Ză Challenge 19

challenge

Pe când eram eu incredibil de tânăr susţineam justificarea intervenţiei NATO în Kosovo.

– De ce?, m-a întrebat un prieten.

– Cum de ce, păi se petrec acolo omoruri în masă.

– De unde ştii?

– Cum de unde ştiu? Toată lumea ştie.

– Te-am întrebat de unde ştii tu.

– …

– Păi vezi?

Adevărul este că nu ştiam. Celălalt adevăr este că m-am pus pe citit (BBC World Service în special) şi în două zile ştiam tot ce trebuie ştiut, cu nume de gropi comune cu tot, ca să nu mai păţesc aşa ruşine. Dar am reţinut una dintre principalele lecţii intelectuale din viaţă: în orice moment să încerc să ştiu de ce ştiu ceea ce ştiu.

După cum poate ştiţi, în a doua parte a anului am început să pun la îndoială în scris eficienţa justiţiei româneşti. Dovezile aduse sunt de suprafaţă, recunosc, dar măcar sunt. Putem începe cu faptul că indicatorii furnizaţi de DNA, fără a fi aritmetic falşi, sunt probabil irelevanţi. Apoi, există semne că cele mai mari şanse de a fi deranjaţi de justiţia independentă au fie figurile opoziţiei fie figurile marginale ale puterii.

(Pe principul salamului din iepure şi cal (fifty-fifty: un iepure plus un cal) , cineva mi-a atras atenţia că, per total, numărul de anchete care vizează USL ar fi perfect comparabil cu cel care vizează ARD – nu sunt de acord cu argumentul dar măcar am primit o replică, deci o menţionez).

În sfârşit se adaugă faptul că toţi ceilalţi indicatori din aval, care ar documenta eficienţa socială a justiţiei sunt varză. Ease of doing business este prost, indicele celalalt compilat de nemţii de la noi la fel, Democracy Index (al The Economist Intelligence Unit) este stagnant când vorbeşte de calităţile statului şi în scădere per total, Corruptionb Perception Index (Transparency International) este slab, MCV ne vorbeşte de bine dar nu dispare (v. comentariile mai vechi).

După cum iarăşi sper că aţi observat, nu m-am intitulat niciodată „specialist în corupţie” sau „specialist în anti-corupţie”. Strategia cea mai bună pentru mine este deci să apelez la cei ce sunt specialişti şi la cei care gândesc în umbra acestor specialişti. Întâi cu rugămintea (făcut) apoi cu bătutul obrazului (făcut), în sfârşit pe bază de mită. Aşadar, provocare….

Ce se pune la bătaie? Una sticlă de vin românesc. An: între ‘88 şi ‘92, vedem. Podgorie: ce vine la ofertă zilele acelea, nu garantez nimic.

Ce se cere? Una bucată articol sau film documentar sau diagramă sau ce doriţi care să arate (cât-de cât) empiric modul în care Justiţia a avut o contribuţie puternică la mersul înainte al societăţii româneşti.

Criterii. Perioada vizată este între primul ministeriat Monica Macovei şi ultimul ministeriat Cătălin Predoiu. No more, no less. Ca şi criterii ale eficienţei recunosc doar două în momentul de faţă. Fie (a) reputaţia independenţei Justiţiei şi eficienţei Procuraturii produs teamă între „interlopi” şi au dus astfel la scăderea infracţionalităţii. Fie (b) acţiunile în Justiţie au dus la recuperarea unor sume semnificative la bugetul de stat (procent PIB, comparat cu perioada Năstase).

Provocarea expiră pe 1 martie ora 0:00.

Trivia

De ce doar aceste criterii?

Lista este teoretic deschisă. Dar până la urmă tot beneficiul unui sistem de justiţie este prevenirea pagubelor viitoare şi recuperarea celor prezente, nu?

Aş dori să ofer un argument bazat pe logică contrafactuală.

Nu, mai bine mă contactaţi direct şi vă anunţ când este super-ofertă la vin.

Dumneavoastră includeţi impactul de imagine al Justiţiei în societate susţinând astfel implicit că este (şi) în responsabilitatea magistraţilor modul în care activitatea lor este percepută.

Da.

Şi … vi se pare corect?

