Spaţiul Schengen şi relaţiile franco-române 4

Schimb de replici franco-romane

Scriam în urmă cu două luni despre criza parteneriatului strategic româno-francez generată de repatrierea „voluntară” a romilor. Iată însă că relaţiile bilaterale franco-române traversează o nouă criză generată de data această însă de demersul autorităţilor franceze şi germane de a cere amânarea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, aderare ce în mod normal ar fi trebuit să aibă loc în martie 2011. Voi examina în cele ce urmează cauzele şi implicaţiile acestui eşec, cel mai grav în afacerile europene, de când România a devenit membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.

În ultimele luni, diplomaţia românească a încercat să evite legarea aderării la spaţiul Schengen de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Ultimul raport de ţară, aspru criticat la Bucureşti, acuza în mod deschis Româna că nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin tratatul de aderare. Iată însă că această strategie nu a dat rezultatele scontate şi România este pusă în faţa primului său eşec major de politică europeană, de la aderarea acesteia la UE, la 1 ianuarie 2007. Totuşi acest eşec nu este unul de politică externă – ci este unul de politică internă.

Cauze

Eşecul în reformarea sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei – aceasta este principala cauză pentru care România nu este dorită în spaţiul Schengen în momentul de faţă de către Germania şi Franţa. Un sistem judiciar ineficient şi rezistent la reformă, o administraţie publică coruptibilă, precum şi o elită politică înclinată spre tolerarea, cauţionarea şi reproducerea practicilor de corupţie, reprezintă un risc pe care celelalte state UE nu şi le pot asuma. România trebuie să supravegheze a doua frontieră ca dimensiuni cu state non-UE din întreagă Uniune, iar problemele din cadrul justiţiei şi afacerilor interne reprezintă un risc pe care restul statelor europene nu şi-l pot asuma. Graniţa de Est a UE poate sa devină astfel permeabilă pentru traficul ilegal de persoane, traficul de droguri, contrabanda cu ţigări şi alte produse, şi chiar la ameninţările de tip terorist. Informaţiile sensibile la care ar urma să aibă acces România ca stat Schengen ar putea foarte uşor cădea în mâinile grupărilor de crimă organizată, prin intermediul unor funcţionari corupţi şi/sau incompetenţi.

Falsa problemă a contractelor neatribuite corect de România – Imediat   după publicarea demersului franco-german au apărut o serie de explicaţii de factură economică, care legau acţiunile Franţei şi Germaniei de faptul că anumite companii din aceste ţări nu au obţinut o serie de contracte cu statul român. Problema nu constă neapărat în faptul că aceste companii nu au  obţinut contractele, ci în faptul că au fost discriminate şi contractele au fost acordate, în general, în urma unor proceduri netransparente şi suspecte. Nota bene: un vechi aforism legat de modul în care se iau deciziile în Uniunea Europeană spune că procesul prin care se ajunge la o decizie este mult mai important decât decizia în sine.

Relaţiile cu Moldova –  Laurent Wauquiez, înlocuitorul lui Pierre Lellouche în funcţia de secretar de stat pentru afaceri europene al guvernului francez, a susţinut în faţa parlamentului francez, cu puţin timp înaintea Consiliului European de Iarnă că România nu recunoaşte graniţa cu Republica Moldova şi că Parisul de teme de afluxul de emigranţi de peste Prut. Afirmaţia legată de nerecunoaşterea frontierei de stat este evident falsă, România fiind printre primele state care au recunoscut independenţa şi suveranitate Moldovei. Mai mult România şi Republica Moldova au semnat un tratat care reglementează regimul frontierei de stat. Problema emigraţiei ridicată de oficialul francez este un risc real şi poate avea legătură cu acordarea cetăţeniei române unui număr limitat de cetăţeni ai Republicii Moldova – dar în esenţă este o falsă problemă.

Ipoteză: La mijloc poate fi vorba şi de tema parcursului european al Republicii Moldova şi a ofensivei diplomatice româneşti în acest sens din anul 2010. Este posibil ca Rusia, cu care Franţa are relaţii extrem de strânse şi privilegiate, să fi cerut Parisului să „strunească” ambiţiile româneşti de a aduce Moldova mai aproape de Occident. Această ipoteză este posibilă, nu neapărat şi probabilă – cauza fundamentală a amânării aderării la Schengen este însă de natură internă.

Parteneriatul strategic româno-francez: On peut le sauver?

Departe de a se detensiona relaţiile bilaterale franco-române în urma crizei din vară, vetoul Franţei în privinţa aderării României la spaţiul Schengen ridică un mare semn de întrebare în privinţa viitorului acestui aranjament diplomatic.  În ciuda unei afinităţi istorice româno-franceze, a influenţei culturale (în declin în ultimii 20 de ani) a Franţei, a afinităţii elitelor politice româneşti pentru Franţa şi pentru modelul socio-economic francez şi a relaţiilor economice excelente (deşi acestea par a fi modelate mai mult după curba Smiley), acest parteneriat strategic pare în momentul de faţă lipsit de perspectivă.

