La trecerea sa în nefiinţă, Sergiu Nicolaescu lasă în urmă o naţiune anchilozată intelectual şi moral la a cărei stare de degradare, a contribuit, din păcate, personal în epoca lui Nicolae Ceauşescu. Nimic nu pare să explice mai bine sechelele provocate de regimul comunist (prin inocularea importanţei realizării planurilor de producţie, inclusiv cinematografice) în conştiinţa publică, decât faptul că „imensa” pierdere pe care o suferă cultura română este justificată prin aspectul prolific/cantitativ al filmografiei sale. Inclusiv în presa internaţională, opera sa este descrisă cu precizie chirurgicală ca remarcându-se mai ales prin filmele istorice, pe care le-a realizat în acord perfect cu propaganda comunistă a epocii/în favoarea regimului (Le Figaro, Washington Times, Huffington Post) şi glorificând trecutul naţional.
Dar cazul lui Nicolaescu nu este nici măcar unul care se rezumă la simpla conformare faţă de direcţiile impuse partinic, căci figura sa este cu totul emblematică încă din 1968 când, pentru a intra în graţiile partidului unic şi ale lui Nicolae Ceauşescu, regizorul se pronunţă împotriva apolitismului cinematografic şi participă activ la elaborarea tematicii pe care cinematografia românească avea să o abordeze în cadrul şedinţelor ideologice din CC al PCR (susţine cele două genuri principale „istoric” şi „de actualitate”) . Ar mai fi de menţionat momentul în care Sergiu Nicolaescu nu are nici o reţinere să critice în acelaşi cadru oficial „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie pe motiv că regizorul fusese „lăsat prea liber” şi „a ieşit ce a ieşit” (n.r. considerat „fără conţinut ideologic”, filmul fusese rapid scos din cinematografe), declarându-se implicit în favoarea cenzurii.
Cariele profesionale ale celor doi regizori vor fi diametral opuse. Sub protecţia lui Ion Gheorghe Maurer, alături de care va avea intervenţii în cadrul şedinţelor ideologice ale PCR, filmografia lui Nicolaescu se va plia perfect ideologiei naţionalist comuniste şi a producţiei „de consum”: glorificarea trecutului naţional, exaltarea partidului unic, „lupta antifascistă”, „activistul de partid” sunt câteva din temele trasate şi abordate de regizor, care vor contribui la modelarea imaginii unui partid unic omniscient şi omnipotent, preocupat de bunăstarea naţiunii sau vor contribui la construirea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. În schimb, lui Pintilie îi va fi interzis să facă filme în România din cauza refuzului sistematic al acestuia de a i se contrânge libertatea artistică şi de a colabora cu regimul.
Paradoxul este extrem de vizibil. Într-un stat care a condamnat oficial regimul comunist, colaborarea lui Sergiu Nicolaescu (dar şi a altora!) cu regimul totalitar este în continuare eludată de o elită politică ce ridică busturi şi contruieşte cinematografe legitimând propagandiştii regimului comunist. Se argumentează că regizorul a fost o (mare) victimă fiindcă a fost urmărit de Securitate. Dar nu a fost singurul, iar când colaborezi cu regimul, primeşti finanţări considerabile să faci filme de propagandă şi te remarci atât de efervescent în şedintele ideologice de partid, doar dacă ai probleme serioase cu logica nu te aştepţi să fii verificat.
Ieşirile publice delirante şi iresponsabile ale unor politicieni ca Victor Ponta şi Andrei Marga relevă cât de bântuită de fantasmele trecutului comunist este în continuare această naţiune, supusă unui continuu proces intens de electrificare a minţilor/reeducare sub regimul partidului unic, inclusiv cu ajutorul filmului. „Am crescut cu filmele lui Sergiu Nicolaescu.” Iată o afirmaţie repetată psihotic şi care nu trebuie ignorată deoarece reprezintă logica şi patternul prin care regimul stalinist şi-a reeducat „omul nou”, cu ajutorul cinematografiei: construieşti artificial o imagine/”realitate” într-un spaţiu închis (regim totalitar) şi spectatorul va începe să creadă în aceasta. Studiile pe acest subiect abundă, exemplare fiind cele semnate de teoreticieni ca Sheila Fitzpatrick, Denise Youngblood, Richard Taylor şi Anna Lawton.
Nu este o exagerare. Cine (în afară de o elită intelectuală) mai acordă astăzi importanţă experimentelor de reeducare „prin film” din anii `70 din şcolile româneşti, profund legate de filmografiile regizorilor Sergiu Nicolaescu şi Mircea Drăgan sau de maniera în care a fost utilizată nociva colaborare Sergiu Nicolaescu-Titus Popovici? Pentru cine mai contează că, în cadrul orelor de istorie din şcoli, filmele cu temă „antifascistă” semnate de Nicolaescu serveau pentru a rescrie/mistifica anumite evenimente istorice şi a glorifica comunismul în imaginarul colectiv?
