe teme similare:

Anunțuri

10 comments

  1. m-am convins de seriozitatea/corectitudinea politicii externe americane dupa ce Philip Gordon a vorbit de fraude de amploare la referendum. ma mira ca Departamentul de Stat nu a intervenit si acum 2 saptamani cand Basescu iarasi urla ceva despre fraudarea alegerilor.

    apoi, SUA prin vocea ambasadorului vorbeste de institutii sau de persoane? amintesc spusele lui Gittenstein privitoare la o rocada intre Kovesi si Morar. inteleg interesul american pentru o justitie normala, inteleg lobby facut pt firmele, nu inteleg lobby-ul facut pentru ca anumite persoane sa ocupe anumite functii in administratia statului roman. ce urmeaza, sa ne spuna cine ar fi bun de presedinte sau prim-ministru?

    iar despre calitatile ambasadorului, vorbeste de la sine zicerea aia ca ar trebui sa ne bucuram ca nu suntem impuscati de pe blocuri asa cum se intampla in Siria. cam asta a inteles el, dupa 4 ani ca ambasador.

    inclin sa dau dreptate lui Nastase, care, apropo, a avut o serie de articole foarte interesante despre evolutia relatiilor romano-americane. se pare ca ii prieste puscaria.

    • @fotie
      Fraude la referendumul pentru suspendare sunt anchetate de catre parchet. Gordon nu a vorbit de fraude masive, ci de posibile fraude.
      Gitenstein a sprijinit ideea care se vehicula la un moment dat sa se faca rocada intre Daniel Morar si Kovesi. Nu vad o problema aici de vreme ce s-au dovedit a fi eficienti si au obtinut performante.

      • Vreau sa mentionez pentru posteritate ca eu de mult il rog pe George sa construiasca un articol cu cap si coada care sa documenteze aceste rezultate, mai ales pe ultimii 3-4 ani si el nu si nu…

  2. George, tocmai pentru ca fraudele erau anchetate de parchet si tocmai pentru ca parchetul nu avea indicii de fraude masive (dovada fiind ca nu au aparut pana acum asemenea indicii), Gordon trebuia sa se abtina de la astfel de declaratii. nu sunt specialist in limbaj diplomatic, dar mi se pare ca astfel de declaratii sunt extrem extrem de grave si trebuie facuta cu mare responsabilitate. dar acuzatiile de fraude masive au fost un mare fas iar, ca urmare, Departamentul de Stat a dat dovada de neseriozitate. Gordon s-a comportat ca un politician roman, ca Monica Macovei, vorbind dupa ureche.

    apoi, ti se pare normal ca ambasadorul american sa sustina numirea lui Boc, de ex, pentru un nou mandat de prim-ministru? pentru ca aici ajungem daca acceptam ca ambasadorul unei tari sa faca recomandari pentru numirea in functii a unor persoane. nu conteaza despre ce persoane e vorba, despre ce functii e vorba, nu conteaza daca sunt sau nu performante. pur si simplu, in conditii normale, numele celor vizati pentrua ocupa functii din cadrul institutiilor statului nu reprezinta problema altui stat. iar daca nu este asa, macar sa stim, si sa devenim al nu stiu catelea stat american, cu toate avantajele de rigoare.

    • Philip Gordon nu a vorbit niciodata de fraude masive, a vorbit de fraude raspandite. Fapt confirmat de anchetele parchetului care a deschis 528 de anchete penale pentru fraude sau tentative de fraude la referendum.
      Nu mi-a aduc aminte ca Gitenstein sa fii sustinut numirea lui Emil Boc ca premier. Avand in vedere interesele americane legate de justitia si sprijinirea consolidarii statului de drept in Romania, nu vad vreo problema in sustinerea de catre ambasador a celor mai competente persoane pentru aceste functii.

  3. Serios vorbind, Merkel mi se pare cea mai hulita. De la SUA, sa fim sinceri, nu surprinde atata de tare o doza de Realpolitics. De la UE, care a fost pictat in cel mai bonbon roz da.

    (Si vorbim de perceptia politicii, nu de cat de realpolitics este ea in mod „real”)

      • Asta pentru ca Gitenstein a avut cel mai nediplomatic discurs. Si, spre ghinionul lui, suntem o tara cu reflexe rasiste. Deci, dupa ce ca e nediplomat, dupa ce ca se baga in treburile noastre interne, mai e si evreu dom’le…

      • Asta cu discursul nediplomatic nu prea tine. Daca compari ce au zis alti ambasadori americani pe aceleasi teme nu vei vede diferente mari. Ceea ce distinge situatia lui Gitenstein de celelalte a fost contextul politic intern foarte polarizat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s