Ce înseamnă victoria lui Barack Obama pentru România Răspunde

Barack Obama a câștigat al doilea mandat de președinte al SUA după una dintre cele mai disputate campanii electorale din istoria Americii. A fost de departe cea mai scumpă din istoria Statelor Unite: Barack Obama a investit 887 de milioane de dolari, iar Mitt Romney a beneficiat de fonduri în valoare de 777 de milioane. Polarizarea din sânul societății a fost intensă după cum au arătat-o clipurile electorale și retorica candidaților.

Surprinzător este că pe 7 noiembrie situația după aflarea rezultatului era din punct de vedere politic la fel ca cea de pe 5 noiembrie: un președinte democrat, o Cameră a Reprezentanților controlată de Partidul Republican și un Senat controlat de Partidul Democrat. Polarizarea nu a dus schimbarea opțiunilor cetățenilor americani – regimul politic rămâne în continuare divizat între Democrați și Republicani. Mesajul alegerilor este însă evident – cetățenii americani însă vor ca politicienii să renunțe la blocaj și să găsească un consens care să facă guvernarea funcțională. E o șansă acordată dialogului și compromisului bipartizan.

Cum arată America pro-Obama

Structura votului relevă începutul unor schimbări la nivel demografic în SUA care vor avea un impact important pe termediu și lung. Populația SUA este din ce în ce mai diversă din punct de vedere etnic, o tendință demografică cu impact major asupra sistemului politic american. Democrații și Barack Obama au reușit să genereze o coaliție căștigătoare care a reflectat cel mai bine mozaicul socio-cultural al Americii din prezent. Astfel Barack Obama s-a putut baza pe votul a 39 de procente din albi, a 70 de procente din ce al hispanicilor, 55% din femeile care au votat, 60% din americanii cu venituri mici, pe 60% din voturile tinerilor cu vârste între 18 și 29 de ani, 74% din voturile americanilor de origine asiatică și pe un zdrobitor 93% din voturile afro-americanilor.

De partea cealaltă Mitt Romney nu a putut forma o coaliției internă atât de numeroasă care să-i garanteze victoria. Hispanicii nu au votat cu candidatul republican din cauza atitudinii acestuia față de reforma imigrației – Mitt Romney a propus auto-deportarea ca măsură pentru combaterea imigrației ilegale. Pe întreg parcursul campaniei electorala hispanicii au fost ținta retoricii republicane, obsedată de perspectiva imigrației ilegale care amenință slujbele americanilor. Republicanii au reușit să îndepărteze tot prin retorica lor pe tema dreptului la avort și majoritatea electoratului feminin. Republicanii nu numai că au devenit partidul anti-avort și pro-viață par excellence, dar a fost perceput ca un partid care se opune planingului familial și anticoncepționalelor – pe durata întregii campanii republicanii au amenințat cu suspendarea finanțării federale a ong-ului Planned Parenthood.

Rațiunile eșecului republican

Singurul grup etnic care a votat covârșitor cu Mitt Romney au fost albii, în special bărbații albi. În rândul acestora din urmă candidatul republican s-a distanțat la 27 de procente de Barak Obama. Și acest fapt nu surprinde Partidul Republican având un mesaj calibrat mai mult spre acest tip de electorat. Se înregistrează o tendință în rândul republicanilor de a se îndepărta de mainstream-ul demografic, acesta devenind un partid al cărui target sunt votanții albi (aflați în scădere), concentrați mai ales în sudul Statelor Unite și în comunități rurale. Un partid care nu se adaptează noilor tendințe demografice riscă, pe termen mediu și lung, să aibă o bază demografică din ce în ce mai mică și să-și piardă din relevanță. Provocarea pentru republicani în momentul de față este mărirea bazei sale demografice. Conform lui Al Cardenas, președintele think-tank-ului partizan American Conservative Union, Partidul Republican este prea bătrân, prea alb și are foarte mulți bărbați în rândurile sale.

O altă cauză pentru eșecul lui Mitt Romney la urne a fost că nu a convins clasa de mijloc că dacă va ajunge la Casa Albă îi va apăra interesele și nu a reușit pe scurt să empatizeze cu probleme cu care se confruntă aceștia. Clasa medie americană pur și simplu nu a crezut că Mitt Romney va echilibra raporturile economice dintre Main Street (oamenii de rând) și Wall Street. De exemplu mai bine de două treimi din americanii chestionați într-un studiu al Benenson Strategy Group (care a realizat sondajele de opinie pentru campaniile lui Barack Obama din 2008 și 2012) au crezut că atunci când candidatul republican vorbește de cum va sprijini pe cei care crează slujbe (job creators) se referea la corporații și nu la IMM-uri. Credibilitatea lui Romney a fost pusă la îndoială chiar și de votanții non-afiliați (care nu se identifică ca republicani sau democrați), cea mai mare parte acestora crezând că președintele SUA trebuie în primul rând să lupte pentru interesele clasei de mijloc, mai curând decât să înțeleagă cum funcționează economia.