Răspunsul la aceste întrebări este clar. Astăzi, „epopeea naţională” este legitimată de premier şi aflăm că este bine ca generaţiile viitoare să înveţe istoria cu ajutorul filmografiei lui Sergiu Nicolaescu, acuzată de cercetători ca falsificând adevărul istoric. Fost ministru al Educaţiei şi actualul preşedinte al Institutului Cultural Român, Andrei Marga îl consideră pe regizor (paradoxurile continuă!) „un reper profesional și civic” adăugând pe site-ul institutului pe care îl conduce că „oricine trebuie să recunoască anvergura istorică a operei lui și contribuția ei durabilă la prestigiul culturii române”.
Dacă istoricul Adrian Cioroianu demonstrează într-un mod absolut pertinent maniera în care se construieşte cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu în spaţiul autohton inclusiv cu ajutorul filmelor regizate de Nicolaescu, în postcomunism avem parte chiar de un cult al personalităţii lui Sergiu Nicolaescu. Se exprimă regrete la nivel oficial la dispariţia sa şi regizorul este incinerat cu onoruri militare. Se plânge isterizat, se înjură cu fanatism, nu se poate rosti numele său la televiziuni fără a se repeta psihotic adjectivul „mare”, alminteri rişti sa fii ostracizat şi privit ca incult ori pur şi simplu fără bun simţ, „fiindcă despre morţi trebuie să vorbim numai de bine”. Ieri un cinematograf a început să-i poarte numele, azi regizorului i se acordă o stea pe Aleea Celebrităţilor din Târgu Jiu şi mâine vom afla că i se va ridica un bust. Îi lipseşte recunoaşterea internaţională de care se bucură un Tarkovski, dar dânsul este „indubitabil” mare oricum. „Sunt un dinozaur. Dar eu m-am făcut.” este replica lui Nicolaescu care aminteşte de grandomania lui Nicolae Ceauşescu, regizorul adăugând într-un interviu că nici Spielberg nu ar fi fost mai mare ca el în România. Poate că nu dar având în vedere parcursul regizorului nostru, nici nu sunt sigură că Spielberg şi-ar fi dorit o întrecere.
Anca Alexandru
Civitas Politics 
+1 la cele spuse.
-3 la cele spuse.
Sunt o persona care nu apreciaza multe din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Da, stiu, pentru majoritatea romanilor am zis un lucru necuviincios (ca sa nu zic chiar blasfemie), dar, daca am spune despre morti doar de bine, atunci ar insemna sa-i ingropam a doua oara.
Da, filmele lui Nicolaescu sunt de propaganda, dar nu toate sunt atat de reusite la acest capitol. De curand am revazut “Nea Marin miliardar”, si m-a bufnit rasul cand l-am vazut pe Amza Pellea lovind un televizor pentru a-l face sa mearga, in conditiile in care era in camera unui hotel de lux.
Mai grava mi se pare directia melancolico-propagandistic-comunista pe care a urmat-o Nicolaescu dupa ’89. Aici, exemplele nu cred ca mai trebuie enumerate.
Apoi, nu trebuie uitat ca, in multe filme, au jucat pseudo-actori. Un exemplu este Ileana Lazariuc, care, in “Supravietuitorul”, a dat viata unui personaj lipsit de expresivitate, sau cu expresivitatea unei adolescente de 14 ani care invata in fata oglinzii cum sa seduca un baiat. Deh, este un drum lung de la o femeie frumoasa la o adevarata “femme fatale”.
Gata, ma opresc din carcoteala, afirmand ca nu mi se pare OK sa-ti exprimi opinia decent si sa fii vazut ca un “tradator de tara”. Poate de aceea, foarte multi oameni de cultura au masurat mostenirea culturala a lui Nicolaescu in termeni cantitativi, si nu calitativi.
@Elena1148
In buna parte iti dau dreptate, mai putin afirmatiei “Da, filmele lui Nicolaescu sunt de propaganda, dar nu toate sunt atat de reusite la acest capitol. De curand am revazut “Nea Marin miliardar”, si m-a bufnit rasul cand l-am vazut pe Amza Pellea lovind un televizor pentru a-l face sa mearga, in conditiile in care era in camera unui hotel de lux”. Pentru ca aud des acest tip de argument, am sa ofer un raspuns putin mai larg.
