Notă: voi publica acest articol înainte de intervenția pui Victor Ponta anunțată la 20:00 pentru Realitatea TV. În cuvintele lui Mark Twain, este greu să faci predicții, mai ales despre viitor. Să vedem deci în ce măsură poziția premierului, pregătită din timp și nu spontană, încape în limitele descrisemai jos

Victor Ponta va fi, datorită poziției sale, cel mai influent politician din 2014. Să mă explic. În „stânga” sa se află liderii locali ai PSD care și-ar dori ca partidul să aibă un candidat propriu la prezidențiale ca un prim pas spre scoaterea PNL de la prăjitura guvernării. În „dreapta” sa se află PNL care are nevoie de un succes la prezidențiale pentru a consolida partidul în detrimentul PDL.

Nu doresc să supraestimez rolul președintelui în republică. Nu cred că un nou președinte, oricine ar fi, mai poate numi primul ministru după pofta inimii. Dar trebuie să ne gândim că majoritatea celorlalte dezbateri sunt deja hotărâte. Numele europarlamentarilor vor fi cunoscute, în proporție de 80%, imediat ce partidele definitivează listele. Relația dintre politicieni și Justiție va continua ca și până acum, târâș-grăpiș. Economia va merge la fel, indiferent cine este președinte. Dintre problemele aflate în suspensie, în schimb, soarta revizuirii Constituției este legată de conflictele interne ale USL, conflicte legate puternic de numele noului candidat

Dl Ponta poate alege dacă PSD susține sau nu candidatul PNL. Dacă decide să îl susțină, atunci poate folosi controlul asupra bugetului (prin domnii Voinea și Șova) pentru a controla nemulțumirea internă din PSD. În plus, un candidat PSD care nu are sprijinul necondiționat al lui Victor Ponta ar avea mari dificultăți să se confrunte cu un Crin Antonescu exponent simultan al tradiției USL și al spiritului anti-baronial / anti-corupție. Pe scurt, liderii locali nu sunt întrutotul gata să joace în politica mare singuri, iar Victor Ponta are drept de veto.

Dacă decide să susțină un candidat PSD, dl Ponta se poate baza pe organizația PSD și, foarte probabil, pe a UDMR. Împreună, acestea controlează aproape 50% din Parlament și aproape 50% din voturile populației. Să admitem că există o lipsă de suprapunere între voturile parlamentare și cele prezidențiale. Chiar și așa, punctul de pornire al unui candidat PSD este excelent.

Undeva în lateral se află președintele Traian Băsescu, care poate influența într-o oarecare măsură dezbaterea publică, dar care nu poate determina, singur sau în conjuncție cu alții, soarta USL.

Doar că… alegerea lui Victor Ponta este otrăvită.

Dacă alege un candidat PSD și acceptă (aproape inevitabil) un guvern PSD-UDMR, atunci va va avea o majoritate relativ fragilă în care „fiecare vot contează”. Astfel, poate fi obligat să cedeze în față liderilor locali în puncte critice, ducând la instabilitate bugetară și/sau probleme cu partenerii externi. Nu este vorba doar de imagine și echilibre macro. Statul român se află în capacitate limitată de plată pe plan intern până când ultima pensie restantă stabilită de tribunal este plătită. Dacă dorește să își continue cariera politică dincolo de 2016 dl. Ponta trebuie să controleze nu să adâncească acest tip de probleme.

Aparent ar fi mai util să susțină un candidat PNL, pe principiul „divide et impera”. Doar că, deși nominal mai slab decât PSD, PNL a arătat istoric o capacitate remarcabilă de a fructifica oportunitățile apărute. În relația cu social-democrații, liberalii au impus pe Călin Popescu Tăriceanu ca premier și pe Klaus Iohannis ca propunere de premier. În 2012 ei au impus boicotul parlamentar în ianuarie și ne-includerea UDMR de la guvernare în decembrie. O partea acestor decizii, dacă privim retrospectiv, au fost inspirate și utile interesului comun al USL. Dar, în 2012 PNL, a dat semnale suficiente că este dispus să ignore interesul PSD în numele interesului propriu sau al unui interes USL/național definit din perspectiva liberalilor.

Nu cred că dl. Antonescu, chiar fiind un președinte ostil, poate face vre-un rău ireparabil guvernului sau partidului lui Victor Ponta. Dar PSD, spre deosebire de PNL, își devorează liderii slabi. Victor Ponta, care încă își consolidează puterea în partid, nu dorește să trimită semnale de slăbiciune.

Așadar, în această configurație, nu există alegere bună pentru Victor Ponta. Avantajul său este că nu poate fi grăbit să aleagă. Desigur, interesul candidaturii prezidențiale cere ca ea să fie luată într-o fereastră anume de timp. Dar interesul d-lui Ponta este să aibă o guvernare liniștită; iar acest interes poate fi ambalat ca interes al alegătorilor USL sau interes național.

Ideal pentru Victor Ponta este să aștepte sau să genereze el însuși un eveniment care să afecteze una din tabere în așa fel încât să îi sporească lui libertatea de acțiune. Menționez mai jos câteva asemenea posibilități, conștient că unele sunt mai degrabă improbabile:

• Revoltă PNL 1: O nouă conducere/aripă PNL este dispusă să participe la guvernare fără să pretindă postul de președinte.

• Revoltă PNL 2: O nouă conducere PNL oferă un prezidențiabil mai compatibil cu stilul lui Victor Ponta. Prestigiul premierului în PSD crește („dacă nemulțumirea mea influențează partide din care nu fac parte…gândiți-vă bine ce vă pot face vouă”).

• Liderii locali sunt decapitați prin eliminarea lui Dragnea din Guvern și instalarea lui Victor Ponta ca arbitru între ei. DNA poate juca aici un rol important.

• O nouă Constituție oferă președintelui puteri atât de mici încât liderii PSD nici nu se tem și nici nu se oferă să candideze. Scurtă notă: există un anumit consens al jurnaliștilor și juriștilor amatori care spune că că o nouă constituție nu se aplică președintelui în funcție; acest consens este bazat pe o concepție ușor feudală asupra puterii și, din câte știu, nu este susținut de juriști de profesie.

• Degringoladă în opoziție (și în special în PDL) la alegerile euro-parlamentare. PNL se orientează spre a fructifica această oportunitate și (deși păstrează discursul de diferențiere) nu mai încearcă să șubrezească poziția PSD în fața propriului electorat.

Pe lângă aceste posibilități, putem concepe că una din tabere va ceda și va trece la o atitudine mai prietenoasă față de guvern oferind eventuale garanții de bună credință.

*

Majoritatea concluziilor categorice pe care le veți citi despre soarta USL și a prezidențialelor pornesc de la analiză statică a raportului de forțe. Pentru că Victor Ponta nu a făcut eforturi prea mari să puncteze decisiv, aceste analize sunt nevoite să presupună că nici nu va putea în viitor. În fapt, însă, așa cum încerc să arăt mai sus, premierul are suficiente forțe cât să încline balanța în direcția dorită. A nu forța o decizie poate fi o opțiune a sa, dar doar una dintre opțiuni. It ain’t over till the young PM sings.

Bonus. Acest articol precede predicțiile pe 2014. Până să ajungem (și) la predicțiile mele pe Civitas Politics vă invit să citiți:

• Mediafax: Politica românească în 2014 – şpagat la europarlamentare, contorsionim la prezidenţiale
• Barbu Mateescu (Blogary): Ce vom vedea sau ar trebui sa vedem in 2014
• Victor Nichituș (R.Moldova): Previziuni politice pentru 2014

Andrei Tiut