Am pus cap la cap acest text compus din citate ale unor articole mai vechi pentru a-l publica după ce Traian Băsescu își face nominalizarea. Un fel de „v-am spus eu”. După care mi-am dat seama că este greu de găsit o modalitate elegantă de a face un astfel de gest. Așa că l-am trimis spre publicare înainte și, dacă imposibilul se întâmplă… asta este.

28 iunie 2012 Indiferent dacă, iniţial, dl Ponta ar fi trebuit sau nu să escaladeze conflictul, fapt este că el a devenit un test al hârtiei de turnesol pentru evenimentele de după alegeri. Este necesar (sau măcar util) un semn care să ne asigure că voinţa alegătorilor nu va fi filtrată prin CCR sau Preşedinte. Nu sunt prea multe astfel de semne posibile, iar deplasarea primului ministru la Consiliu este printre cele mai puţin dramatice.

Atâta vreme cât incertitudinea persistă domnul Ponta va continua să primească un sprijin larg. Noi, cei care am susţinut schimbarea de guvern, nu l-am mandatat pe domnul Ponta ca să ne facă mândri, să reformeze Educaţia sau să dea bine la export.

[În continuare nu ne-a făcut mândri, nu a reformat educația, nu a fost bine primit la export. Și totuși…]

Mandatul său (până la alegeri) este să controleze puterea lui Traian Băsescu şi să ne asigure că alegerile parlamentare au consecinţe. Nici el nici noi nu putem să ne eschivăm de la acest mandat până când el nu va fi îndeplinit. Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta.

[Nu mă așteptam neapărat ca voturile USL să fie atât de comparabile de la alegerile locale la cele parlamentare. Dar mecanismul acesta este.]

Dar, aţi putea spune, cum rămâne cu supremaţia legii? Care lege? Constituţia nu mai este de mult un fapt, ci un fenomen continuu. Ca şi în apa unui râu, nu poţi să te scalzi în aceeaşi normă de două ori. Sunt convins că orice deznodământ la Bruxelles ar fi devenit oricum constituţional post-factum. Iar soluţia acestei lamentabile stări nu este să fim noi schizoizi, ci să facem o nouă Constituţie.

12 august 2012 Actele Parlamentului și ale CCR stabilesc un precedent clar prin care excepționalitatea suspendării este diluată. O majoritate puternică poate folosi acest nou instrument pentru a crea oricând un președinte interimar care să îi nominalizeze primul ministru dorit.

[Adică exact ce s-a vorbit zilele acestea.]

Persoanele la putere, precum domnii Ponta, Antonescu sau Basescu rămân importante – dar disputa instituțională este tranșată. De aceea oștile Președintelui sunt astăzi compuse din cadavre politice care încă nu au înțeles statutul lor.

[O metaforă care a câștigat în valabilitate de la lună la lună.]

Avem deci o acumulare sincopată de puteri în Parlament care începe cu guvernul Tăriceanu 2, continuă cu proiectul Johannis și culminează (deocamdată) sub ochii noștri. În istorie acest tip de eveniment nu este nou sau surprinzător. De la adunările medievale din  Anglia și Franța până la Adunarea Parlamentară a UE, parlamentele se folosesc de legitimitate și de capacitatea de a fi izvor de drept pentru a înclina echilibrul puterii în favoarea lor.

Parlamentul a învins. Parlamentele înving întotdeauna.

06 septembrie 2012 Nu se anunţă nici un fel de epifanie colectivă. Dealtfel culoarele de atac pentru PDL sunt destul de puţine. Temele câştigătoare pe timp de criză sunt doar două: nivelul de trai (temă pe care USL va încerca să o controleze până la alegeri) şi găsirea unui ţap ispăşitor pentru nivelul de trai (temă controlată de PPDD). Astfel, în lipsa unor evenimente cu totul spectaculoase, USL poate câştiga o majoritate extrem de confortabilă a scaunelor parlamentare.

[USL a continuat să controleze prima temă, ajutată și de ineficiența ARD. PPDD în schimb nu a fost activ pe tema sa, cel puțin la nivel central. În lipsa unor evenimente cu totul spectaculoase USL a câștigat o majoritate extrem de confortabilă a scaunelor parlamentare]

În aceste condiţii USL poate discuta numirea primului-ministru cu suspendarea pe masă. Nu trebuie să supraestimăm rolul UE în impunerea unui prim-ministru pe placul lui Traian Băsescu: presiunea populară va fi mai mare după alegeri, susţinerea socialiştilor şi liberalilor europeni va fi aproape garantată iar prestigiul preşedintelui poate va fi scăzut între timp.

[Presiunea populară este (probabil) mai mare. Susținerea socialiștilor s-a adăugat celei a liberalilor din UE. Prestigiul președintelui este ușor scăzut.]

Să nu uităm că alegerea prim-ministrului de către Parlament este un procedeu mult mai banal şi deci uşor de explicat decât motivele ultimei suspendări. De altfel, schimbarea preşedinţilor Camerelor, la fel de discutabilă legal ca a ombudsmanului, a trecut nepenalizată.

19 noiembrie 2012 Însă discuţia este deja academică.

Pe baza acestor cifre pot menţine aşteptarea exprimată în trecut că USL va determina premierul. Motivele sunt trei. În primul rând suspendarea este o opţiune reală. În al doilea rând posibilitatea revoltelor în stradă rămâne şi ea reală, deşi deocamdată improbabilă. În al treilea rând sprijinul UE nu este infinit.

Andrei Tiut

PS: Citiți Civitas Politics, abonați-vă pe Facebook sau RSS. Altfel nu veți afla în avans cine și de ce guvernează România. Și dacă vreți previziuni zilnice (cu o marjă de aproximație mai generoasă, evident) abonați-vă pe ContextPolitic.net.