In literatura de specialitate exista cateva lucrari esentiale in care este dezbatut rolul genului de comedie intr-un regim totalitar. As mentiona volumele Nazi Cinema as Enchantment. The Politics of Entertainment of the Third Reich (Mary Elizabeth O’Brian) si Inside Soviet Film Satire. Laughter with a Lash (ed. Andrew Horton) dar si studiul lui Richard Taylor “A ‘Cinema for the Millions’: Soviet Socialist Realism and the Problem of Film Comedy”.
in studiul sau R. Taylor reda un fragment scris de producatorul de film Boris Shumiatski, care primise insarcinarea sa regandeasca propaganda stalinista astfel incat sa fie cat mai eficienta, sa aiba o cat mai mare ‘priza’ la public. Iata ce spune Shumiatski:
“In a country where socialism is being constructed, where there is no private property and exploitation, where the classes hostile to the proletariat have been liquidated, where the workers are united by their conscious participation in the construction of a socialist society and where the great task of liquidating the remnants of the capitalist past is being successfully accomplished by the Party even in the consciousness of the people – in this country comedy, apart from its task of exposure, has another, more important and responsible task: thecreation of a good, joyful spectacle”.
Ideea este perfect aplicabila in spatiul autohton. In cadrul sedintelor ideologice ale CC al PCR, modelul stalinist era privit ca unul de urmat in cinematografia noastra si au existat interventii care s-au pronuntat in favoarea filmelor de divertisment/comediilor pentru a relaxa/distra publicul. Cu alte cuvinte, suporti poate ceva mai usor faptul ca ai un program de fix doua ore la televizor, ca nu ai ce manca, sau ca ti s-a luat proprietatea agricola daca vezi un film in care televizorul nu merge in camera unui hotel de lux, sau altul in care se face misto de coada interminabila la alimente, ori de colectivizare. Popaganda nu este evidenta, dar este, asa cum demonstreaza Mary Elizabeth O’Brian in volumul sau Nazi Cinema as Enchantment, o incercare de a “construi social” fericirea cetatenilor, cu ajutorul filmului.
Am vazut multe din filmele regizorului si In ceea ce priveste propaganda comunista ,o fi fost sau nu, eu n-am simtit-o ptr ca erau lucruri petrecute in vremurile descrise in film iar eu le-am luat ca atare. Oricum filmul era bine facut. Acum fiecare cu greselile lui in viata dar totusi nu se cade sa arunci in derizoriu munca unui om care si-a desfasurat activitatea in timpuri in care adevarul era un lux si pentru care poate pasiunea a contat mult mai mult in fata oricarui compromis pe care-l cereau acele vremuri. Dumnezeu sa-l odihneasca !
Dumnezeu nu are treaba cu individul. Singur a ales, a trecut prin foc pentru a ajunge la Cornila. Ati demonstrat cu prisosinta ca SN si-a indeplinit misiunea propagandistica: a prezentat trecutul istoric punand in gura personajelor mesaje ale masinariei comuniste. Decebal si Mihai Viteazul aveau replici aidoma pasajelor din cuvantarile lui Ceausescu! Prin perioada 1940-1944 erau doar vreo 200 de peceristi, NICIUNUL roman, iar „Pistruiatul” a facut ravagii printre spectatori! Cata minciuna! Ca a mai scapat o „Onigma Otiliei” , asta s-a facut tot cu caracter propagandisc pentru a-i intari „veridicitatea” asa ziselor mari epopei nationale! Cornila sa-l imbratiseze cu mare drag!
din pacate, constat acum ca apar voci, a cea a domnului matei udrea care incearca sa minimizeze propaganda lui nicolaescu argumentand ca filmele de fictiune nu au pretentia de a prezenta o cronica a evenimentelor. ii dau partial dreptate findca subiectul mai implica insa si numeroase nuante de gri. dansul se intreaba „vreti sa invatati istoria cu ajutorul filmelor lui nicolaescu? sau citind o carte?”. problema pe care o ridica este falsa daca o judeca din perspectiva regimului politic actual. de altfel, acuzatia de „falsificare” care i se aduce lui nicolaescu nici nu se refera la prezent. problema de fond are legatura cu maniera in care oamenii se raportau la film, atunci, nu acum. sigur ca propaganda exista in orice regim politic. insa acum daca vrei sa inveti istoria cu ajutorul filmelor e alegerea ta si poti sa-ti si alegi filmul. daca vrei sa inveti din carti iar e alegerea ta si-ti si poti alege cartea dintr-o gramada de studii abordate din diverse perspective, o multitudine de teorii si interpretari, studii straine sau autohtone. iti poti dezvolta liber cunoasterea si spiritul critic. dar intr-un spatiu inchis (regim totalitar) in care nu prea ai repere, nici accesul la informatie sau cai de informare, si ti se da sa citesti ce vrea regimul comunist sa-ti dea de citesti (presa, istorie, literatura toate cenzurate si profund ideologizate), propaganda este mult mai eficienta si masele mult mai usor influentabile/manipulabile. pt acei oameni conta prea putin catre deloc ca filmul la care se uitau era documentar sau de fictiune…sau daca doreau neaparat sa cerceteze cum statea treaba cu istoria, ce citeau? manualul lui ROLLER prin care istoria a fost rescrisa in conformitate cu ideologia socialista, nu? 🙂 regimul comunist (nu doar cel de la noi) a stiut sa manipuleze perfect aceasta stare de fapt cu complicitarea expresa a unor artisti.
