Sursa: membricsm.ro
CSM a dat un comunicat în care se arată îngrijoraţi de declaraţiile politicienilor români (în special Crin Antonescu) şi în acelaşi timp arată acestuia că nu are dreptul să convoace Consiliul. Dreptatea se află, cred, în afara acestei discuţii. Nici politicienii nu procedează foarte corect, nici CSM nu are de ce să confunde o cerere de convocare (potenţial legitimă, dat fiind contextul) cu un ordin. Dar pe mine m-a fascinat justificarea adusă de judecătorul Cristi Danileţ la televiziune.
În esenţă domnul judecător a argumentat că declaraţiile politicienilor aduc atingere imaginii Justiţiei, susţinând partizanatul politic al procurorilor. Dacă populaţia crede în acest partizanat, atunci ar putea scădea încrederea în actul de justiţie. Asta ar fi un lucru rău, ergo, trebuie ca declaraţiile să înceteze. Astfel o politică de silenzio stampa le este cerută politicienilor pentru a apăra actul de justiţie (pe care nu ei îl făptuiesc) în timp ce CSM însuşi are libertatea de a sta în vacanţă, fără să iasă activ în apărarea membrilor puterii judecătoreşti. Este un tip de argumentare pe care ţin minte că l-am mai auzit şi cu alte ocazii.
Această opinie este, cred, profund perversă. Credibilitatea Justiţiei nu poate veni în lipsa dezbaterii publice ci tocmai din dezbaterea publică.
Voi începe argumentarea arătând că imaginea Justiţiei nu este o prioritate absolută. De exemplu, dacă domnul Danileţ (stânga în imaginea de mai sus) şi-ar rade mustaţa adolescentină, acest fapt al avea un impact pozitiv asupra forţei pe care o are imaginea sa personală şi, dată fiind poziţia sa în CSM, asupra credibilităţii Justiţiei. Spun asta ca pe un fapt, nu ca pe o critică. Mai mult, domnul Danileţ nu are un drept constituţional absolut de a purta mustaţă. Există organizaţii bazate pe rang (militare, religioase) care impun un anumit aspect fizic pentru a sublinia respectul de care trebuie să se bucure membrii săi.
Nici dreptul la liberă expresie nu este chiar absolut, şi poate fi restrâns în anumite situaţii bine definite. Dar, ca şi tunsul mustăţii, silenzio stampa este ineficientă. Nu poţi să restrângi decât politicienilor dreptul de a critica Justiţia şi lor doar în calitate oficială. Restul societăţii spune ce vrea. Iar între purtătorii de imagine, politicienii nici nu sunt neapărat cei mai credibili. În plus, istoric vorbind, anularea dezbaterii scade eficienţa sistemelor şi pe termen mediu sau lung face orice credibilitate ţăndări.
Justiţia, ca orice altă putere a statului, este obligată să se supună dezbaterii publice. Desigur, există specificităţi prin aceea că procesul dezbaterii este mai lent decât cel judiciar, iar astfel apare riscul unor concluzii bazate pe informaţii parţiale. Mai mult, semnalele politice pot, în anumite condiţii, să limiteze independenţa actului de judecată. Mi se pare că rolul CSM este tocmai a încerca să direcţioneze dezbaterea astfel încât acest risc să fie minim. Am folosit „a încerca” tocmai pentru că, după cum spuneam, societatea dezbate ce vrea.
Ori, zilele acestea CSM face exact contrariul. Există îngrijorare în privinţa actului de justiţie, nu doar politicianistă ci şi reală. Există acuzaţia (forţată, este drept) că ar fi fost întreruptă o slujbă religioasă. Procuratura şi CSM au dreptul legal să tacă. Dar nu tot ce este legal este şi înţelept. Interesul purtătorilor de cuvânt ai Justiţiei este să vină şi să vorbească, fără ţâfnă şi condescendenţă despre activitatea procurorilor.
Credinţa că s-ar putea construi credibilitate pe alte baze este doar o fantezie.
PS: judecătorul Danileţ are şi un blog. Nu am găsit acolo aprecieri la fel de avântate ca şi cele de mai sus. Dimpotrivă, în scris este decent şi chiar interesant.
Civitas Politics 
@ Andrei
Cred ca ignori un pic intensitatea atacurilor la adresa parchetelor care au venit din partea USL. Ion Iliescu, Crin Antonescu si Relu Fenechiu nu par a fi interesati de o dezbatere publica – ci de o reglare de conturi.
