Alegerile prezidențiale: Victoria lui Klaus Iohannis și înfrângerea lui Victor Ponta 1

10256537_715300491898464_4032838704855006737_o

Cauzele victoriei lui Klaus Iohannis și a înfrângerii lui Victor Ponta.

Sunt în principal două:

  • Prima este diaspora. Nu votul diasporei per se, ci modul dezastruos în care au fost organizate alegerile din afara României de guvernul condus de Victor Ponta. Miile de români așezați la coadă cu noaptea în cap în fața ambasadelor, consulatelor și a institutelor culturale pentru a-și exercita dreptul de vot, au reprezentant un catalizator extraordinar pentru cetățenii români care au votat, în țară. În scurt timp a devenit evident faptul că organizarea dezastruoasă a scrutinului din afara granițelor nu este accidentală ci premeditată, scopul principal fiind descurajarea participării deoarece PSD și aliații săi credeau/bănuiau/știau că o prezență masivă la vot a românilor de peste hotare îi este dezavantajoasă. Dacă în 2009 votul diasporei a fost diabolizat și calomniat (a se vedea acuzele de fraudă la ambasada din Paris), în 2014 s-a încercat suprimarea acestuia și umilirea celor care încercau să-și exercite dreptul de vot.
  • Mișcările de stradă din iarna lui 2011-2012 și protestele din septembrie 2013. Deși poate neglijabile din punct de vedere numeric, la nivel societal acestea au reaprins încetul cu încetul interesul pentru politică al românilor, dincolo de spectacolul zilnic prezentat de televiziuni. Protestele acestea au avut în timp un efect de snow ball (bulgăre de zăpadă) la nivel politic și au condus la sporirea mobilizării la vot într-un moment cheie, mai ales în mediul urban, dând peste cap o serie întreagă de calcule electorale.

Cauze care au favorizat înfrângerea lui Victor Ponta:

  • Conduita politică a premierului și candidatului Victor Ponta. Duplicitatea acestuia, minciuna, dezinformarea, pasarea responsabilității și frivolitismul politic afișat public pe anumite teme majore în dezbaterea publică: Roșia Montană, educația, sănătatea, securitatea energetică, politica externă și justiția.
  • Politicile publice lipsite de consecvență și consistență ale guvernului PSD-USD.
  • Sporirea investigațiilor DNA, a încrederii publice în această instituție și obținerea de condamări în dosare grele: dosarul ICA, dublată de percepția că Victor Ponta nu sprijină eforturile procurorilor și că alegerea candidatului PSD ar însemna încetinirea combaterii corupției.
  • Percepția generală că PSD și Victor Ponta doresc acapararea puterii.
  • Proasta guvernare, mai ales la nivel local, și conduita baronilor PSD.
  • Impresia că guvernul sacrifică creștere economică pentru a facilita victoria lui Victor Ponta în cursa prezidențială.
  • Introducerea de taxe ad-hoc (taxa pe stâlp) pentru a suplini golurile din buget și jocul privind introducerea cotei progresive.
  • Scandalul plagiatului și modificarea legii educației prin ordonanță de urgență
  • Greșeli de comunicare politică din partea PSD-ului. Ieșirile publice ale senatoarei Gabriela Firea și ale consultantului politic Mirel Palada au avut același efect negativ pentru PSD precum declarațiile și textele politice ale lui Iulian Urban și Teodor Baconschi/Adrian Papahagi pentru PDL în timpul protestelor dina iarna 2011-2012.
  • „Branduirea” lui Victor Ponta ca un fel de Traian Băsescu „în oglindă” și definirea campaniei electorale a PSD ca o continuare a luptei împotriva „regimului Băsescu.”
  • Ruperea USL și dispariția alianței socio-politice care a dus la victoria în alegerile din decembrie 2012.
  • Partizanatul politic practicat de televiziunile de știri Antena 3 și România TV, precum și politizarea TVR, dublate de embargoul mediatic asupra protestelor antiguvernamentale izbucnite între cele două tururi.
  • Conflictele interne din PSD.