excelenta analiza
Pentru mine ‘glodioasa’ epoca comunista, referindu-ma in special la industria cinematografica (ca doar asta dezbatem aici in agora cibernetica impreuna cu domnisoara Anca), este asemenea Pesterii lui Plato sau panem et circenses, Iar la acest proiect social de spalare a creierelor, idobotocire a maselor a contribuit si nea’ Sergiu, acest Sean Connery de pe plaiu mioritic, a carui spirit narcisistic, egocentristic rasufla in toate filmele produse de el. Relatia Sergiu Nicolaescu- Partidul Comunist Roman se poate rezuma la: you scrach my back I’ll scratch yours. Adicalea, ca sa inteleaga si duduia tina70 de mai sus, PCR ii sponsorizeaza filmele atata timp cat el le va juca jocul ‘make PCR look awesome in the eyes of the little people’, si in acelasi timp Sergiu isi construieste un cult propriu de demizeu in ochii prostimii semidocte de la acea vreme si chiar in ochii semidoctilor de acum. Sergiu e precum un Mesia pecerist, uns de Ceausescu in a indobitoci populatia pana la nivelul intelectual avut de Ceausesti. Acum vad ca Sergiu e vazut precum un lucru sfant, adica de sfinti nu se vb rau, nu poti sa-l critici,are imunitate pe eternitate. Si daca il critici, pai au grija infundatii intelectuali sa iti reaminteasca de lipsa de patriotism pe care o ai si ca esti faptashul unei blasmefii.
Dom’shoara tina70 spune:”Acum fiecare cu greselile lui in viata dar totusi nu se cade sa arunci in derizoriu munca unui om care si-a desfasurat activitatea in timpuri in care adevarul era un lux si pentru care poate pasiunea a contat mult mai mult in fata oricarui compromis pe care-l cereau acele vremuri. ” Pai daca e sa mergem pe ac logica, bai voi dc il criticati pe Hitler sau pe Stalin sau mai stiu eu ce dictator. Ca si eu au depus multa munca in a omora oameni, care au fost manati si ei de pasiune. De ce este greu ca oamenii sa priveasca adevarul in fata? De ce le este greu romanilor in a provoca ideologiile impuse de un status quo expirat de zeci de ani? NU inteleg pasiunea unora in a apara niste asa zise ‘personalitati’ care nu au contribuit decat la raspandirea cancerului comunist pana si in cinematografie. Cenzura a fost totala. Fie gandesti cum te programam noi sa gandesti si sa te comporti precum o vita, ori la parnaie cu tine.
Eu il vad pe Nicolaescu asemenea unei prostituate. Pt bani, si pt a avea un anumit statut in timpul regimului comunist, s-a lasat siluit de masina comunist-bolsevica. El nu a contribuit cu nimic BENEFIC la cea de-a saptea arta: cinematografia. A facut mult rau iar efectele se simt inca si acum!!!
Un articol foarte bun. I-as fi dat si share daca nu ar fi fost fraza „Ieşirile publice delirante şi iresponsabile ale unor politicieni ca Victor Ponta şi Andrei Marga relevă cât de bântuită de fantasmele trecutului comunist este în continuare această naţiune”.
Nu e vorba de nici o fantasma, iar cei doi nu sunt nici deliranti nici iresponsabili, ci doar mediu populisti fata de standardele romanesti.
@joness pai nu dati share din atata lucru? corectati-ma pe wallul dvs si dati share 🙂 evident ca e vorba si de populism/frica pierderii capitalului electoral. dar eu chiar asta voiam sa spun printre randuri. poate nu m-am exprimat prea fericit intr-adevar.
@Joness
Could you be a little less arrogant?
Articolul e foarte bun si Anca a surprins foarte bine „calitatile” lui Sergiu Nicolaescu. Da Ponta si Marga sunt populisti – dar sunt iresponsabili in populismul pe care il practica.
Problema cea mai mare este in a explica tuturor celor care au crescut cu filmele lui Nicolaescu ce este scris in articol fara a le arunca viata in derizoriu. Ce vreau sa zic este ca lumea va rezista activ ideii ca au fost prostiti de propaganda pentru simplul motiv ca atunci cand au vazut filmul s-au simtit bine. Unii erau tineri sau copii atunci si isi aduc aminte cu nostlagie de tinerete, din care face parte nu numai “opera” lui Segiu Nicolaescu dar si Cenaclul Flacara de exemplu, care la vremea lor erau singurele modalitati de divertisment permise.
