Cronica unei dezinformări crase: Newsweek România și programele de înarmare ale României Răspunde

Întotdeauna am privit cu îndoială demersurile locale de a combate dezinformare externă, așa numitul „război hibrid”(concept inexistent în Rusia) practicat de eternul vecin de la Răsărit, din cauza faptului că dezinformarea practicată de media locală este mult mai intensă și mai toxică. Degeaba analizezi sputnik.md dacă, începând cu ora 21:00, așa-zisele televiziuni de știri încep să răspândească valuri de propagandă și dezinformări al căror unic scop este să sporească neîncrederea în instituțiile fundamentale ale statului, să submineze autoritatea statului și neadevăruri la scară industrială.

Ideea lui Dragnea nu este foarte originală, ci este inspirată de la alt președinte PSD, Adrian Năstase, care a încercat să utilizeze „privatizările strategice” la începutul anilor 2000 pentru a convinge cancelariile europene să treacă cu vederea problemele politice și juridice din România. Dragnea vrea astfel să utilizeze achizițiile militare pentru a convinge unele state occidentale să se facă că nu văd degradare statului de drept și a democrației din România de când partidul domniei sale este la putere. Un fel de diplomație a hoțului. Dar, această abordare rămâne încă la nivel de intenție și este oricum departe de ideea de corupție în domeniul achiziițiilor militare. More…

Reclame

De ce cad guvernele României Răspunde

curiaSă ne uităm, deci, la circumstanțele căderii celorlați. Dl Ciorbea a căzut pe fondul scăderii economice, reformelor dure și al inabilității politice personale. Chiar și așa, actul final a fost unul de supunere față de voința PNȚCD și a Președintelui. Dl Vasile a fost poate mai abil, dar performanța slabă a guvernării și abandonarea sa de către întreaga coaliție de guvernare au dus la finalul prematur al mandatului. Domnul Boc nu a fost nici el un politician abil, dar a fost sponsorizat politic de președintele Băsescu; în momentul în care sponsorizarea a încetat, premierul s-a retras din funcție. Evident, în cazul domnului Boc nu trebuie să minimalizăm scăderea economică și efectele asupra nivelului de trai. Domnul Ungureanu a adăugat la toate acestea propriul său nivel de incompetență, ajungând la performanța ca membrii propriului partid să susțină moțiunea care l-a demis.

Să ne uităm, apoi, la prim-miniștrii care au terminat mandatul cu bine. Dl Văcăroiu nu a avut nici el abilitate politică, dar sponsorul său l-a susținut până la final. Domnii Năstase, Tăriceanu și Ponta au avut în schimb această abilitate și au putut să se elibereze de sub diverse tutele. În sfârșit, toți cei patru au guvernat perioade de creștere economică. More…

Motive pentru a nu vota cu… Răspunde


Discursul prezidențiabilului ACL are mult din discursul ADA/ Traian Băsescu din 2004. Nu repet aici acuza de „băsism”. Temele și abordarea sunt cele din perioada conciliantă președintelui, înainte să devină „marele Băsescu”. Nu mă îndoiesc că dl Iohannis își propune să atingă obiectivele de atunci cu mijloace mai democratice și mai puțin divizive. Doar că… în 2014 știm mai mult decât în 2004. În 2004, când trăiam sub „domnia” unui birocrat (Adrian Năstase) corupția și, în general, răutatea umană, păreau principala problemă a țării. Astăzi ar trebui să știm că anticorupția polițienească nu rezolvă decât o parte a problemelor țării. Este nevoie de reguli financiare care să limiteze ocaziile de corupție. Este nevoie de bune reguli constituționale care să limiteze răul pr care îl fac oamenii răi.
[…]

USL și apoi PSD singur au transformat fluiditatea într-o strategie de guvernare. Această frază nu este deloc ironică. Spre oroarea celor care nu înțeleg decât de cuvântul comisiilor prezidențiale sau academice, guvernarea Ponta a devenit campioană al stilului: „începem acum și pe urmă mai vedem noi”. Per total asta a dus la o deblocare perversă a birocrației și la un feedback robust (și furibund) al societății civile. Prețul acestul stil agil este că din când în când vei da tare cu capul în zid – vezi cazul Roșia Montană.
More…

Autostrada Bechtel sau marele jaf ne-strategic 1

tumblr_libxp6dpUX1qayzyuo1_500

Folclorul politic autohton, ajutat copios de media românească, a acreditat timp de 10 ani ideea că eșecul din spatele construcției Autostrăzii Transilvania este rezultatul unui târg încheiat între Statele Unite și România, pentru a facilita aderarea la NATO. Mitul spune următoarele: nu eram pregătiți să intrăm în NATO și a trebuit să făcem „ o șustă” (o șmecherie), să le dăm la americani „ceva”, un contract de autostradă, să-i facem „fericiți”, „să ne bage în NATO” o dată. Există și varianta scurtă a acestui mit politic: Autostrada Bechtel a fost prețul plătit pentru aderarea la Alianța nord-atlantică.