Desigur ca nu vor dezbatere. Nici Justitia nu vrea dezbatere, toti vor conformism. Daca dezbaterea s-ar naste dupa voia politicienilor si birocratilor, nu s-a naste niciodata.
Dar, asa agresiv cum e, Relu Fenechiu si ai lui dau forma dezbaterii deoarece sunt singurii care vorbesc. Si chiar daca ei vor tacea vor prelua trusturile de presa… Deci, oricum, atitudinea asta self-righteous nu o sa ii ajute pe magistrati.
Ce ma surprinde e graba cu care a reactionat Danilet in apararea procurorilor, desi el este judecator si reprezentant al judecatoriilor in CSM, dar mai ales pentru faptul ca nu-i inghite deloc pe reprezentantii procurorilor din CSM (in special pe vicepresedinta CSM), dovada fiind inregistrarile video ale sedintelor din CSM. Sub pretextul apararii procurorilor, desi repet, el nu are mare tangenta si apropiere fata de acestia, cred ca DAnilet exploda de mai mult timp sa-si expuna convingerile politice. Ce spune el cu procurorii poate fi intr-adevar o opinie doctrinara, cu conditia sa nu fie publicata si raspublicata pe siteuri apropiate lui TB. Nevoia de solidaritate cu Macovei(cea care, nu-i asa?, i-a deschis porti noi in viata) a primat insa.
atat de greu sa realizati ca nu suntem decat un copil prost si murdar si, mai ales, neastamparat care a fost adoptat de catre o familie selecta, familie care spera in mostenirea copilului, dar care acum s-a lamurit, incearca sa dreaga, pe cat s-o putea, lucrurile. Cu ajutorul justitiei, care nici ea nu e fata mare, e cam tot atat de corupta ca politichia, armata, biserica scl. Nu vreeti sa intelegeti ca, la ora actuala, Basescu e nimeni in ochii lor, ca si clica care se da acum mare pe malurile Dambovitei…Chiar credeti ca votul vostru mai conteaza? Eu nu mai votez de multi ani. Din principiu. Si pentru ca vad ceea ce voi nu vreti sa vedeti.
Mai jos aveti un link unde am dezvoltat cele exprimate mai sus, singurul articol despre politichie pe care, scarbit, l-am mai scris de ceva vreme…
http://nelucraciun.wordpress.com/2012/08/05/ce-nu-sesizeaza-politichia-damboviteana/
@Andrei Tiut
De acord cu Dvs!
As mai adauga, totusi, cate ceva. In tara noastra exista libertate de exprimare – art.30 din Constitutie. Cu alte cuvinte, orice cetatean poate sa-si exprime liber parerea sa despre un anumit subiect, in cazul nostru activitatea, competenta procurorilor si Parchetului, fara „a prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria sa imagine”. Nu este nicidecum vorba de a aduce insulte procurorilor, de a face gesturi obsecene, amenintatoare la adresa lor, sau de a impiedica activitatea lor. Eu cred ca este cat se poate de clar si nu trebuie sa dau exemple de ce inseamna o insulta. Insa Dl. Danilet nu sesizeaza un alt aspect, mult mai important dupa parerea mea, si anume ca avem de a face cu un fenomen social (cel putin asta e perceptia mea). Iata ce a relatat Gandul:
http://www.gandul.info/news/procurorii-huiduiti-si-criticati-in-comunele-din-olt-verificate-pentru-votul-la-referendum-9948666
Aici nu este vorba, din cate inteleg, ca a venit un cetatean, in timpul anchetei, si i-a adresat unui procuror o insulta. Ci e vorba de faptul ca procurorii au fost huiduiti in comunele din Olt ce catre localnici!! E o diferenta, nu? Or, un principiu fundamental de drept spune: Summum jus, summa injuria – Culmea dreptului, culmea nedreptatii! Dl. Danilet ce vrea oare? Sa bage in puscarie 20 de comune din Olt? Este clar ca avem de a face cu un fenomen socio-politic complex ce nu mai poate fi tratat cu articole din Codul Penal. Cu parere de rau constat ca domnia sa nu sesizeaza acest fenomen. Iata ce spune Cristian Tudor Popescu:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/stimati-procurori-opriti-anchetarea-simplilor-votanti-9948294
si arata ca interogarea cetatenilor in legatura cu actul electoral este un fapt unic in cei 22 de ani de democratie!!
