OSINT: ce știm despre turul 1 și, mai ales, turul 2 3

Senate-Elections

În pofida celor mai bune intenții, articolul de astăzi a ieșit lung. Dacă nu aveți răbdare pentru lectură săriți direct la zona de Sumar și concluzii. Dacă nu aveți decât parțial răbdare începeți cu zona de Sumar și concluzii și apoi întoarceți-vă înapoi și citiți numai acele secțiuni cu care nu sunteți siguri că sunteți de acord

Cine a votat în turul 1 și cu cine.

De la IRES știm că vârstnicii și cei cu educație mai scăzută au avut o participare mai scăzută la vot. Votanții Monicăi Macovei au fost mult mai educați decât media populației. (Asta nu înseamnă nicidecum că voturile celor cu educație superioară au mers preferențial spre d-na Macovei. Mai degrabă este corect să spunem că ea este cel mai puțin impopulara printre cei cu studii superioare). Alegătorii lui Klaus Iohannis au preponderent studii medii și sunt localizați în urban; ai lui Victor Ponta au studii primare (ușoară preponderență) și sunt localizați în rural.

Diferențele sunt semnificative dar trebuie citite cu puțină atenție. Sorin Cucerai a făcut calculul invers pentru a vedea ce procent din fiecare categorie a votat cu cine. În pofida opțiunilor diferite, indiferent de grup (grupurile mari), aceiași candidați se califică în turul doi și aceiași candidați ocupă locurile 3-5.

Făcând o analiză pe localități Dumitru Sandu observă că:

Votul la nivel local, așa cum a fost exprimat, în 2 noiembrie 2014, are o puternică determinare de dezvoltare și de experiență de emigrație la nivel comunitar. Localitățile cu vot puternic în favoarea lui Victor Ponta sunt localizate mai aproape de polul sărăcie iar cele cu ponderi mari pro-KI sunt mai apropiate de polul de dezvoltare, indiferent unde sunt situate regional.

Comunele și orașele pentru care se înregistrează o pondere mare de emigranți în Italia, spre exemplu, tind să aibă și o pondere mai mare de votanți pro-VP. De ce este așa, e o altă problemă, de discutat în alt context. Votul pro Klaus Iohannis, însă, este favorizat nu de experiențe de migrație spre Italia ci de cele orientate spre Spania, Germania și America de Nord.

Alianțe și stabilitate

Pornind de la datele de exit-poll Barbu Mateescu descrie structura electoratului astfel:

Victor Ponta: alianță între orășenii cu vârsta peste 40 de ani care au absolvit liceul și locuitori din mediul rural.

Klaus Iohannis: alianță între transilvăneni (într-o măsură semnificativ mai mică în nord-vest) și cei cu vârsta sub 45 de ani din orașele Munteniei și Moldovei.

Ce ne spun toate aceste profiluri și cifre? Ar trebui să ne spună un lucru simplu: stabilitate.

În 2012 clivajul electoral principal s-a așezat în jurul lui Băsescu. ARD și PPDD s-au aflat în non-alianța celor ce doreau un soi de Băsescu în continuare. USL a fost alianța celor ce doreau să nu mai vadă (orice fel de) Băsescu. Ambele „tabere” aveau electorate aproape identice. Clivajele tradiționale nu dispăruseră ci fuseseră subsumate clivajului major. În continuare cei afluenți, urbani, educați, relativ tineri aveau partidele lor (PNL, PDL) și nu mergeau către partidele celor mai săraci, (cvasi) rurali, vârstnici și slab educați (PSD, PPDD). Odată ce tema „Băsescu” a dispărut, USL a devenit fragilă și spargerea ei posibilă.

Actualul clivaj electoral, în schimb, este aliniat cu caracteristicile socio-demografice. Altfel spus, marile partide au convins pături largi și omogene de electorat că le reprezintă în mod acceptabil valorile și interesele. Iar relația cu aceste pături nu se rupe de pe o zi pe alta.

O concluzie asemănătoare trage dl Sandu:

Oricum, o inerție puternică a factorilor deja menționați este previzibilă.