Din nefericire acest mit politic a prins, fiind utilizat pentru a justifica incapacitatea instiutțională a statului român de a construi o autostradă. Din 2004 până în prezent au fost construiți 52 de km de autostradă, din 415 de km preconizați (583 de km dacă luăm în considerare și tronsonul de autostradă București-Brașov), la mai bine de 9 ani de la începerea lucrărilor și după ce au fost cheltuiți 1,6 mld de euro, din 2,2 de mld de euro cât era valoarea contractului. Autostrada Transilvania a devenit cel mai bun exemplu de proastă guvernare din România și a statornicit percepția la nivel public că statul român este incapabil să construiască autostrăzi.

Eșecul politic și economic reprezentat de Autostrada Transilvania trebuia într-un fel justificat de elita politică, având în vedere că de la negocierea și semnarea au existat trei alternanțe la putere, cinci guverne și vreo 10 miniștrii ai transporturilor (11 dacă îl punem la socoteală și pe ministrul marilor proiecte, Dan Șova, care a negociat rezilierea contractului). Așa că cea mai bună scuză a fost să se dea vina pe… americani și pe aderarea la NATO. Mitul a fost răspândit cu ușurință de către presă, dar și de oameni politici, de exemplu Radu Berceanu.

Dar mitul nu rezistă unei examinări atente din mai multe motive. În primul rând că nu are sens ca SUA să condiționeze economic un proces politic și militar. Valoarea contractului este relativ mică atât pentru o corporație mare precum Bechtel, iar pentru economia americană e un mizilic. Pe scurt nu există un raționament economic solid din partea SUA că să impună un asemenea „preț” pentru aderarea la Alianță. Procesul de aderare la NATO a fost condiționat de o serie întreagă de reforme politice și militare detaliate într-un plan de aderare și o foaie de parcurs. More…

De weekend: Pictures or it didn’t happen Răspunde

pictures or it didn't happen

Sloganul de mai sus este folosit de adolescenţii americani atunci când cineva se laudă prea tare. Şi nu fără motiv. Adolescenţii (1) sunt oarecum înclinaţi să înflorească adevărul, (2) au acces la tehnologie, ca un simbol al statutului şi (3) înţeleg cum se cuvine importanţa imaginii. Astfel, acest test al plauzibilităţii este foarte raţional.

Însă nu doar adolescenţii cu coşuri se găsesc în această situaţie. În mod asemănător ne putem gândi la politicieni, militanţi şi lobbyşti. Aceştia (1) au ca misiune să prezinte doar o faţă a faptelor, (2) au acces la tehnologie ca un simbol al statutului şi beneficiu colateral al scurgerii de dosare (3) înţeleg cum se cuvine importanţa imaginii.

Împotriva laudelor politicienilor şi militanţilor suntem vaccinaţi destul de bine. Dar acuzaţiile pe care şi le aduc unii altora le primim cu destulă candoare şi fără să le testăm intelectual. Mulţi credincioşi sunt capabili inclusiv să facă o complicată gimnastică internă. Oameni care spun ritos că Elena Udrea sau Adriean Videanu trebuiesc socotiţi cetăţeni onorabili măcar până DNA descoperă ceva devin brusc mult mai familiari şi burto-bătăişti atunci când îţi spun cine a plătit Piaţa Universităţii, cu ce sume şi pe câţi la sută din cei prezenţi.

Inversa este la fel de adevărată. Oameni care sunt indignaţi principial că Adrian Năstase a fost condamnat strict pe probe indirecte, zâmbesc complice vorbind de relaţia presupus sexuală dintre Elena Udrea şi preşedintele ţării. More…

Al doilea moment al adevărului pentru DNA 1

0-333715-dna_53291c0588

Rolul DNA, în opinia mea dar și a majorității susținătorilor săi, este de a veghea contra abuzurilor penale ale puterii politice. Totuși, cel puțin la nivelul care se vede, Direcția s-a specializat în a urmări, spre exemplu, foști miniștri. Nu actuali miniștri, foști. În mod asemănător, la nivel de primari, exemplul integrității DNA este în fiecare discuție același domn Apostu.