Deci pentru a putea sa explicam oamenilor cum sta treaba e nevoie sa fim atenti sa nu le zicem in fata ca intreaga lor tinerete sau viata a fost o mare minciuna, o bataie de joc. Eu unul asa as face, daca as sti cum. Momentul dezvaluirilor socante si dureroase a trecut, odata cu momentul in care ar fi trebuit judecati fostii lideri comunisti, in anii ’90. Acum deja s-a sedimentat informatia si e prea putin probabil ca cineva sa schimbe radical un punct de vedere. Schimbarea ar veni prin educatie, dar sistemul nostru de educatie a fost continuu sabotat pe ideea ca daca nu ii mai putem indoctrina cum vrem noi ca ne sare vestul in cap atunci macar sa iasa prosti.
Pe aceeasi idee vedeti raportarea romanilor la holocaust sau la cat de perfecta era societatea interbelica.
din pacate, nu sunt atat de optimista ca dvs. cred ca oricum ar incerca sa explice cercetatorii/istoricii, pt generatiile vechi este deja prea tarziu. daca ti se construieste o ‘imagine’ intr-un spatiu inchis vei crede in ea, daca ti se va repeta vreme de decenii, va deveni parte din tine. nici informatia nu cred ca este atat de sedimentata cum credeti. cred ca este sedimentata in jurul unei elite intelectuale (nu ma refer doar la profesori, istorici, cercetatori ci in general oameni cu studii superioare) si cam atat. schimbarea poate veni prin educatie dar cred ca va veni pt generatiile viitoare,,,
Foarte bun articolul. Foarte, foarte bun. Felicitari pentru el, subscriu in totalitate.
Doamna,ma tem ca prin zisa ”educatie” si ”deschidere” nu se va face decat propaganda,dar din partea cealalta.Sau,mai probabil,propaganda va asimila acei termeni.Asta pt. ca propaganda in sistemul actual,chiar in Vest e in floare.Culmea,facuta tot de un fel de marxisti,dar e alta discutie,lunga si pe langa subiect.
Problema daca Nicolaescu a produs arta se rezolva aplicand formula lui Maiorescu.Cata vreme omul e inaltat intr-o sfera mai inalta,iesind din cotidian pt. o vreme,se cheama arta.Sa vedem acum,daca arta produsa in comunism are si elemente de universalitate.Nu putem sa o reducem la o simpla blamare:e comunista,a automat malefica.In baza acestei logici rezulta ca trebuie daramata Capela Sixtina,Voronetul, Moscheea Albastra,Colloseum-ul si nspe alte realizari.Constructorii lor erau niste oameni rai,slugarnici slujbasi ai unor regimuri tiranice.Nu conforma cu standardele noastre de libertate a constiintei si viziunea noastra politica.Nu merita pretuire.
Cand te uiti la un film istoric al lui Nicolaescu,poti sa vezi ce vrei.Dvs. ,precum alti comentatori vreti sa-l vedeti pe Ceausescu impartind saua calului cu Mihai Viteazul(sau oricare domnitor dupa care s-a facut un film).Altii prefera sa vada onoare,glorie si comuniune peste decenii sau secole cu oameni care s-au inaltat peste adversitati.Oameni ca si noi,pe care noi ii continuam.Pe scurt,un sentiment de apartenenta la un trib.cum erau baladele si miturile pt. societatile analfabete,asa sunt filmele azi.Pt. edificare,urmariti orice film istoric/de razboi din lumea asta,incepand cu ”Saving private Ryan” ”Zulu” sau ”Brestkaya krepost” etc…. Pana si Braveheart striga ”Freeeeedooooommmm” cand il hacuie calaii tiranului.De aia e eroul pozitiv,e de-al nostru,e cu libertatea,chiar daca nu suntem scotieni.Partea amuzanta e ca generatia de scotieni care a crescut cu Mel Gibson voteaza in 2014 la referendumul pt. independenta.Adica avem cam acelasi gen de efect la mase ,coalizarea unui trib, pe care-l au filmele lui Nicolaescu.Mel merita sa fie vanat de Geims Bond,ca un inamic al Coroanei.Culmea,intr-o tara in care nu s-a pus problema,pana acum,a influentei comuniste in sistemul de invatamant si unde oricine poate citi cate puncte de vedere pofteste.Si chiar are ce citi.
Si acum sa vorbim de efecte.Dvs. sustineti ca erau facute cu scop propagandistic.Parerea mea e ca aveau dubla utilizare,dupa cum am zis mai sus.Ce va ramane sa demonstrati e ca filmele CHIAR au avut efect la tinta.Adica Pistruiatul,Nea Marin si Decebal chiar au marit numarul de aderenti din convingere ai PCR.Ati citat dvs. niste studii,din care am mai citit si eu cate ceva.Nu prea sunt convins,dovezile mi se par neconcludente si circumstantiale.Nu uitati ca multe din filme vin dupa 1968.Cand oamenii chiar erau pregatiti sa o puna de Sarmizegetusa Reloaded.Deci aveti o sarcina destul de grea.