Dacă nu putem decât să prevedem stabilitatea structurii votului, stabilitatea scorurilor este deja indicată de sondaje:

Fig-7-2nd-rnd-w-Iohannis1 (1)

În caz că vă întrebați, punctul acela ciudat de atingere este un sondaj cu marjă de eroare statistică de aproximativ 4% făcut pe ~500 de respondenți. De către CCSCC. Alte sondaje asumate de institute dar neincluse în grafic (lipsă casetă tehnică?) dau cifre în aceeași zonă.

Cu riscul de a lungi articolul, să vorbim și despre atragerea în alianțe a electoratelor „mici”.

Într-un Spectrul politic după turul întâi menționam că „electoratul de dreapta” este greu de adus împreună în condițiile în care putem presupune rezonabil o incompatibilitate între Monica Macovei, Călin Popescu Tăriceanu și Elena Udrea care nu se limitează la persoane ci să aplică inclusiv electoratelor. La fel, PSD are dificultăți să pună împreună UDMR și dreapta marginală (PPDD, PRM). Totuși, sarcina PSD de a forma o alianță este ușurată de faptul că a curtat UDMR de multă vreme. Tot în favoarea sa stă și faptul că electoratele însumate ale lui Vadim Tudor și Dan Diaconescu sunt de două ori mai mari decât al lui Kelemen Hunor. În schimb o alianță de succes în jurul lui Klaus Iohannis este aproape imposibilă.

Timpul este factorul cheie care I-a lipsit lui/ nu a fost folosit de Klaus Iohannis. Împământenirea PSD în pături sociale mai largi decât ACL a durat timp și nu poate fi anulată decât în timp. Apropierea de partide mici a fost inițiată de PSD cu mult înaintea acestor alegeri, timp care a fost folosit de PDL și PNL pentru a-ș contura competitiv identitatea. Dl Mateescu estimează că pregătirea coaliției sociale din spatele PSD durează poate de un an. Apropierea de UDMR, ca prim pas în conturarea unei coaliții non-PSD dar pro-PSD începe în decembrie 2012, adică acum doi ani. Nu tot acest timp a fost risipit. Absorbția unei părți bune a electoratului PPDD în cel al PDL și unificarea fără pierderi a PNL și PDL sunt realizări politice remarcabile. Din nefericire pentru ei timpul nu a fost generos și perioadele de confuzie internă se răzbună astăzi.

La noi și la alții

Tot la Open Politics Raluca Toma, Gábor Tóka, Laura Trandafir au asamblat aceast grafic.

grafic-11

Concluzia lor este că un decalaj de 10% poate fi, teoretic, surmontat. Ceea ce, teoretic, știam. Dacă ne uităm la circumstanțe, lucrurile devin brusc interesante. Cel mai aproape de noi se află Ucraina și Moldova țări în care clivaje mari domină piața politică (pro-UE vs. pro.-CSI; romanofoni vs rusofoni). Celelalte țări au diferențe în turul doi mult mai mici. Sau sunt Lituania.

Variabile libere

Deși perspectivele sunt, în linii mari previzibile, există câteva necunoscute.

Cu cât se va mobiliza mai tare electoratul din Transilvania în favoarea d-lui Iohannis? Dincolo de alte considerente este vizibilă o urmă bine controlată de mândrie locală în demonstrațiile antiguvernamentale și parțial electorale dintre tururi (vezi lozinca „Deșteaptă-te oltene”). Dealtfel, manifestațiile nu au prins avânt în afara arcului carpatic decât în București. Este perfect posibil ca ardelenii care simpatizau cu Iohannis să simtă nevoia de a strânge rândurile și a veni la vot în mai mare măsură. O eventuală mobilizare ardelenească se va simți pe parcursul zilei în prezența raportată de BEC.

Cu cât se va mobiliza mai tare electoratul vârstnic rural în favoarea d-lui Ponta? În spatele primei victorii la urne puțini au observat că vârstnicii din rural, electorat tradițional al PSD nu au fost prezenți în număr mare la vot. Motivele acestei defecțiuni sunt necunoscute. Dar putem bănui că în timp ce domnii Iohannis și Ponta se fugăreau reciproc prin televiziuni social-democrații au lucrat să câștige acest electorat. Măsura succesului se va vedea indirect și parțial pe parcursul zilei în prezența în rural prezentată de BEC. Dacă un exit-poll de încredere oferă structură pe vârste și medii înainte de 21:00 vom vedea chiar mai direct.