Da. Managementul imaginii mi se pare o extensie naturală, aproape o aducere la zi, a ideii de decorum. Justiţia este spectacol, iar judecătorii ştiu foarte bine aceasta –  de aceea se îmbracă în robe. Sau, după cum citează doamna Motoc: „Not only must Justice be done; it must also be seen to be done” (referinţa la R v Sussex Justices, ex parte McCarthy)

*

Dacă sunteţi unul dintre cei ştiu că Justiţia este nu doar independentă ci şi puternică/ eficientă, şi dacă ştiţi de ce ştiţi ceea ce ştiţi aveţi, deci, posibilitatea de a câştiga o sticlă de vin cu relativă uşurinţă. Dacă nu, atunci poate măcar cunoaşteţi pe cineva care întruneşte aceste criterii. Ajutaţi-i pe aceştia să câştige sticla şi poate că o veţi bea împreună.

Andrei Tiut

Anunțuri

19 comments

    • Multumesc de trimitere.

      Cand am fixat limita la incetarea mandatului d-lui Predoiu am avut in gand nu doar o usuoara hiperactivitate DNA care a coincis suculent cu apropierea campaniei ci si cresterea CPI dintre 2011 si 2012. Nu e un truc. Mi se pare ca aceasta crestere este legata de doborarea de la putere a celor ce simbolizau coruptia guvernamentala. Si este chiar interesant in ce masura efectul se va putea mentine pana in 2013.

      Ramane insa cresterea dintre 2006 si 2007. Faptul ca ea exista sustine pana la un punct teza eficientei justitiei. Problema este: ce s-a intamplat in acel an? Nu tin minte sa se fi luat masuri deosebit de puternice. Ceea ce se intampla insa este ca Romania este brusc membra a UE. Asta este probabil ceea ce trage Romania in sus, plus ca poate le-am scazut si noi cu bulgarii putin media :).

      Altfel spus, evenimentele politice se vad in CPI si – macar in cazul aderarii – se chiar mentin. Asta nu spune nimic, nici de bine nici de rau, de DNA &co.

  1. mulţam de link, @Bogdan 🙂 ar mai fi un comentariu interesant şi pertinent la http://codruvrabie.blogspot.com/2012/12/progrese-relative-dar-vizibile-ro.html

    @Andrei, eu cred ca peste 80% din corupţie se întâmplă şi se află şi se manifestă _în_afara_ sistemului pe care-l numim „justiţie,” motiv pentru care cred c-ar trebui să rafinezi un pic provocarea, fie limitându-te doar la „modul în care Justiţia a avut o contribuţie puternică la mersul înainte al societăţii româneşti,” fie definind o provocare nouă, despre modul în care lupta împotriva corupţiei (sau instituţiile anticorupţie?) a(u) avut (vre)o contribuţie… în prima ipoteză, eu nu te pot ajuta, că nu sunt specialist în justiţie; în a doua ipoteză, îţi spun de pe-acum că nu există suficiente date publice pentru a documenta ce vrei tu până la 1 martie 2013, iar culegerea datelor costă incomensurabil mai mult decât o sticlă de vin 😦 [acum sper că-nţelegi şi de ce-am scris „cred,” în loc să scriu „ştiu” sau „pot arăta”…]

  2. Dupa cum zicea si Codru e greu de obtinut date relevante, caci e vorba de autoritati publice care le detin, nu? 🙂 Am insa o propunere pentru doi indicatori care ar putea fi masurati: evolutia numarului de permise suspendate de politia rutiera (eventual raportat si la numarul de misiuni efectuate) care ar putea sa ne indice daca politistii inchid la fel de mult ochii la astfel de abateri si evolutia ratei de promovabilitate la proba practica a examenului de soferi ca sa vedem daca se dau pe bune carnetele de soferi sau nu.

  3. Date publice exista, ca doar subiectul este interesant. Problema este ca datele nu sustin naratiunea progresului de tip „strapungere” in lupta contra coruptiei. Asa ca au venit cativa intelectuali publici si au spus ca naratiunea e buna, dar datele sunt irelevante. (Astfel a cazut in desuetudine CPI).

    Exista si bani . As spune ca o cercetare sociologica buna (adica cu un design misto, cu traget ales cu grija, cu parte calitativa si abia la urma cu sondaj) poate fi scoasa la pretul a 3-4 conferinte/simpozioane anti-coruptie. Deci daca expertii anti-coruptie ar fi mutat banii din finanatari internationale in directia cercetarii nu am fi avut aceasta discutie.

    Problema este ca expertii au atras finanatari pe simpozioane si policy briefs si poate pe campanii de popularizare si nicidecum pe (acest gen de) cercetare. In definitiv… faptele e nashpa.

    @Bogdan: ceva in directia asta. dar acest indicator este sensibil la tot felul de interferente care tin de politica de combatere a criminalitatii. In traducere: conteaza si daca seful cel mare a zbierat ca anul asta vrea bani din amenzi. Trebuie ceva mai agregat ca sa se balanseze diversele influențe politice.