Dle Soric, repet ce-am spus intr-un alt comentariu la altcineva, nu compari propaganda din totalitarism cu cea din democratie. din punct de vedere al influentei (spatiu inchis/spatiu deschis) fiindca in primul regim nu ai de ales daca vrei sa crezi in ea (esti usor manipulabil cu ajutorul artei), intr-al doilea ai de ales, in sensul ca ai acces la informatie/cale de informare. nu comparam totusi merele cu perele.
articolul meu nu este totusi o teza de doctorat, nici macar unul stiintific, chiar daca este scris din perspectiva cercetatorului in stiinte politice fiindca am avut un spatiu limitat sa-mi argumentez ideile si acesta este totusi un blog.
nicicand nu am spus ca arta in comunism e malefica! daca nu ar fi existat si un eisenstein, dziga vertov, dovzenko, cu siguranta nici nu am avea repere asupra esteticului in filmografia comunista. ca cercetator ma intereseaza relatia dintre arta si politica cum se manifesta ea, mai ales in regimul totalitar. perioada 65-89 din romania este una care m-a interesat in mod special iar in articol imi puneam problema asupra imaginii de proportii mitologice pe care si-a creat-o sergiu nicolaescu in raport cu arta sa. si adevarul e ca ea se justifica din perspectiva colaborarii cu regimul comunist, nu si din cea a talentului sau ca regizor. aici avem parte de o cu totul alta discutie, de un nou mit care de data aceasta se articuleaza/s-a articulat in jurul personalitatii sale, dar care va fi elucidat in momentul in care regizorul va fi judecat mai obiectiv fata de colegii sai.
„Cand te uiti la un film istoric al lui Nicolaescu,poti sa vezi ce vrei.Dvs. ,precum alti comentatori vreti sa-l vedeti pe Ceausescu impartind saua calului cu Mihai Viteazul(sau oricare domnitor dupa care s-a facut un film).Altii prefera sa vada onoare,glorie si comuniune peste decenii sau secole cu oameni care s-au inaltat peste adversitati.Oameni ca si noi,pe care noi ii continuam” – din nou, problema nu se pune asupra modului in care vedem noi astazi filmele istorice, ci cum erau ele privite la vremea aceea, precum si de gradul lor de influentare intr-o societate in care cultura era profund cenzurata si ideologizata.
„Ce va ramane sa demonstrati e ca filmele CHIAR au avut efect la tinta.Adica Pistruiatul,Nea Marin si Decebal chiar au marit numarul de aderenti din convingere ai PCR.”. pai dvs considerati ca propaganda se rezuma doar la „marirea numarului de aderenti pcr?” am sentimentul ca nu ati inteles bine sensul articolului meu. e vorba de procesul de ideologizare socialista care s-a desfasurat pe multiple paliere, care nu a ocolit nici cinematografia romaneasca si cum s-a manifestat acesta.iar propaganda a avut multe obiective enumerate deja: rescrierea istoriei in conformitate cu ideologia socialista, cultul personalitatii lui ceausescu, promovarea masurilor de politica interna/ externa a pcr, imaginea activistului de partid etc.
inca o precizare nici nu mi-am pus vreodata problema daca „arta poate fi malefica sau benefica”. nici nu sunt sigura daca problema poate fi pusa in termenii acestia. pt mine arta serveste puterea, dar asta nu inseamna ca nu poate fi de calitate; din pacate nu am avut suficient spatiu sa scriu cate as fi avut de spus, dar am mentionat intr-un comentariu mai jos cateva filme excelente facute in perioada comunista, precum si recomadarea unui articol de andrei gorzo. dar tocmai de aceea spun ca discutia asupra talentului lui nicolaescu este departe de a fi inchisa http://dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/nicolaesti-canoane-razboaie-culturale.
Dar despre Manole Marcus si a filmului sau ” Puterea si Adevarul ” sau despre Andrei Blaier si al sau ” Diminetile unui baiat cuminte ” sau Paul Calinescu cu ” Rasuna Valea ” sau Liviu Ciulei si al sau „Valurile Dunarii ” sau ” Facerea Lumii ” sau Victor Iliu si multi alti regizori romani …nu pomeneste nimeni nimic ? Astia n-au contribuit la ” anchilozarea intelectuala si morala a acestui popor ?Pai filmele lui Nicolaescu erau vazute de mii de oameni deoarece…aducea in salile de spectacol , de cinematograf….limbajul real al strazii , fireste nu toate, ma refer strict la seria aia „Cu mainile curate ” si urmatoarele , sau „Pistruiatul „…parca a fost si unul de se numea „Roscovanul „…nu din alt motiv . De aceea si ” Nea Marin miliardar ” porcaria aia …a facut sali pline . Amza { Dumnezeu sa-l odihneasca} …vorbea …ca-n piata Matache !Sergiu Nicolaescu….chiar asi fi curios , daca maine ar fi programate la un moll, cateva din filmele sale …cati ar umple sala acelui moll ??! Insa merg la pariu cu oricine doreste ca peste zece ani….pana si filmele lui in jurul carora se face atata caz { ca falsifica istoria , ca-i canta in struna lui Ceausescu iar mai apoi lui Iliescu } vor dispare in uitare fiind probabil gasite cu greu cel mult in arhive sau colectii …pentru cine-o tine colectii cu filmele lui Nicolaescu .
