Dat fiind că alegerile de apropie, am grăbit puţin acest episod din serie pentru a aduce informaţii mai proaspete (deşi avem autori mai puţini). Veţi vedea că merită.

1. Cifrele mint

Voi începe cu un articol al lui Turambar , care pronind în principal de la datele Sociopol face o serie de predicţii privind rezultatul alegerilor. Înainte să intru în date să discutăm puţin premisele. În primul episod vorbeam de un Turambar care adera aproximativ la următoarea regulă de aur în industrie:  Un sondaj (/raport) este o fotografie a evenimentelor prezente şi nu spune ceva despre viitor. Viitorul trebuie dedus eventual pornind de la sondaje de către clienţii şi cititorii care sunt mai puţin pricepuţi decât noi.

Priviţi însă acuma:

În consecinţă, deşi USL are în sondaje 62%, estimez că aprox. 5% – 7% sînt declaraţii conformiste de vot. În oglindă, pe baza conceptelor simetrice de spirală a tăcerii / de stigmă asociată votului cu partidele percepute nefavorabil în ochii majorităţii, cred că atît ARD (adică de fapt PDL mascat printr-o mişcare de marketing politic deja testată la alegerile locale), cât şi PP-DD sînt uşor subestimate în sondaje.

Şi dacă tot suntem la diferenţa dintre sondaje şi realitate, să cităm şi un comentariu al lui Alin Teodorescu:

IMAS a efectuat in 2012 doar doua cercetari in doua circumscriptii locale care – intimplator – au dat rezultatele corecte cu multe luni inainte de data alegerilor. Evident, prin modelarea rezultatelor sondajului [s. mea].

Să reţinem deci că în politică cifrele mint, ponderările mint, iar ca să sperăm că putem aproxima adevărul trebuie să apelăm la modelarea comportamentului electoral.

Bun, ne-am putea întreba, şi modelarea asta cum se face. Acesta este un scump secret profesional pe care creatorii de sondaje nu îl vor arăta de bună voie. Doar dacă mai ratează ceva putem atunci să îi strângem cu uşa.

2. Cifrele vorbesc

Bias

Să ne înţelegem. Toţi autorii citaţi sunt(em) profesionişti desăvârşiţi. Mai rău, suntem profesionişti români care tind să lucreze pentru alţi profesionişti români. În această calitate, nimeni nu poate avea „bias”. Limba nu are cuvânt pentru aşa ceva: părtinire ar fi o traducere extrem de aproximativă, care nu face dreptate termenului. Cum nu există nici cuvântul „parţial” în limbă, rezultă clar că suntem cu toţii imparţiali. Acestea fiind spuse, Turambar este citat de însuşi Ponta, Barbu este admirat de grupul ARDistilor care mai cred în aritmetică iar subsemnatul a fost în Piaţa Universităţii şi acuma primeşte like-uri discrete şi comentarii vituperante din toate direcţiile.

Cifre

Acuma că am lămurit acest aspect şi cum nu trebuiesc folosite cifrele, să vedem cum le-am putea folosi. După predicţia lui Turambar, deja citată, Barbu Mateescu a venit şi el cu propriul set de predicţii. Cum nici Barbu nu era un mare adept al predicţiilor, trebuie să salutăm intrarea sa în scenă. Iar în comentariile la acel articol Alin Teodorescu a propus la rândul său contra-predicţii. Dar să vedem numerele:

Ce diferă între aceste aşteptări? Barbu Mateescu presupune o prezenţă semnificativ mai mică decât Turambar. Deşi Barbu nu ne-a lăsat de data asta să ne uităm prea mult în bucătăria statistică, am putea deduce că nu aşteaptă doar o prezenţă general mai scăzută (consistentă cu ipoteza lui Mircea Kivu, a încrederii scăzute în politicieni). Dimpotrivă, putem  presupune că aşteaptă şi o mobilizarea mai slabă a USL, conform unor ipoteze ale sale mai vechi. Alin Teodorescu are un model intermediar pe care nu îl spune.

