Memorie, istorie și casa regală Răspunde

Monarhiștii români citează la tot pasul exemplul casei regale britanice pentru a justifica o eventuală revenire la monarhia constituțională, însă uită că memoria Ducelui de Windsor, fostul suveran Eduard al VIII-lea, nu este deloc omagiată de către coroana britanică.

Cei care au propus folosirea numelui lui Carol al II-lea pentru a marca tradiția cooperării politico-militare dintre România și Polonia de o groaznică amnezie istorică și lipsă a bunului simț politic. Cum poate un stat democratic, membru al NATO și UE, care și-a câștigat libertatea în 1989 prin sacrificul a câtorva mii de oameni, să cinstească memoria primulului dictator din istoria modernă a României? 2017 nu este 1937. La data respectivă Polonia era condusă de un regim autoritar, iar România făcea primii pași pe calea dictaturii și autoritarismului. În actualul context global al subminării valorilor democratice și al ascensiuneii în Europa Centrală și de Est a „democrației iliberale” utilizarea memoriei lui Carol al II-lea este hilară și periculoasă. More…

Lincoln, maestrul compromisului și moderației (I) Răspunde

Lincoln_Memorial_(Lincoln_contrasty)

Am rămas dator cu al doilea articol dedicat filmelor cu subiect politic din acest an care au fost nominalizate la Oscar. Anul acesta în competiția pentru premiile Academiei Americane de film au fost prezente o întreagă paletă de filme cu subiecte politice și istorice: Argo produs și regizat de Ben Affleck, Zero Dark Thirty regizat de Kathryn Bigelow și Lincoln produs și regizat de Steven Spielberg. Dintre toate aceste pelicule cea cu cea mai consistentă temă politică și istorică a fost Lincoln – un film dedicat luptelor politice care au dus la adoptarea celui de-Al Treisprezecelea Amendament al Constituției Statelor Unite ale Americii – baza legală pentru abolirea sclaviei. În acest articol nu voi comenta filmul, ci voi încerca să evoc personalitatea politică a lui Abraham Lincoln pornind de la portretul realizat în film și să evaluez semnificația sa politică.

În topurile realizate de politologii și sociologii americani privind percepția performanței politice a președinților americani Abraham Lincoln apare în general pe locul întâi înaintea lui George Washington, primul președinte al SUA și al lui Frederic Delano Roosevelt. Lucrul acesta se întâmplă atât în cazul sondajelor făcute printre specialiști, cât și în cazul celor realizate în rândul publicului larg. Explicația este destul de simplă dacă George Washington a câștigat pe câmpul de luptă independența SUA și a ghidat tânara republică în tumultuoșii primi ani ai existenței sale, iar FDR a condus America în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a Marii Crize, Abraham Lincoln a menținut unitatea SUA și a eliminat pata de pe stindardul acesteia – sclavia. Acestea realizări ale lui Honest Abe cu greu mai pot fi întrecute de un președinte american. Astăzi portretul său veghează asupra ocupantului Casei Albe în Biroul Oval, pentru a-i reaminti acestuia de povara funcției și a datoriei ce apasă asupra unui președinte al SUA.

Abilitatea sa politică în anii Războiului Civil a fost demonstrată prin menținerea sprijinului Partidului Republican pentru politicile sale în momentele dificile ale conflictului, știind să navigheze între facțiunile moderată și radical-aboliționistă ale partidului, dar mai ales de faptul că a reușit să-și convingă concetățenii că abordarea sa în problema războiului este cea corectă. Având în vedere contextul dificil în care a făcut acest lucru reflectă calitățile politice ale celui de-al saisprezecelea președinte american. More…

Sunt un dinozaur. Dar eu m-am făcut. Câteva consideraţii despre cultul personalităţii lui Sergiu Nicolaescu 25

sergiu-nicolaescu1
La trecerea sa în nefiinţă, Sergiu Nicolaescu lasă în urmă o naţiune anchilozată intelectual şi moral la a cărei stare de degradare, a contribuit, din păcate, personal în epoca lui Nicolae Ceauşescu. Nimic nu pare să explice mai bine sechelele provocate de regimul comunist (prin inocularea importanţei realizării planurilor de producţie, inclusiv cinematografice) în conştiinţa publică, decât faptul că „imensa” pierdere pe care o suferă cultura română este justificată prin aspectul prolific/cantitativ al filmografiei sale. Inclusiv în presa internaţională, opera sa este descrisă cu precizie chirurgicală ca remarcându-se mai ales prin filmele istorice, pe care le-a realizat în acord perfect cu propaganda comunistă a epocii/în favoarea regimului (Le Figaro , Washington Times, Huffington Post) şi glorificând trecutul naţional.