Pe susținătorii d-lui Morar acest fapt nu pare să îi deranjeze. Cineva de la Noua Republică, spre exemplu, nu a simțit contradicția de a produce text laudativ din care reiese că nici un prefect nu ar fi fost condamnat pe baza unui rechizitoriu DNA.

Pentru o mare parte a celorlalți români, însă, această impresie de partizanat a adus o stigmă pe imaginea instituției. Dincolo de sondaje, putem vedea că este rentabil să lovești în DNA atât pentru rating TV cât și pentru imaginea politică. More…

Ce așteptări am de la guvernarea USL? 2

733786_4484684311719_952097648_n

În măsura în care discursul ideologic contează, trebuie să ținem cont la punctul opt că stânga modernă nu urmărește naționalizarea mijloacelor de producție, ci reglementarea activității private și livrarea de servicii sociale. Astfel, un discurs de stâng justifică o administrație stufoasă și nu neapărat producție economică de stat.

Astfel, „stânga” poate fi mai potrivită să facă privatizări în timp ce „dreapta” este mai potrivită să restructureze administrația.

Pentru aceia dintre dumneavoastră care au citit multă ideologie (serii de propoziții universale și insensibile cultural) afirmația de mai sus ar putea părea bizară. Dar ea se verifică faptic. Guvernarea Năstase a privatizat, printre altele, SIDEX. Adică 10% din valoarea contabilă a economiei românești și 1-2 % din PIBul României de azi. Pe timpul guvernărilor Tăriceanu și Boc privatizările au stagnat. Guvernul Tăriceanu a blocat creșterea salariilor profesorilor, iar guvernul Boc a aplicat celebra reducere de 25% din salariile bugetarilor.

Pe vremea guvernării Boc am așteptat ca, în loc să taie egal cu 25%, Guvernul să aplice Legea salarizării unitare. Și, în loc să piardă funcționari prin metode „naturale”, să restructureze aparatul de stat în funcție de nevoi. Astfel, am fi avut o reformă reală, pe care guvernele ulterioare nu ar fi putut-o anula cu ușurință. More…

Continuitate vs. revoluție: cine va fi președinte în 2014? 6

mystery-men-poster

Din 1996 până în 2009 avem în esenţă doar două poveşti de succes prezidenţial. În prima poveste stânga conservatoare se află la putere. Guvernarea este osificată şi cei patru ani de mandat îşi spun cuvântul, dar, aparent, sondajele şi controlul aparatului de stat sugerează o victorie electorală. Dreapta non-extremistă (CDR în 1996, PNL în 2004) se aliază cu stânga non-conservatoare (PD(L) în ambele cazuri). Împreună formează Coaliţia Progresistă sau, şi mai bine, Coaliţia Revoluţionară (veţi vedea imediat de ce). După mari emoţii progresiştii îi înving pe conservatori.

În a doua poveste avem un lider redutabil, carismatic, care candidează pentru un nou mandat. El care controlează cea mai puternică maşină de vot a ţării (chiar dacă în 2009 aş acorda acest titlu inter pares). Oponenţii se coalizează mult mai slab decât în modelul „Coaliţiei Progresiste” (în 2000 deloc, în 2009 doar în turul doi) şi pierd.

Dar să nu ne limităm la victorii. Înfrângerile din 2004 şi 2009 au fost la limită şi, într-un sens, pot fi considerate succes. Coaliţia din 2009 se potriveşte în bună măsură ideii de „Coaliţie Revoluţionară”. Doar în 2000 candidatura lui Adrian Năstase însă este atipică. Acesta nu este un fost preşedinte ci „doar” un fost prim-ministru. Dar, poate mai important, este un personaj lipsit de carismă. More…

Ză Challenge 19

challenge
După cum poate ştiţi, în a doua parte a anului am început să pun la îndoială în scris eficienţa justiţiei româneşti. Dovezile aduse sunt de suprafaţă, recunosc, dar măcar sunt. Putem începe cu faptul că indicatorii furnizaţi de DNA, fără a fi aritmetic falşi, sunt probabil irelevanţi. Apoi, există semne că cele mai mari şanse de a fi deranjaţi de justiţia independentă au fie figurile opoziţiei fie figurile marginale ale puterii.