10537474_10205221016990810_8828864875383008025_o

Semnificații simbolice și politice

  • Votul din 16 noiembrie este o reacţie de respingere masivă a unui mod de a face politică, prezent la toate partidele politice româneşti, dar pe care însă PSD-ul pare să-l practice cel mai bine (cel puțin la nivelul percepției publice): politica ranchiunoasă, în dispreţ faţă de cetăţean, proceduri şi lege.
  • Acest vot poate fi considerat şi un referendum asupra guvernării USL, şi pe urmă PSD/USD din ultimii 2 ani.
  • Incapacitatea organizării unor alegeri libere și corecte la 25 de ani de la căderea comunismului înseamnă că România nu reușeste să se consolideze din punct de vedere democratic.
  • Alegerea lui Klaus Iohannis, un etnic german, precum și reaprinderea interesului pentru politică, reprezintă un plus pentru democrația românească, cu efecte benefice și la nivelul prestigiului internațional. Alegerile din 16 noiembrie 2014 confirmă succesul „modelului românesc” de dialog și integrare politică a minorităților în Europa Centrală și de Est.
  • Victoria lui Klaus Iohannis este evoluția politică din Europa de Est care contrazice aserțiunea premierului Viktor Orban privind „eșecul democrației liberale” făcută la Băile Tușnad. Noul președinte și diplomația românească ar trebui să folosească acest rezultat subliniind ideea că România este până la urmă o democrație stabilă.
  • Faptul că președintele României pentru următorii 5 ani este un german (sas) reprezintă și un act de reparație istorică, accidentală desigur, în raport cu politica statului român de „tranzacționare” pe valută forte a sașilor în timpul regimului comunist.
  • Organizarea proastă a scrutinului în străinătate concomitent cu intervenția forțelor de ordine în Franța, Italia, Austria, Marea Britanie pentru a dispersa românii care nu au putut să-și exercite dreptul de vot va avea un impact negativ asupra relațiilor bilaterale pe teme privind migrația și/sau aderarea la Spațiul Schengen.
  • Pe lângă tentativa de suprimare a votului diasporei a existat și un proces de fraudare, documentat de observatorii independenți, cu riscul integrității lor fizice pe alocuri.
  • Totuși scrutinul din 16 noiembrie reînnoiește ritualic democrația românească, așa neconsolidată cum este ea în prezent.
  • Ministerul Afacerilor Externe și diplomația românească au pierdut încrederea românilor pe fondul eșecului organizării alegerilor din diaspora.
  • ACL nu a câștigat alegerile prezidențiale, iar Klaus Iohannis a fost votat mai mult de nevoie decât din convingere. Legitimitatea sa democratică depinde de modul cum interpretează mandatul pe care i l-au încredințat românii pe 16 noiembrie și își creează o coaliție socio-politică care să-l susțină în următorii 5 ani.
  • PSD rămâne cel mai mare partid din România iar rezultatul din 16 noiembrie este cel mai bun din istoria sa. Însă social-democrații se confruntă cu un puternic sentiment de respingere în rândul multor români, așa cum bine l-a identificat Mircea Geoană: Stereotipurile negative, reale sau imaginare, despre PSD şi candidatul său s-au reactivat cu o şi mai mare forţă, propagându-se la o nouă generaţie de români din ţară şi străinătate. Din 2001, de la înființare sa, până în prezent PSD a pierdut toate scrutinele prezidențiale.
  • Prezența masivă la urne, cea mai mare după 1996, reprezintă o înfrângere politică pentru acei activiști din societatea civilă sau lideri de opinie care au propus boicotul alegerilor ca metodă de sancționare a clasei politice și/sau pentru a forța o reformă politică.
  • Românii au re-descoperit solidaritatea în interiorul unei societăți polarizate economic și politic, și au creat o punte cu cei care locuiesc și muncesc acum în străinătate. Cine va reuși sa canalizeze aceste energii într-un proiect politic are toate șansele să-și creeze o bază politică puternică pe termen lung.
  • Votul din 16 noiembrie a eliberat o serie de energii negative, vizibile mai ales în invectivele adresate PSD-ului și lui Victor Ponta, precum și a electoratului presupus al acestora, „asistații sociali”. Furia celor care au ieșit în stradă după alegeri este însă mult mai difuză și vizează în principal elita politică, de unde și nevoia de prudență în interpretarea politică dată mandatului lui Iohannis. Un pas greșit și câștigătorul acestor alegeri prezidențiale se poate trezi la fel de nefrecventabil din punct de vedere politic ca Traian Băsescu după protestele din 2011-2012.

George VIŞAN

Anunțuri

One comment

  1. ceea ce numim cauze ale victoriei lui johannis și ale înfrângerii lui ponta sunt lucruri știute dinainte de alegeri, vânturate și răsanalizate, dar nimeni, absolut nimeni nu le-a văzut drept sâmburi ai unei schimbări atât de radicale. asta mă face să spun că mai este altceva – nu știu încă ce – ce a scăpat tuturor.
    iar genul ăsta de orbire totală în analiza politică (și sociologică) mă îngrijorează: dacă experții în științe politice și sociologii nu au înțeles ce se întâmplă, ce pretenții putem avea din altă parte?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s