Restul „surprizelor” sunt mai degrabă speculații de presă și zvonistică de partid. Diaspora nu este cuprinsă în sondajele interne și va crește probabil cu un procent scorul lui Iohannis. Oricât de bine s-ar organiza în Republica Moldova (de asemenea lipsă în sondaje) PSD nu poate contracara acolo voturile diasporei decât în măsură mică. Mobilizarea tinerilor este deja la cote foarte înalte. Un plus de mobilizare ca rezultat al demonstrațiilor nu poate fi decât limitat. Sondajele de partid scoase „pe surse” și pe care nu are curajul să le asume nici un institut sunt ficțiuni. Electoratul maghiar va fi mic și, probabil, divizat.

Câtă lume va veni în plus în turul doi (afară de categoriile menționate) și cum va va fi această lume distribuită între cei doi candidați? De obicei cei ce votează și cei nu votează au aproximativ aceeași distribuție. Dacă acest lucru nu se verifică este rezonabil să ne așteptăm că vor vota cumva schimbarea (cei ce vin rar la vot au încredere scăzută în sistemul politic și dacă votează este posibil să-și proiecteze nemulțumirea preponderent asupra partidului de guvernare). Dar nu avem indicii ale unui val de nemulțumire focalizată.

Că să câștige lui Klaus Iohannis îi trebuie ca suma agregată a surprizelor să fie un milion de voturi date în favoarea sa. Adică o spirală a tăcerii teribil de adâncă pentru un politician care, înainte de alegeri, era respectat explicit de mai toată lumea.

Sumar și concluzii

Cu mult timp înaintea acestor alegeri PSD a început plantarea unor semințe din care să poată ieși mai târziu viitoare alianțe. Pentru aceasta social-democrații au curtat nu doar liderii partidelor politice ci și electoratele acestora. Tot cu mult timp înaintea alegerilor PSD a început formarea unei coaliții sociale care să susțină în alegeri partidul și candidatul său. Din succesul acestor mișcări a rezultat actuala poziție puternică și stabilă a partidului.

În același timp partidele ACL s-a complăcut sau au fost obligate să accepte un mediu foarte concurențial în care numai cine nu a dorit nu a fost lider de dreapta. Chiar dacă reziliența PDL și crearea ACL au fost succese ele nu au continuat cu crearea unei mari coaliții care să meargă de la foști „băsiști” până la foști USL-iști hardcore rupți din electoratul lui Tăriceanu. ACL a reușit, prin merite proprii sau ca reacție la puterea PSD să aibă propria să coaliție socială.

Ambele tabere nu mai sunt polarizate pe teme centrale (precum tema Băsescu în 2012). Ambele tabere reușesc cumva să fie asociate de alegători cu valorile și interesele proprii. Asta explică stabilitatea sondajelor atât pentru turul 1 (nu am vorbit despre ele în articol) cât și pentru turul 2. De aceea, privind sondajele putem prevedea că Victor Ponta va câștiga alegerile. Dacă se vor înregistra simultan prezență scăzută în populația vârstnică din rural și crescută în Transilvania putem aștepta unele emoții pe parcursul zilei. Dacă nu, nu.

Andrei Tiut

Anunțuri

3 comments

  1. o, ce clară este orbirea din genul ăsta de analize azi, 18 noiembrie.
    cam toate modelele sociologice de analiză folosite în românia trebuie dărâmate, odată cu orbirea sociologică din 16 noiembrie

  2. „Mobilizarea tinerilor este deja la cote foarte înalte. Un plus de mobilizare ca rezultat al demonstrațiilor nu poate fi decât limitat”

    Asta a fost chiar daramat 🙂

    Si partial asta: „Electoratul maghiar va fi mic și, probabil, divizat.”

    Ce ma uimeste pe mine este ca nimeni nu a realizat inainte de alegeri ca „ura”/frica fata de PSD nu s-a disipat in 20 de ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s