Criza vetocrației americane Răspunde

jon-stewart-goes-on-an-epic-rant-at-house-republicans-over-the-government-shutdown

Proliferarea circumpscripțiilor servite, tribalizarea politicii și dispariția centrului bipartizan (Gates, Lugar, Hagel) fac aproape imposibile moderația și compromisul.

Washingtonul traversează vremuri cu adevărat tectonice. Simptomele se văd pretutindeni. Blocajul instituțional dintre Congres și Casa Albă este din nou la un pas să arunce țara în incapacitate de plată, cu efecte potențial seismice asupra piețelor internaționale și a economiei globale. În cea mai mare parte a secolului XX, pentru 80% dintre americani răspunsul standard era că au încredere în guvern să facă ceea ce trebuie. Astăzi, încrederea în instituțiile centrale ale demecrației americane este undeva în jur de 20%.

În trecut, în marile universități americane, prima opțiune a cursurilor destinate studiului fundamentelor securității naționale era probabil Diplomația lui Kissinger sau orice alt „manual“ capabil să surprindă mecanica unei lumi care funcționa în spiritul balanței de putere al geopoliticii tradiționale. Astăzi, într-un curs intitulat national security and defense transformation predat de un profesor care și-a petrecut toață viața în armată, mi se recomandă drept manual, nici mai mult, nici mai puțin, decât Prețul Politicii, cea mai recentă carte a legendarului jurnalist Bob Woodward. Și dacă ar fi să rezum spiritul, atmosfera Washingtonului contemporan, așa cum apare în Prețul Politicii, o lume în care default-ul a devenit o armă politică, nimeni nu o face mai bine ca Robert Gates, veteranul a 8 administrații prezidențiale: „Liderii de la ambele capete ale Bulevardului Pennsylavania trebuie să iasă din jocul de sumă nulă“. More…

Lincoln, maestrul compromisului și moderației (I) Răspunde

Lincoln_Memorial_(Lincoln_contrasty)

Am rămas dator cu al doilea articol dedicat filmelor cu subiect politic din acest an care au fost nominalizate la Oscar. Anul acesta în competiția pentru premiile Academiei Americane de film au fost prezente o întreagă paletă de filme cu subiecte politice și istorice: Argo produs și regizat de Ben Affleck, Zero Dark Thirty regizat de Kathryn Bigelow și Lincoln produs și regizat de Steven Spielberg. Dintre toate aceste pelicule cea cu cea mai consistentă temă politică și istorică a fost Lincoln – un film dedicat luptelor politice care au dus la adoptarea celui de-Al Treisprezecelea Amendament al Constituției Statelor Unite ale Americii – baza legală pentru abolirea sclaviei. În acest articol nu voi comenta filmul, ci voi încerca să evoc personalitatea politică a lui Abraham Lincoln pornind de la portretul realizat în film și să evaluez semnificația sa politică.

În topurile realizate de politologii și sociologii americani privind percepția performanței politice a președinților americani Abraham Lincoln apare în general pe locul întâi înaintea lui George Washington, primul președinte al SUA și al lui Frederic Delano Roosevelt. Lucrul acesta se întâmplă atât în cazul sondajelor făcute printre specialiști, cât și în cazul celor realizate în rândul publicului larg. Explicația este destul de simplă dacă George Washington a câștigat pe câmpul de luptă independența SUA și a ghidat tânara republică în tumultuoșii primi ani ai existenței sale, iar FDR a condus America în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a Marii Crize, Abraham Lincoln a menținut unitatea SUA și a eliminat pata de pe stindardul acesteia – sclavia. Acestea realizări ale lui Honest Abe cu greu mai pot fi întrecute de un președinte american. Astăzi portretul său veghează asupra ocupantului Casei Albe în Biroul Oval, pentru a-i reaminti acestuia de povara funcției și a datoriei ce apasă asupra unui președinte al SUA.

Abilitatea sa politică în anii Războiului Civil a fost demonstrată prin menținerea sprijinului Partidului Republican pentru politicile sale în momentele dificile ale conflictului, știind să navigheze între facțiunile moderată și radical-aboliționistă ale partidului, dar mai ales de faptul că a reușit să-și convingă concetățenii că abordarea sa în problema războiului este cea corectă. Având în vedere contextul dificil în care a făcut acest lucru reflectă calitățile politice ale celui de-al saisprezecelea președinte american. More…

Ce înseamnă victoria lui Barack Obama pentru România Răspunde

Barack Obama a câștigat al doilea mandat de președinte al SUA după una dintre cele mai disputate campanii electorale din istoria Americii. A fost de departe cea mai scumpă din istoria Statelor Unite: Barack Obama a investit 887 de milioane de dolari, iar Mitt Romney a beneficiat de fonduri în valoare de 777 de milioane. Polarizarea din sânul societății a fost intensă după cum au arătat-o clipurile electorale și retorica candidaților.