Cum va afecta victoria lui Barack Obama relațiile cu România?

Relația va fi marcată în linii mari de continuitate. O bună parte a eforturilor americane se vor concentra asupra cooperării în domeniul securității și pe componenta economică a parteneriatului strategic, care este mai puțin dezvoltată. Washington-ul va monitoriza situația politică de la București, mai ales alegerile generale din decembrie, și va fi atent la evoluțiile care vor afecta statul de drept, reforma justiției, combaterea corupției și sistemul politic.

O dată cu restrângerea treptată a implicării în Afganistan, principala arie de securitate asupra căreia se va concentra cooperarea bilaterală va fi apărărea anti-balistică a Europei. În 2015 elementele desfășurate în România trebuie să devină operaționale.

În ultima perioadă s-a încercat acreditarea ideii că re-alegerea lui Barack Obama ar putea conducea la abandonarea desfășurării sistemului anti-balistic în România. Această temere a apărut din cauza unui schimb de replici între Barack Obama și Dmitri Medvedev în care președintele american a promis mai multă flexibilitatea pe temă scutului anti-rachetă după alegerile din noiembrie. Flexibilitatea nu înseamnă abandonarea acestui proiect și presupune o dispoziție similară și la Moscova. Iar în respectivul schimb de replici președintele american nu s-a angajat că renunță la planurile privind apărarea anti-balistică.

E greu de crezut că SUA va renunța la acest proiect, după ce a fost deja o dată modificat prin strategia Phased Adaptive Approach, de care beneficiază România. O asemenea evoluție ar preclita masiv credibilitatea americană în Europa, mai ales în estul și centrul continentului. Rusia nu are ce să ofere SUA la schimb pentru abandonarea acestui proiect și nu are cum să „șantajeze” Washington-ul să renunțe la acesta.

Mai curând în al doilea mandat al lui Barack Obama am putea asista la o degradare a relațiilor ruso-americane și la o abandonare a politicii de reset. Din 2014 necesitatea asigurării logisticii SUA și NATO pentru Afganistan prin Rusia va dispărea. Cooperarea ruso-americană pe tema dosarului nuclear iranian și-a atins limitele o dată cu impunerea unor sancțiuni dure Iranului. Washington-ul nu va mai tolera retorica anti-americană promovată de autoritățile de la Moscova. Iar la Moscova predomina o paranoie politică cu privire la intenția SUA de a submina regimul lui Vladimir Putin prin intermediul unor mișcări de stradă conduse de ONG-uri finanțate de Secretarul de Stat american – revoluții portocalii.

Un dosar sensibil în relațiile bilaterale româno-americane este securitatea energetică, mai exact gazele neconvenții sau de șist, cum mai sunt ele cunoscute. România practic a invitat companiile americane pentru a face explorări și a exploata posibilele resurse de gaze neconvenționale din subsolul, numai că o dată cu schimbarea de guvern a fost impus un moratoriu care urmează să expire în decembrie 2012. Dosarul este unul delicat, unde România trebuie să manevreze cu atenție deoarece o proastă gestionare a acestuia va afecta relațiile bilaterale și ar putea descuraja investițiile americane în țara noastră.

Tot la nivelul cooperării economice este interesant modul cum se va poziționa viitorul guvern al României, care are toate șansele să fie unul USL, în raport cu cerințele investitorilor americani. Aici este vorba de stabilitatea legislativă, unde semnalele sunt deja proaste (Codul Muncii), asigurarea infrastructurii (Ford deja a tras un semnal de alarmă cu privire la infrastructura din sudul țării), birocrația și combaterea corupției – companiile americane sunt mai puțin predispuse decât alți investitori străini să ofere mită oficialităților române din cauza legislației punitive din SUA și a unei culturi organizaționale care pune accentul pe transparență și onestitate.

În ciuda lipsei de reacție a SUA față de declarațiile belicoase ale elitei politice de la București și a atacurilor din presa partizană la adresa persoanei ambasadorului Mark Gitenstein, este improbabil ca atitudinea Washington-ului pe tema reformei în justiție, a combaterii corupției și a consolidării statului de drept. Următorul ambasador al SUA la București va fi cel puțin la fel de intransigent cu elita politică dâmbovițeană pe aceste teme ca și predecesorul său. Mai ales că România și Ungaria sunt statele cotate cu cea mai probabilitate de recul democratic din regiune. Acest dosar este cu unul cu adevărat sensibil în relația bilaterală.

Pe scurt există o serie de oportunități și amenințări în relația bilaterală româno-americană în al doilea mandat al lui Barack Obama.

George VIŞAN

Acest articol a apărut și în Revista 22.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s