Dacă istoricul Adrian Cioroianu demonstrează într-un mod absolut pertinent maniera în care se construieşte cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu în spaţiul autohton inclusiv cu ajutorul filmelor regizate de Nicolaescu, în postcomunism avem parte chiar de un cult al personalităţii lui Sergiu Nicolaescu. Se exprimă regrete la nivel oficial la dispariţia sa şi regizorul este incinerat cu onoruri militare. Se plânge isterizat, se înjură cu fanatism, nu se poate rosti numele său la televiziuni fără a se repeta psihotic adjectivul „mare”, alminteri rişti sa fii ostracizat şi privit ca incult ori pur şi simplu fără bun simţ, „fiindcă despre morţi trebuie să vorbim numai de bine”. Ieri un cinematograf a început să-i poarte numele, azi regizorului i se acordă o stea pe Aleea Celebrităţilor din Târgu Jiu şi mâine vom afla că i se va ridica un bust. Îi lipseşte recunoaşterea internaţională de care se bucură un Tarkovski, dar dânsul este „indubitabil” mare oricum. „Sunt un dinozaur. Dar eu m-am făcut.” este replica lui Nicolaescu care aminteşte de grandomania lui Nicolae Ceauşescu, regizorul adăugând într-un interviu că nici Spielberg nu ar fi fost mai mare ca el în România. Poate că nu dar având în vedere parcursul regizorului nostru, nici nu sunt sigură că Spielberg şi-ar fi dorit o întrecere. More…

Golgota Basarabiei Răspunde

În data de 27 martie, se împlinesc 94 de ani de la unirea democratică a Basarabiei cu România, eveniment care încheia 106 ani de ocupaţie rusească a acestui teritoriu românesc ancestral reprezentând jumătatea estică a vechiului Principat al Moldovei.

More…

„Societatea Junimea” din Bacău 2

Anul acesta se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui Dumitru Rosetti-Tescanu, una dintre cele mai importante  şi, în acelaşi timp, una dintre cele mai puţin cunoscute personalităţi culturale junimiste.

More…

Gheorghe Asachi, părintele conservatorismului clasic românesc Răspunde

Statuia lui Gheorghe Asachi din Iaşi

În mediul intelectual autohton a crescut în ultimii ani interesul pentru istoria conservatorismului politic românesc[i], însă rolul crucial al personalităţii lui Gheorghe Asachi (1 martie 1788-12 noiembrie 1869) în conturarea acestui curent politic a fost de regulă trecut cu vederea. Conservatorismul clasic românesc – cristalizat după Revoluţia din 1848 şi maturizat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza – a fost de la bun început şi până la sfârşit un fenomen preponderent moldav, iar Gheorghe Asachi – cărturarul moldovean post-iluminist, situat din punct de vedere ideologic undeva între Johann Wolfgang Goethe şi Edmund Burke – a fost adevăratul său părinte spiritual.

More…

Istoria tragică a Basarabiei Răspunde

 

More…

153 de ani de la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Moldovei Răspunde

Carol Popp de Szathmary - principele Alexandru Ioan Cuza (colecţiile Muzeului Naţională de Artă a României, Bucureşti)

Astăzi se împlinesc 153 de ani de la alegerea „nobilului republican” Alexandru Ioan Cuza – în data de 5 ianuarie 1859, conform calendarului iulian/17 ianuarie 1859, conform calendarului gregorian – pe tronul Principatului Moldova. În memoria acestui eveniment crucial din istoria României – care a pavat, pe de o parte, drumul spre unificarea naţională odată cu dubla sa alegere pe tronul Ţării Româneşti de către Adunarea Obştească din Bucureşti,  în data de 24 ianuarie/5 februarie a aceluiaşi an,  şi care a pus bazele, pe de altă parte, redobândirii independenţei Principatelor române faţă de suzeranul Imperiul Otoman, „protectorul” Imperiul Rus şi garantele puteri ale Concertului european (Franţa, Anglia, Imperiul Habsburgic, Prusia şi Regatul Sardiniei şi Piemontului) –  întrerupem „programul obişnuit” din ultimele zile  pentru o scurtă evocare :

More…

Astăzi, cu 72 de ani în urmă, în Basarabia Răspunde


More…