vorbim si despre aceia:) deocamdata studiul meu il avea in vedere pe nicolaescu ca fiind unul din cei mai importanti propagandisti ai perioadei ceausescu. de altfel, in alte studii am specificat ca in niciun caz nu a fost singurul….si voi incerca sa revin si cu alte articole. cat despre aspectul comercial sau „de consum” l-am pomenit deja in articol. 🙂 nicolaescu a facut si filme bune ca „Ciuleandra”, „Atunci i-am condamnat pe toti la moarte” insa marea acuzatie pe care i-o aduc criticii de film este aceea ca a ramas inconsecvent, inclusiv in postcomunism. filme bune dpdv estetic au facut si altii ca Pintilie, Daneliuc sau Saucan, cazuti in tacere/ nepromovati de regim din cauza retinerii de a colabora propagandistic. de aceea, discutia despre talentul lui nicolaescu este una care ramane deschisa dezbaterii si va trebui verificata in timp, cand va putea fi judecat ceva mai obiectiv in raport cu ceilalti regizori care nu au produs „pe banda rulanta”. iata un articol care mi s-a parut interesant din perspectiva criticii de film http://dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/nicolaesti-canoane-razboaie-culturale.
pe de alta parte, referitor la filmele pe care le-ati precizat la inceputul interventiei dvs, va recomand „Explorari in comunismul romanesc”, vol I-III. veti gasi niste studii interesante
@ Anca Alexandru Cu tot respectul …cate filme au facut Lucian Pintilie , Mircea Danieliuc sau Saucan….din ’90 incoace .Lucian Pintilie care inainte de a pleca ne-a lasat ” mostenire ” Reconstituirea care a facut sali pline de militieni si procurori in cele vreo…doua saptamani cat a fost lasat sa ruleze , insa Mircea Danieliuc….Chiar si inainte de ’89 n-are cine stie ce ” lucrari ” . Fireste nu pun la socoteala Concurs si Coaziera ….alea este chiar Dumnezeiesti si chiar am senzatia ca d’acolo i s-a si tras trecerea pe linie moarta . Insa dupa ’90 cine l-a oprit sa regizeze …mai ales ca al avea pe Caramitru ministru la cultura iar ulterior pe Mircea Albulescu ? Dupa mine ” Felix si Otilia ” este infinit mai bun decat Ciuleandra si nu ca mi-ar place mie George Calinescu neaaparat insa, de cand am vazut acel film…nu-mi mai pot inchipuii pe Stanica Ratiu altfel …dacat in interpretarea lui Gheorghe DInica de acum si in 2000 de ani de aici inainte !Cu tot respectul va rog sa revizuiti acel studiu . Nu Sergiu Nicolaescu { sa fie clar : in afara de ” Felix si Otilia ” nu-i recunosc NIMIC…nici macar Mihai Viteazul !} a fost cel mai mare propagandist al comunismului in general si al ceausismului in particular .Va rog respectuos sa urmariti ” Puterea si Adevarul ” al lui Manole Marcus sau Lumini si umbre regizat de Andrei Blaier si nu numai . Filmele ” cu muncitori ….construind socialismul „…nu mai prindeau de multa vreme pe nimeni in salile de cinematograf insa alea in care apareau copii si-n special adolescenti…..Va rog mult sa va aduce-ti aminte de ” seria ” aceia numita Liceenii ! Pai pana si adolescentii ce vedeau acel film….izbucneau in ras la unele situatii…ce nu erau de loc amuzante . Ei asi doreau de fapt profesori precum „Isoscel ” sau precum ….”Socrate ” cat despre restul actiunii filmului….Tot Blaier l-a regizat si p’asta !Si mi-am adus aminte si de acel ” serial ” numit ” B.D.” regizat de Mircea Dragan. Chiar credeti ca acolo era vorba { asa cum se laudau unii dintre protagonisti dupa ’89 } despre o satira la adresa Militiei sau a anumitor militieni ? Nu , fireste ca nu ! Era vorba doar ca populatia sa capete incredere in ” organele de Militie ” si eventual sa devina de buna voie si nesiliti de nimei…informatori ! Deci in afara faptului ca in acel film a jucat si nevasta-sa{ care era la fel de talentata precum pantofii lui Papaianii } nu facea si profesorul de regie film Mircea Dragan , acelasi lucru …pe care de fapt l-au facut cam toti intelectualii vremii…incepand cu T. Arghezi ,M. Sadoveanu , G.Calinescu , Paul Calinescu ,Andrei Blaier , Mircea Danieliuc si terminand cu Segiu Nicolaescu , ca tot s-a facut referire la el adica ” conlucrau la anchilozarea intelectuala ” a acestui popor ?! Conlucrau …sprijinind „partidul ” fireste , partid pe care …”dupa” nu stiau cum sa-l mai scuipe , sa-l batjocoreasca …uitand ca …mancasera multa paine alba din „conlucrare ” ! Fireste nu le contest calitatile de ” meseriasi ” pe domeniile lor…Doamne fereste dar..” sa rupem o data pisica in doua ” vorba lui Dinu Patriciu ! Stiu ca este lung si probabil stufos comentariul…pentru aceasta va cer scuze si…sper sa nu se mai intample . Pur si simplu …m-ati prins in verva, avand si pofta si chef de ” vorba multa ” !