Apoi, Turambar, porneşte de la un vot mai scăzut pentru PPDD asociat cu compensarea spiralei tăcerii (care aduce voturi) prin proasta organizare şi mobilizare (care pierde voturi). În sfârşit, este probabil că Turambar şi Barbu Mateescu calculează diferit alocarea mandatelor, căci primul aşteaptă o redistribuire pozitivă procentual pentru ARD pe când al doilea  una negativă. Această diferenţă ar putea fi legată de faptul că Barbu propune un număr ridicat de mandate (probabil cel mai mare de care am auzit până acum): min 525.

Comparaţii

Cine are dreptate? În condiţii normale, ţinând cont de episoade trecute în care prezenţa la urne a fost mai puţin decât estimau sondajele, aş zice că Barbu. Întrebarea fundamentală însă este dacă trăim timpuri normale. Există doi factori care ar putea creşte prezenţa la vot nu doar în medie ci în special în electoratul USL.

Primul ţine de efectele legii electorale asupra comportamentului partidelor. Un candidat cu ~50% va trebui sa facă toate eforturile să obţină peste 50%, altfel nu va câştiga nici colegiul direct, nici eventual nici redistribuirea pe judeţ ci va juca doar la re-distribuirea pe ţară. Un candidat cu 30-40% va trebui şi el să mobilizeze electorat ca să nu piardă la redistribuirea pe judet (daca e un judet echilibrat) sau pe ţară (dacă e un judeţ USL). Altfel spus, nu prea există siguranţă; dacă nu are măcar 55% asiguraţi orice candidat USL va trebui să tragă cu dinţii pentru a aduce oameni la vot.

Al doilea factor este modul în care se mobilizează electoratul USL. Într-un articol încă nepublicat pe contextpolititic.net încerc să arăt că alegătorii USL şi mai ales inamicii lui Traian Băsescu se mobilizează într-o formă „extrem de non-lineară”. Ei sunt capabili să acumuleze frustrare multă vreme fără să arate prea multe simptome de revoltă pentru ca apoi să fie activaţi de o temă/ocazie aparent fără legătură cu motivul nemulţumirii.

Vedem cum Traian Băsescu are o activitate susţinută. Este drept, Preşedintele se manifestă cu oarecare grijă de a nu enerva inutil electoratul anti-Băsescu non-USL*. Dar, dat fiind alineatul de mai sus, un asemenea efort este o artă nu o ştiinţă. Cu cât preşedintele vorbeşte mai des cu atât cresc şansele ca să atingă din greşeală butonul de activare al animozităţii. La limită, dacă Traian Băsescu crează senzaţia că apare „în fiecare zi” versiunea Turambar devine realitate în detrimentul versiunii Mateescu.

(*Notă: într-un articol trecut am estimat că electoratul care la suspendare a venit la urne special pentru a-l demite pe Traian Băsescu, deşi în mod curent nu merge la vot este aproximativ 8% din populaţia generală.)

Însă discuţia este deja academică. În ambele cazuri USL are majoritatea simplă în Parlament. În ambele cazuri are nevoie de un alt grup parlamentar pentru a schimba Constituţia.  Mandatele pe care USL le pierde în varianta Mateescu pot fi uşor recuperate prin transfuzie de la alte partide.

Pe baza acestor cifre pot menţine aşteptarea exprimată în trecut că USL va determina premierul. Motivele sunt trei. În primul rând suspendarea este o opţiune reală. În al doilea rând posibilitatea revoltelor în stradă rămâne şi ea reală, deşi deocamdată improbabilă. În al treilea rând sprijinul UE nu este infinit.

Din aceste ipoteze reiese că premierul va fi dat de USL. Adică, indiferent de nume, va fi impus de USL Preşedintelui şi nu impus de preşedinte din interiorul USL. Numele cel mai natural este Victor Ponta. Dar trebuie să distingem între predicţia „premier USL”, bazată pe „forţele istoriei” şi susţinută elegant de variante de backup pe de o parte şi predicţia „Victor Ponta” bazată pe o cantitate limitată de informaţie despre PSD. De aceea predicţia acestui articol este „premier USL”. Dar ca un cetăţean simplu care priveşte cursa am mizat deja o sticla de vin pe capul domnului Ponta.

Andrei Tiut