(Pe principul salamului din iepure şi cal (fifty-fifty: un iepure plus un cal) , cineva mi-a atras atenţia că, per total, numărul de anchete care vizează USL ar fi perfect comparabil cu cel care vizează ARD – nu sunt de acord cu argumentul dar măcar am primit o replică, deci o menţionez).

În sfârşit se adaugă faptul că toţi ceilalţi indicatori din aval, care ar documenta eficienţa socială a justiţiei sunt varză. „Ease of doing business” este prost, indicele celalalt compilat de nemţii de la noi la fel, Democracy Index (al The Economist Intelligence Unit) este stagnant când vorbeşte de calităţile statului şi în scădere per total, Corruption Perception Index (Transparency International) este slab, MCV ne vorbeşte de bine dar nu dispare (v. comentariile mai vechi). More…

Românii și ambasadorul SUA 10

mark_gitenstein
Pe 14 decembrie ambasadorul Statelor Unite în România, Mark Gitenstein și-a încheiat misiunea și se va reîntoarce în America. Unii politicieni și români vor respira ușurați ca ambasadorul SUA părăsește, alții vor privi acest moment cu aprehensiune, știind că un nou ambasador va veni în țară în primavară lui 2013. De ce această evoluție?

Cel mai important reprezentant diplomatic din România după Revoluția din 1989 este ambasadorul Statelor Unite. Din două motive – primo SUA este cel mai puternic stat din sistemul internațional, pe cale de consecință primează în fața celorlați ambasadori acreditați (bineînțeles în mod formal lucrul acesta e imposibil, numai suntem in secolul XIX), dar din punct de vedere politic și simbolic lucrul acesta e adevărat; secundo – SUA este principalul aliat al României și garantul securității sale. Pe scurt cel mai greu cuvânt din tot corpul diplomatic acreditat pe malurile Dâmboviței îl are ambasadorul american.

Parteneriatul strategic cu Statele Unite a fost o alianță pe care România a ales-o singură. Spre deosebire de Pactul de la Varșovia și alianța cu URSS, aceasta nu a fost una impusă prin forța armelor, ci una liber consimțită, fundamentată pe interesul național. Alianța s-a remarcat printr-o puternică componentă de securitate, care a eclipsat celalte domenii de cooperare. Pe lângă interesele comune de securitate, relația româno-americană este ancorată în valorile democratice. More…

Pentru un mare blat patriotic 4

Domnii Antonescu, Ponta, şi Băsescu sunt, împreună, produsele cele mai bune ale unui sistem bazat pe anticorupţie şi concurenţă politică.

Să mă explic. Pentru scopurile acestui articol putem împărţi politicienii în trei categorii:

Principii: politicieni de vârf, temuţi în partid, dispreţuiţi şi urâţi de adversari. Deşi unii au probleme cu justiţia sau morala, supravieţuirea lor se datorează faptului că, de-a lungul unei cariere relativ lungi, nu au putut fi condamnaţi sau discreditaţi. Este o listă extrem de scurtă : Antonescu, Băsescu, Boc, Macovei, Ponta, Stolojan (?), Tăriceanu.

Ei sunt vârful înzăpezit al muntelui, zona în care opinia publică a putut cenzura comportamentul aleşilor pe criterii de corupţie dovedită. Dacă lista vi se pare destul de pestriţă şi tristă, probabil aveţi dreptate. Chiar şi aşa, această listă, mai mult decât condamnarea lui Adrian Năstase, arată că discursul anticorupţie a avut un oarecare impact real: din cauza ei partidele au trebuit să pună la vârf persoane cu un dosar curat.
More…

Cuvintele noului ambasador despre ţara gazdă (recomandare) 9

Nu mi-a mai fost simpatic un ambasador străin de la Michael Guest încoace. Drept este şi că nu urmăresc prea îndeaproape discursurile diplomatice.

Dl Guest este interesant pentru că este printre primii ambasadori care au spart zidul tăcerii vorbind deschis despre problemele societăţii româneşti. Făcea asta într-o societate condusă de Adrian Năstase şi se adresa unei prese care era … asa cum o ţinem minte. În această situaţie a reuşit să pară nu vocea puterii americane arogante ci vocea copilului care strigă „împăratul e gol”. Desigur, figuri marcante PSD în frunte cu Ion Iliescu au sărit să apere „afacerile interne”. Dar nu am avut vocea unanimă a Puterii, şi nimeni nu s-a simţit capabil să îl ia peste picior. La terminarea mandatului, prezentatoarele TV suspinau de tristeţe inclusiv la Antena 3. More…