@Marian, cunosc foarte bine acele filme. dar am spus ca s-a si scris despre ele in „Explorari in comunismul romanesc” . deci acesti regizori nu au fost trecuti sub tacere 🙂 dar imi permiteti si mie o opinie? aceea de a afirma ca SN ramane unul dintre cei mai importanti regizori aflati in ….”conlucrare” ca sa va citez? 🙂 dpdv al interventiilor sale la nivel politic, al numarului de filme si a gamei tematice (istorice, de razboi, seria comisarilor etc) extrem de largi pe care el insusi o trasase la sedintele ideologice din 1968? acum dvs puteti crede in ea, puteti sa nu credeti,.
referitor la Daneliuc si calitatea actului sau artistic, va dau dreptate cu „Concurs” si „Croaziera”, dar haideti sa nu uitam totusi „Proba de microfon” precum si capodopera „Glissando”, considerat de criticii de film ca fiind singurul cu influente tarkovskiene din cinematografia romana – va rog sa-l urmariti daca l-ati ratat cumva (una din mentiuni aici http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:MctXhytK_eoJ:www.romlit.ro/ieirea_din_scen_a_lui_tefan_iordache..+glissando+influente+tarkovskiene&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro)
cat despre inceputul interventiei dvs, pai daca ne referim la aspectul cantitativ, exact si cum observasem in articol de altfel, imi dati dreptate. pai criticii il desfiinteaza total pe nicolaescu din punctul de vedere al actului artistic dupa 89, si intr-adevar, dupa cum bine observati, exista o inadecvare la libertatea actului artistic in general vorbind (nu doar fata de dansul ci si fata de ceilalti) asa incat mai bine ne raportam la perioada de dinainte cand ii judecam pe dansul si colegii sai de generatie din punct de vedere estetic si renuntam la argumentul (multe filme/prolific inseamna neaparat bun). deci haideti intr-adevar sa rupem pisica in doua si sa nu-l mistificam/canonizam pe nicolaescu.
mi-a facut placere sa va citesc comentariu si imi face si mai mare placere sa vad ca este un subiect de mare interes. numai bine.
PS: va referiti cred la filmul „Cursa” din 1975, din graba am scris la fel ca dvs. Concurs (1982) ii apartine lui Dan Pita, un alt film de o mare valoare artistica, la fel ca Faleze de nisip (1983), semnat tot de Dan Pita.
Adevar grait-ai stimata doamna ! Scuze umile si….regrete eterne 🙂 La ” Concurs” din ’82 al lui Dan Pita faceam referire si…aveti dreptate am uitat tocmai „Proba de microfon ” poate unde era si madamme Tora distribuita intr-un rol foarte important . Nu ca n-asi respecta-o pe Tora Vasilescu…dimpotriva o consider o a doua Marga Barbu 🙂 a filmului romanesc . Despre ” Glissando”…stiti si dumneavoastra :” de gustibus…” Cat despre gresala neintentionata …provine doar din dorinta de a tasta cat mai rapid si cat mai mult …in cat mai putine cuvinte….daca se poate fireste , in nici un caz din necunoastere . Spuneti ca va facut placere sa-mi cititi comentariul….Pai imi face mie placere sa citesc articolele dumneavoastra …fireste respectand aceeiasi conditie pe care vad ca v-o impuneti : calitate inainte de orice !
Despre ” Faleze de nisip”…numai de bine stimata doamna ! Tocmai am terminat de vizionat ” Asdiul ” regizat de Mircea Muresan prin ’70… Putei sa credeti ca azi…spre deosebire de …anul ’70 sau 71 cand l-am vazut la Scala…azi chiar mi-a placut ! Pe bune ! Oare de ce ? Ca si atunci , si azi cuvantul care-mi vine in minte pentru a definii acest gen de ” opere ” este…MINCIUNA sau mai modern fuck-atura care vine neaaparat in complectare la : PROPAGANDA COMUNISTA ! cu toate aceste mi-a placut …o recunosc cu umilita . 😕