Atunci când am decis să luăm mai în serios activitatea de previziuni am spus că aspectul cel mai interesant este să înțelegi post-factum de ce nu a ieșit exact cum credeai. Astfel, deși previziunile noastre au fost „în zonă”, partea cea mai suculentă nu este autogratularea (este și asta) ci revizuirea așteptărilor. Așadar…

3 mai 2010:

Iar când vor fi din nou alegeri parlamentare mă aştept ca partidul preşedintelui să aibă în continuare măcar 20-25%. (sursa)

A luat, pe estimările de la această oră, în jur de 17%.

Ce s-a intâmplat în realitate? Proasta guvernare și proasta strategie nu se pun la socoteală, pentru că estimam un minim absolut. Cauza cea mai probabilă este divorțul dintre unii băsescieni și PDL/ARD despre care scriam mai de curând aici. La ora la care am scris încă predicția nu am luat în nici un fel în calcul ipoteza că „partidul președintelui” se va descurca semnificativ mai rău decât președintele însuși.

3 august 2012:

Dar o remiză strategică ? Asta putem discuta. Să presupunem chiar că această remiză produce un mini-efect de bandwagon. În acest caz raportul [în societatea românească, nu strict la vot] ar putea fi:

7 000 000 : 2 000 000

adică

3,5:1.

[…] Oricum, în caz de remiză strategică, victoria grupului anti-Băsescu se amână, nu se invalidează. (sursa)

La marele fix, presupunând o mobilizare comparabilă a organizațiilor. (Adică 59/17=3.47) Desigur, acest raport era mai degrabă an educated guess, care dorea să modereze abordările ușor optimiste (pentru băsescieni) ale lui Barbu Mateescu. In plus, nu mă refeream cu adevărat la remiza din timpul coabitării ci la o eventuala remiză în alegeri. Deci să nu ne împăunăm excesiv.

6 septembrie 2012

Dealtfel culoarele de atac pentru PDL sunt destul de puţine. Temele câştigătoare pe timp de criză sunt doar două: nivelul de trai (temă pe care USL va încerca să o controleze până la alegeri) şi găsirea unui ţap ispăşitor pentru nivelul de trai (temă controlată de PPDD). Astfel, în lipsa unor evenimente cu totul spectaculoase [și dată fiind prima electorală], USL poate câştiga o majoritate extrem de confortabilă a scaunelor parlamentare. (sursa)

Nu predicția în sine este interesantă cât timpul ei. Peste câteva săptămâni urma să devină o banalitate dar în acel moment apele păreau că nu s-au ales. Altfel că în acel articol discutam efectele legii electorale pornind de la analize ale lui Cristi Andrei (ARP) si Dan Dumitrescu (Contributors).

19 noiembrie 2012

Vedem cum Traian Băsescu are o activitate susţinută. Este drept, Preşedintele se manifestă cu oarecare grijă de a nu enerva inutil electoratul anti-Băsescu-non-USL. Dar […] un asemenea efort este o artă nu o ştiinţă. Cu cât preşedintele vorbeşte mai des cu atât cresc şansele ca să atingă din greşeală butonul de activare al animozităţii. La limită, dacă Traian Băsescu crează senzaţia că apare „în fiecare zi” versiunea Turambar [55-57%] devine realitate în detrimentul versiunii Mateescu [<> 50%]. (sursa)

Cea mai bună analiză pe care am făcut-o în buza alegerilor și dacă mă țineam de ea eram profet. Însă în articolul următor din serie am făcut greșeala de a mă îndoi de Băsescu. Efectul Băsescu.

Să adăugăm și că „versiunea Mateescu” nu contrazicea raportul de 3,5:1 ci doar presupunea (explicit) o mobilizare superioară a ARD.

7 decembrie 2012

Va câștiga USL 60% din voturi? În mod normal nu. […] USL este într-o anume scădere, dată aparent de încrederea propriilor alegători că vor câștiga oricum, [la care se adaugă] diferența între discursul respondenților așa cum este el raportat în sondaje și comportamentul acelorași în realitate.

Oarecum în răspăr cu toate aceste fapte avem „efectul Băsescu”. Asemenea izbucniri de revoltă nu pot fi prevăzute. Sunt totuși înclinat să cred că, în ciuda eforturilor discrete ale Antenei 3, efectul Băsescu nu se va produce decât după alegeri. (sursa)

Tehnic, dacă facem media între Cameră și Senat pe rezultatele parțiale de la ora aceasta am fi undeva la 59+. Dar, să fim sinceri, nu aceasta era ideea.

Ce s-a întâmplat în realitate? Povestea cu zăpada care ține cu USL nu mă impresionează. Consider deocamdată că prezența scăzută din rural a compensat mulțumitor. Există mai multe explicații posibile.

Prima explicație este spirala tăcerii pro-USL. Abia ce s-a convins Turambar că e mai cinstit să includă spirala în calcule când ea (spirala) s-a răsucit și a bătut invers. Desigur, ipoteza este amuzant de favorabilă caselor de sondaje, dar non-răspunsul la exit-poll și scandalul anchetării fraudelor de la referendum o susțin.

A doua este că ultimele două intervenții ale lui Traian Băsescu au aprins electoratul nehotărât USL, gata fezandat de luările de poziție anterioare. Un număr crescut de oameni care s-au hotărât în ultimul moment ar susține această idee.

Mai există și ipoteza mixtă: efectul Băsescu este acolo de mai mult timp, dar conștienți cumva de caracterul visceral al deciziei lor sau pentru că consideră mai dezirabil social absenteismul agenții săi au dezinformat institutele de sondaje.

Sau, poate, capacitatea de mobilizare USL merge mai bine iarna decât cea a PDL. Mă rog, este complicat.

*

Morala: citiți Civitas Politics, abonați-vă pe Facebook sau RSS. Altfel nu veți afla în avans cine și de ce guvernează România. Și dacă vreți previziuni zilnice (cu o marjă de aproximație mai generoasă, evident) abonați-vă pe ContextPolitic.net.

Andrei Tiut