Semnalele venite de la Paris cum că Franţa ar fi dispusă să ceară amânarea aderării la spaţiul Schengen a României şi Bulgariei pentru următorii trei ani arată că Parisul nu valorizează foarte mult acest parteneriat strategic. Chiar dacă această posibilitate distinctă de amânare a aderării timp de trei ani este în mod vădit o tactică de negociere, disponibilitatea Parisului de a ameninţa România cu o asemenea măsură coercitivă indică gradul de nemulţumire şi iritare al Franţei. Chiar dacă se poate argumenta că România este într-adevăr vinovată de faptul că nu a îndeplinit toate obligaţiişe pe care şi le-asumat faţă de celalte state membre ale UE, tratamentul dur aplicat de Paris indică faptul că Bucureştiul nu este neapărat un partener privilegiat pentru diplomaţia franceză.

Ce rămâne de făcut pentru salvarea relaţiei bilaterale? În primul rând România trebuie să vina cu un pachet de măsuri credibile în domeniul justiţiei şi afacerilor interne care să convingă Franţa că Bucureştiul nu mimează reforma în acest domeniu. În al doilea rând România trebuie să pună în vedere Parisului că nu va accepta să fie tratată în continuare ca un membru de rang secund al Uniunii Europene. Ultimele şase luni au aratat că Franţa este dispusă să utilizeze în mod nejustificat măsuri coercitive în raport cu interesele României – această practică ar trebui să i se pună capăt dacă se doreşte continuarea parteneriatului. În al treilea rând trebuie re-evaluat acest parteneriat strategic şi refondat pe baze mai solide. Relaţiile economice pot continua şi în absenţa unei relaţii politice privilegiate, dacă această din urmă se dovedeşte a fi  ne-echitabilă pentru una din părţi. Dacă va supravieţui acestei crize, extrem de grave, parteneriatul strategic româno-francez va deveni unul extrem de greu de justificat în faţa opiniei publice româneşti, dacă amânarea aderării la spaţiul Schengen va fi mai lungă de 1-2 ani.

O atenţie deosebită trebuie acordată parteneriatului în domeniul securităţii şi politicii de apărare. Există teme şi interese comune în acest domeniu, precum şi perspectiva unei cooperări strânse pe teme de securitate europeană.  Recenta vânzare către Rusia a patru nave franceze de desant (portelicopter) Mistral, poate afecta interesele legitime ale României la Marea Neagră, dacă una dintre aceste nave va fi desfăşurată în această regiune. Prezenţa unei nave militare capabilă să proiecteze putere în arealul Mării Negre, riscă să afecteze echilibrul militar în această regiune.

George VIŞAN

Anunțuri

4 comments

  1. Nu stiu daca avem nevoie de un nou pachet de masuri credibile pe plan intern. Eu prefer sa le vedem implementate pe cele care au fost convenite cu Bruxellesul. Cred ca relatia este mult mai proasta cu Germania, daca vorbim de cele doua tari semnatare. Daca vorbim in general, mai sunt si alte tari cu care nu suntem in relatii extraordinare. Sa zicem Olanda. Scrisoarea cred ca a fost mult mai „coordonata” intre tarile care conteaza in UE decat pare. Din pacate, acesta este doar inceputul in materie de presiuni.
    Din aceasta cauza nu prea vad rostul discutiei despre parteneriatul cu Franta. Acest cadru trebuie sa fie in primul rand politic, discrepanta economica este atat de mare incat dupa rezolvarea accesului francez al piata din RO si la forta de munca, nu a mai ramas nimic atractiv pentru Paris. Singura exceptie este existenta unor intreprinzatori francezi dar si aia este firava.
    Sa ma intreb retoric cand IER sau alte mari thinktankuri sau ONGuri romanesti vor avea prima masa rotunda despre acest esec? mai bine nu. Scenariul asta ar fi pus in aplicare doar daca se doreste schimbarea guvernului Boc.

  2. @Semanticus
    Eu am abordat parteneriatul strategic cu Parisul deoarece tensiunile au fost mult mai vizibile, iar relatiile bilaterale au fost idealizate de-a lungul timpului la nivel public. Intre Romania si Germania nu exista un parteneriat strategici, inca. Unul a fost propus acum cand a venit Merkel in Romania. Nu stiu care e stadiul „negocierilor”. Relatia cu Germania este oarecum rece la nivel politic – cel putin asta e perceptia mea. Cheia este cred indeplinirea obligatiilor privind lupta impotriva coruptiei si reforma justitiei. In contrapartida la anul Ungaria si Polonia vor detine pe rand presedintia rotativa a UE. Sa vedem ce vor face ptr. noi, mai ales polonezii.

  3. Pingback: Relațiie franco-române: relansare dificilă «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s