Premisele necesare ale mobilizării pro-Klaus Iohannis. Partea a doua: rolul mișcărilor de stradă Răspunde

image-2014-11-16-18579291-0-protest-kiseleff

Putem presupune, în mod rezonabil, că acești 1,5 oameni nu au fost mobilizați pe căile politicii obișnuite. Altfel spus, că a existat un declic în percepție prin care Iohannis simbolul politic a fost înlocuit cu Iohannis simbolul anti-politic (astfel încât mișcările de stradă cu scop implicit pro-sistem să nu fie resimțite ca atare). Avem precedentul Raed Arafat care ne spune că ostilitatea sistemului (în cazul nostru Guvernul) pentru un profesionist aflat la margine (Klaus Iohannis) poate, în condițiile potrivite, să creeze solidaritate. Dealtfel, știm acest fenomen și din alte mișcări de stradă care, în varii țări.

Mai trebuie făcut un salt: de la mobilizare în stradă la mobilizare la urne. Aici mecanismul seamănă destul de mult cu o cutie neagră. Dar precedentele sugerează cel puțin că între o mișcare de stradă de succes și opinia publică generală există anumite sincronizări. PU 2012 a fost susținută de majoritatea populației, Nicușor Dan a obținut un procent mult peste abilitățile sale politice, USRM pare să fi înclinat balanța părerilor populației, mișcarea anti-fracking are populația de partea sa cel puțin în zonele afectate. Dacă în 2012 încă mai era acceptabil să separi manifestațiile de stradă de majoritatea tăcută, această distincție a devenit din ce în ce mai dificilă de la an la an. More…

Alegerile prezidențiale: Victoria lui Klaus Iohannis și înfrângerea lui Victor Ponta 1

10537474_10205221016990810_8828864875383008025_o

Românii au re-descoperit solidaritatea în interiorul unei societăți polarizate economic și politic, și au creat o punte cu cei care locuiesc și muncesc acum în străinătate. Cine va reuși sa canalizeze aceste energii într-un proiect politic are toate șansele să-și creeze o bază politică puternică pe termen lung.

Alegerea lui Klaus Iohannis, un etnic german, precum și reaprinderea interesului pentru politică, reprezintă un plus pentru democrația românească, cu efecte benefice și la nivelul prestigiului internațional. Alegerile din 16 noiembrie 2014 confirmă succesul „modelului românesc” de dialog și integrare politică a minorităților în Europa Centrală și de Est. More…

OSINT: ce știm despre turul 1 și, mai ales, turul 2 3

Senate-Elections

Deși perspectivele sunt, în linii mari previzibile, există câteva necunoscute.

Cu cât se va mobiliza mai tare electoratul din Transilvania în favoarea d-lui Iohannis? Dincolo de alte considerente este vizibilă o urmă bine controlată de mândrie locală în demonstrațiile antiguvernamentale și parțial electorale dintre tururi (vezi lozinca „Deșteaptă-te oltene”). Dealtfel, manifestațiile nu au prins avânt în afara arcului carpatic decât în București. Este perfect posibil ca ardelenii care simpatizau cu Iohannis să simtă nevoia de a strânge rândurile și a veni la vot în mai mare măsură. O eventuală mobilizare ardelenească se va simți pe parcursul zilei în prezența raportată de BEC.

Cu cât se va mobiliza mai tare electoratul vârstnic rural în favoarea d-lui Ponta? În spatele primei victorii la urne puțini au observat că vârstnicii din rural, electorat tradițional al PSD nu au fost prezenți în număr mare la vot. Motivele acestei defecțiuni sunt necunoscute. Dar putem bănui că în timp ce domnii Iohannis și Ponta se fugăreau reciproc prin televiziuni social-democrații au lucrat să câștige acest electorat. Măsura succesului se va vedea indirect și parțial pe parcursul zilei în prezența în rural prezentată de BEC. Dacă un exit-poll de încredere oferă structură pe vârste și medii înainte de 21:00 vom vedea chiar mai direct. More…

Motive pentru a nu vota cu… Răspunde


Discursul prezidențiabilului ACL are mult din discursul ADA/ Traian Băsescu din 2004. Nu repet aici acuza de „băsism”. Temele și abordarea sunt cele din perioada conciliantă președintelui, înainte să devină „marele Băsescu”. Nu mă îndoiesc că dl Iohannis își propune să atingă obiectivele de atunci cu mijloace mai democratice și mai puțin divizive. Doar că… în 2014 știm mai mult decât în 2004. În 2004, când trăiam sub „domnia” unui birocrat (Adrian Năstase) corupția și, în general, răutatea umană, păreau principala problemă a țării. Astăzi ar trebui să știm că anticorupția polițienească nu rezolvă decât o parte a problemelor țării. Este nevoie de reguli financiare care să limiteze ocaziile de corupție. Este nevoie de bune reguli constituționale care să limiteze răul pr care îl fac oamenii răi.
[…]

USL și apoi PSD singur au transformat fluiditatea într-o strategie de guvernare. Această frază nu este deloc ironică. Spre oroarea celor care nu înțeleg decât de cuvântul comisiilor prezidențiale sau academice, guvernarea Ponta a devenit campioană al stilului: „începem acum și pe urmă mai vedem noi”. Per total asta a dus la o deblocare perversă a birocrației și la un feedback robust (și furibund) al societății civile. Prețul acestul stil agil este că din când în când vei da tare cu capul în zid – vezi cazul Roșia Montană.
More…

Spectrul politic după turul întâi 3

ponta_iohannis_30108000

La „dreapta” se află dominant Klaus Iohannis (~30%). În jurul său, ceea ce putem numi triunghiul urii: Tăriceanu, Udrea, Macovei. În acest grup, care totalizează ~15%, fiecare din cele trei electorate urăște sau disprețuiește reprezentanții celorlalte două. Electoratul lui Tăriceanu nu vrea să se amestece cu „băsiștii’; electoratul lui Udrea cu „trădătorii” iar electoratul lui Macovei cu “corupții”.

La „stânga” se află Victor Ponta (~40%). El trebuie să rezove un binom la fel de interesant. Pe de o parte, candidatul UDMR, aliatul său la guvernare are ~4%. Pe de altă parte, electoratul naționalist (Diaconescu + Vadim =~7%) ar fi mai înclinat să voteze candidatul PSD decât un neamț în turul doi . More…

Adevărata miză a alegerilor prezidențiale 3

Numaratoare voturi universitate (48)

Adevărata miză este ce se va întâmpla între momentul anunțării rezultatelor din turul 1 și investirea următorului Guvern. Trei sunt posibilitățile mari.

Prima este construcția unei puteri monocefale, în care primul ministru este în același timp șeful PSD și un fidel al primului ministru. Evident, zilele lui Emil Boc nu se vor mai întoarce. Dar un premier relativ fidel poate fi, teoretic, găsit.

A doua este construcția unei puteri bicefale. Premierul este stăpânul propriului destin și ia decizii separat de dar nu neapărat în contra președintelui. În forma cea mai pură am avea un binom de tip Năstase-Iliescu; altfel spus, premierul va avea mai multă putere decât președintele. Cel mai probabil, însă, primele două opțiuni se vor hibridiza. More…