Evident ca sunt luari de pozitie in presa, pro si contra, ca in orice societate democratica. Insa citind postarea D-lui. Danilet, de pe blog, cu acribie documentata, va spun sincer ca mi-au venit in minte ce spunea Nichita Stanescu undeva, si anume ca „brusc, trecutul imi pare viitor” si o epigrama a celebrului Pastorel adresata lui Teohari Georgescu (o expun aici pentru ca e foarte haioasa):
😆
Cativa demnitari pot si trebuie safie cenzurati atunci cand vorbesc in calitate oficiala. Dl Antonescu, de exemplu, atunci cand vorbeste la Cotroceni o face in numele intitutiei si nu al sau personal. M-as simti mai bine daca as fi convins ca intelege asta.
In rest, da, exista libertate de exprimare si, da, problema incepe sa fie o problema sociala. De regula legea nu incearca saelimine fenomenele sociale. Atunci cand este nevoita sa incerce (ex: criminalitatea e fenomen social), consumul de resurse e mare si rezultatele limitate.
Nu neg a priori dreptul procurorilor de a face interogatorii masive. Sincer cred cu tarie ca e nevoie ca procuratura sa aiba puterea de a face asa ceva. Dar modul in care e facut acest fapt arata o foarte proasta administrare a imaginii Justitiei. Pe langa celebrele coincidente, am vazut procurori urcand in masina imediat ce a aparut presa.
PS: Epigrama e amuzanta si relevanta cumva istoric dar de regula incerc sa limitez comentariile prea „caustice” si hazlii. Ele deschid o poarta catre un stil de a comenta (v forumurile ziarelor) pe care nu il dorim aici. 🙂
Parerea mea este ca fiecare autoritate publica trebuie sa-si inteleaga bine rolul sau.
Spre exemplu, Presedintele Romaniei trebuie sa-si inteleaga corect rolul sau, descris de art. 80 din Constitutie. Lucrul acesta mi se pare fundamental in ceea ce-l priveste pe Presedinte, adica in primul rand asta. Daca isi intelege corect rolul toate celelalte ar trebui sa vina de la sine.
In ceea ce priveste Ministerul Public, la fel: el trebuie sa-si inteleaga corect rolul sau, descris de art. 131 din Constitutie. Voi cita, pentru ca mi se pare relevant, al.1 din acest articol:
La fel ca si in cazul Presedintelui, daca Ministerul Public isi intelege corect si bine rolul sau, celelalte vin de la sine.
Dupa parerea mea, chestiunea nu ar trebui pusa sub forma:
ci ar trebui spus ca e necesar si suficient ca Ministerul Public sa-si desfasoare activitatea conform rolului sau dat de Constitutie. Spre exemplu, daca face interogatorii masive dar nu apara drepturile si libertatile cetatenilor atunci activitatea acestui Minister Public nu poate fi decat una defectuoasa, nedemocratica si neconstitutionala. Si, bineinteles, ca va scade increderea oamenilor in Justitie. Bineinteles ca o astfel de comportare care incalca Constitutia va avea efecte in plan politic, fara indoiala.
Insa in Romania, o tara care a fost (si este inca…) puternic marcata de comunism, o tara care, dupa mine, se afla inca in tranzitie, natura Presedintelui cat si a Ministerului Public, daca ne referim numai la aceste doua autoritati publice, e inca una controversata si din aceasta cauza aceste autoritati publice nu-si inteleg bine rolul.
Interesant ce spuneti in privinta criminalitatii. Sigur, criminalitatea este un fenomen social. Justitia are rolul ei in combaterea criminalitatii. Insa criminalitatea trebuie privita in raport cu legile existente din statul respectiv si nicio lege nu e perfecta. Criminalitatea poate avea cu totul alte cauze, spre exemplu: cauze economice, religioase, politice, etc. Deci pentru a o combate eficient ar trebui rezolvate, intai de toate, probleme de ordin economic, religios, politic, etc, lucru deloc simplu… Daca, spre exemplu, un terorist musulman a facut un atentat intr-un oras si este prins si deferit Justitiei, asta nu inseamna ca nu vor mai exista teroristi musulmani capabili de a face atentate… O astfel de problema nu o poate rezolva doar Justitia singura.