    In alta ordine de idei, niste studii de antopologie a coruptiei pe 5-10 ani ar fi fost interesante.

    • ‘neaţa 🙂 of, ce aspru mai pui punctul pe i 😉 să-ţi dau un exemplu despre cum nu există date: timp de vreo 6 luni, am căutat să aflu de unde pot face rost (bază de date la o instituţie publică, prin solicitare de acces la informaţii cu legea 544/2001) de un tabel cu sesizările privind faptele de corupţie–mă interesa pentru piatadespaga.ro, pentru un an de zile, să pot compila un tabel cu data plângerii ori sesizării, infracţiunea reclamată, localitatea şi instituţia unde s-ar fi săvârşit, calitatea persoanei reclamate, beneficiul abuziv acuzat în plângere/sesizare, prejudiciul prezumat şi, eventual, stadiul lucrării (respinsă ca nefondată/neîntemeiată, respinsă pe oportunitate, cu urmărirea penală neîncepută/suspendată/întreruptă, cu rechizitoriu la instanţă, cu achitare ori condamnare, cu recuperarea prejudiciului în proporţie de x% etc.)… în cele 6 luni de care-ţi spun, am aflat că niciun parchet, MJ sau CSM nu ţine o astfel de evidenţă 😦 să-ţi mai spun că finanţatorii clasici ai ONG-urilor nu dau bani pe cercetare sociologică, iar activiştii din ONG-uri n-au (că nu şi-au construit!) o bună relaţie cu sectorul academic, iar finanţatorii de cercetare aplicată preferă să lucreze cu instituţii publice sau cu universităţi sau cu organizaţii mari?!? nu mă scuz, ci spun doar că ai foarte mare dreptate, însă există motive foarte obiective pentru care nu se-ntâmplă ce aştepţi tu pe piaţa cercetărilor anticorupţie… însă mie tot nu mi-e clar dacă păstrezi provocarea aşa, ori o muţi, fie pe zona de justiţie, fie pe anticorupţie 😉

      PS hai să ne-adunăm la o bere, şi cu Mihnea, că trec anii…

      • Te asigur ca UE plateste milioane de EUR pentru cercetare sociologica prin ONG-uri. Extrapoland experienta mea as zice zeci de milioane. Dar presupun ca ai dreptate in alta privinta: se prefera organizatiile mari. Si da, in mediul academic (ICCV de exemplu) sunt alte sume frumoase.

        Provocarea, desi nu e nominala, are in minte doua categorii: primo, purtatorii de mesaj ai organizatiilor mari, care au acces la finantare. Secundo, cei care mi-au spus ca trebuie sa „votez DNA”: acestia trebuie sa isi poata argumenta cauza, nu ma intereseaza cati bani au: cine i-a pus sa vorbeasca? Dealtfel, categoriile se cam suprapun..

        Asa ca provocarea ramane pana cand acestia vor vorbi sau vor musca tarana.

        In alta ordine de idei, mai exista o sursa de bani, da’ nu se poatepovesti decat la bere…

    • am senzaţia că această comisie a rămas fără obiectul muncii odată cu expirarea tuturor termenelor din HG1346/2007 (http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=75554) şi că trebuie să ne îndreptăm atenţia către noua comisie de monitorizare, înfiinţată prin noua strategie naţională anticorupţie (http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=109624)…

      şi revin cu obsesia mea: statul român (prin foarte-înţelepţii săi decidenţi) încă mai crede că anticorupţia e treaba justiţiei, deşi experţii o spun clar în SNA că-i o problemă de management! din păcate, mitul ăsta ne-a fost înmânat de la CE, încă din perioada de preaderare, când CE nu avea expertiză pe anticorupţie… iar miturile mor tare greu 😦

        • acum, comisia de monitorizare SNA (despre care eu cred că se suprapune şi în componenţă, şi în atribuţii, comisiei de monitorizare MCV) are 3 priorităţi pentru echipele mixte care vor merge pe teren (un fel de peer evaluation, model inspirat din monitorizarea UNCAC), priorităţi asupra cărora au căzut de acord toate cele 5 platforme de cooperare (instituţii specializate, administraţie centrală, administraţie locală, sector de afaceri şi societate civilă): accesul la informaţii, transparenţa decizională şi conflictele de interese… dar e posibil să nu vorbim despre aceleaşi lucruri, aşa încât recomand un „grano salis” 🙂

  4. Pingback: Independenţa Justiţiei. Sau lipsa ei « Civitas Politics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s