Surprinzător este că pe 7 noiembrie situația după aflarea rezultatului era din punct de vedere politic la fel ca cea de pe 5 noiembrie: un președinte democrat, o Cameră a Reprezentanților controlată de Partidul Republican și un Senat controlat de Partidul Democrat. Polarizarea nu a dus schimbarea opțiunilor cetățenilor americani – regimul politic rămâne în continuare divizat între Democrați și Republicani. Mesajul alegerilor este însă evident – cetățenii americani însă vor ca politicienii să renunțe la blocaj și să găsească un consens care să facă guvernarea funcțională. E o șansă acordată dialogului și compromisului bipartizan. More…

Alegerile prezidențiale din Statele Unite: Care ar fi rezultatul optim pentru România? 3

Pe 6 noiembrie cetățenii americani își vor alege un nou președinte care va conduce în următorii patru ani. Alegătorii americani vor avea de ales între actualul președinte ale Statelor Unite, democratul Barack Obama și contracandidatul său republican, Mitt Romney. Câștigătorul scrutinului prezidențial din 6 noiembrie va avea dificila misiunea de a relansa economia americană și a consolida puterea Statelor Unite într-un sistem internațional ce tinde spre multipolaritate.

România se bucură de o relație privilegiată cu Statele Unite, reprezentată de parteneriatul strategic încheiat în 1997 și de apartenența la Alianța Nord-Atlantică. Caracterul privilegiat al relației a fost confirmat prin selectarea în 2010 a României pentru a găzdui o parte sistemului anti-rachetă american desfășurat în Europa și de reactualizarea parteneriatului strategic în 2011. Chiar dacă în urma acestor alegeri este posibilă o alternanță la putere la Casa Albă, relațiile româno-americane nu vor fi afectate în mod fundamental, este bine însă să ne întrebăm care dintre cei doi contracandidați va avea un impact optim asupra relației bilaterale. More…

Prioritate de dreapta: Evoluția Partidului Republican și efectele asupra politicii americane 2

Săptămâna aceasta are loc Convenția Națională Republicană, în Tampa, Florida – un stat disputat între republicani și democrați în alegerile prezidențiale, și de altfel statul care a hotărât deznodământul scrutinului din 2000. În cadrul convențiilor se confirmă candidatul fiecărui partid, dar de obicei se știe deja cine va fi ales. Astfel, ele sunt un fel de paradă: o ocazie pentru (re-)enunțarea scopurilor în caz de victorie electorală și trâmbițarea succesului sigur al candidatului – „the next president of the United States”, cum sunt prezentați aceștia înaintea tuturor aparițiilor de campanie. Ca bonus, sunt o oportunitate pentru staruri politice în ascensiune să se afirme printr-un discurs strălucit (așa cum a făcut-o Obama la convenția democrată din 2004).

Pentru republicani, însă, cerul este înnorat zilele astea – și nu numai din cauza uraganului așteptat în Tampa. Săptămâna trecută, site-ul popular Gawker a publicat aproape o mie de pagini originale, cu informații confidențiale despre tranzacțiile fondului Bain Capital (al cărui șef a fost Mitt Romney cel puțin până în 1999[i]) și despre alte investiții ale candidatului republican. Deși deocamdată nu par să ofere nicio informație explozivă, acestea atrag încă o dată atenția asupra milioanelor de dolari obținuți de Mitt Romney din investiții și salvați de taxe ridicate prin diverse acrobații financiare, inclusiv o companie-paravan (shell company) în insulele Cayman.[ii] Nimic ilegal, dar publicitate proastă pentru un om care are dificultăți în a convinge alegătorul de rând că este unul de-al lor. More…

Marea sechestrare a Pentagonului 11

Vă rog să-mi iertați titlul de tabloid al acestui post dar numai aceste cuvinte, desprinse din genericul unui film de groază cu extratereștrii din anii ’50, pot descrie procesul prin care bugetul federal american ar putea fi redus începând cu 2013 cu 1,2 trilioane de dolari. More…

Alianţa transatlantică în epoca austerităţii Răspunde

Modelul „Lloyd’s of London“(un mecanism de reasigurare a firmelor de asigurare) ar putea să ofere reţeta restructurării alianţei transatlantice. Ce înseamnă austeritatea pentru alianţa dintre America şi Europa? Criza economică resimţită în plin pe ambele maluri ale Atlanticului pare să impună un nou „layout“ geopolitic. Mai auster şi cu o geometrie variabilă. Dar după cum nu ne aflăm în faţa sfârşitului capitalismului (ci în faţa unei regândiri a intervenţionismului statului), tot aşa nu asistăm la sfârşitul relaţiei speciale dintre America şi Europa, ci, mai degrabă, la redefinirea vechilor certitudini ale contractului euroatlantic. More…

Pactul din Connecticut 1

Andrew Maynard şi Stuart Norman

Despe alegerile din al 18-lea district senatorial din  Connecticut nu se ştie prea mult în lume şi, la o adică, nici în Statele Unite. Totuşi candidaţii Andrew Maynard şi Stuart Norman au reuşit să-i scoată puţin circumscripţia din anonimat agreând un „pact de civilitate”

More…