Scandalul Black Cube-Kovesi: o privire de ansamblu Răspunde

163889916

Black Cube nu a lansat o „investigație” împotriva unui cetățean român sau a unei companii românești. Atacul a fost direcționat, pentru că se poate vorbi de un atac, împotriva unui înalt funcționar public, magistratul care conduce unul din cele mai importante parchete din România. Acțiunile Black Cube au vizat deci statul român – de unde și caracterul foarte grav al acestui incident.

Incapacitatea companiei israeliene de a anticipa reacția serviciilor de contrainformații românești la operațiunea sa din România ridică semne de întrebare serioase în privința competenței acesteia, atât la nivel operațional, cât și la nivel de planificare. Intervenția promptă a serviciului de contrainformații și a DIICOT demonstrează un lucru foarte important: combaterea corupției este o prioritate a statului român, iar acțiunile de intimidare nu vor fi tolerate. Dacă scandalul Black Cube ar fi avut loc acum 5-10 ani reacția autorităților nu s-ar fi ridicat la acest nivel. More…

Reclame

Nonsensuri despre justiție: anticorupția față cu reacțiunea 2

10854344_641550742635136_3220973601659814971_o

Măsura succesului combaterii corupției în România este dată de rezistența pe care acest demers o întâmpină din partea elitei politice pe de o parte, precum și dintr-o parte a societății civile. Problema care se pune în momentul de față este dacă efortul anticorupție este sustenabil pe termen lung. O evaluare superficială a măsurilor anticorupție luate până în prezent sugerează că acestea nu și-au atins încă obiectivul, deși eficiența lor a fost recunoscută de rapoartele MCV, iar publicul românesc manifestă un grad ridicat de încredere în DNA. Suntem încă departe de a atinge masa critică care să ne permită să spunem că fenomenul corupției este adus sub control, dar direcția este bună.

Alternativa la combaterea corupției este reîntoarcerea la status quo-ul anterior, care ar avea ca efect compromiterea instituțiilor statului, lipsa lor de răspunderea în fața cetățenilor precum și sporirea inechităților în urma rutinizării comportamentului cleptocratic asupra resurselor publice. Practic tot ce înseamnă serviciul public, crearea de bunuri publice și dezvoltare s-ar face pe baza consecințelor neintenționate ale corupției, un fel de trickle down corruption care ar asigura un nivel minim de acces la resursele publice celor care le generează în principal – cetățenii. O asemenea situație însă ar fi dezastruoasă din punct de vedere politic pentru societate, deoarece fundamentele democrației ar fi compromise, iar din punct de vedere economic ar însemna adâncirea polarizării sociale și perpetuarea decalajelor economice în raport cu Europa Unită. More…

Despre încredere, clasa politică și DNA 10

image-2012-03-17-11765640-56-siguranta-incredere-nu-uita-niciodata[1]

Să încep cu o afirmație care ar putea să vă mire. Tradițional încrederea măsurată în DNA a fost o cifră falsă sau, cel puțin, superficială. Încrederea în Raed Arafat (comparativ cu alte personalități) a fost mare și politicienii care au stat împotriva lui au plătit un preț. Încrederea în DNA a fost și ea mare (comparativ cu alte instituții) și politicienii care au criticat cel mai vocal DNA au avut rezultatele cele mai bune la urne. Iar televiziunile de știți care au criticat cel mai sistematic DNA au avut cele mai buna ratinguri.

Nu intrăm în cauzele acestei schizioidii care țin cel mai probabil de asimilarea DNA cu instituțiile de forță. Însă merită să discutăm faptul că această relație pare să/ poate să se schimbe. Asta pentru că, în timp ce DNA continuă să crească in încredere, vasta majoritate a politicienilor scad More…

Justiția, autoritatea statului și politica 2

921487_412212215558179_1371467270_o

Un atribut fundamental al oricărui stat este să se asigure că pe teritoriul său legile elaborate de legislativ sunt aplicate. Aplicarea legilor și înfăptuirea justiției sunt caracteristice oricărei forme de stat, indiferent că vorbim de orașe-stat antice, imperii antice, state medievale descentralizate, orașe-state europene, imperii multinaționale sau statul națiune modern din zilele noastre. Sabia reprezentată pe scutul heraldic al unui stat nu reprezintă doar autoritatea de a încheia pace sau de a declara război, este simbolul înfăptuirii justiției. Justiția pune în balanță, statul pune în executare.

Consolidarea democrației și buna guvernare în România nu pot fi înfăptuite fără consolidarea statului și aplicarea autorității acestuia în domeniile. Combaterea corupției, consolidarea statului de drept, consolidarea autorității statului și independența justiției sunt în momentul de față fundamentale pentru consolidarea democrației în România. Corupția generalizată, absența statului de drept și arbitrariul potentaților locali ar putea duce România pe un drum similar cu cel al vecinului de la nord-est, Ucraina. Subminarea autorității statului cuplată cu instituții democratice care funcționează defectuos pot deschide ușa unei agresiuni externe. More…

Adevărata miză a alegerilor prezidențiale 3

Numaratoare voturi universitate (48)

Adevărata miză este ce se va întâmpla între momentul anunțării rezultatelor din turul 1 și investirea următorului Guvern. Trei sunt posibilitățile mari.

Prima este construcția unei puteri monocefale, în care primul ministru este în același timp șeful PSD și un fidel al primului ministru. Evident, zilele lui Emil Boc nu se vor mai întoarce. Dar un premier relativ fidel poate fi, teoretic, găsit.

A doua este construcția unei puteri bicefale. Premierul este stăpânul propriului destin și ia decizii separat de dar nu neapărat în contra președintelui. În forma cea mai pură am avea un binom de tip Năstase-Iliescu; altfel spus, premierul va avea mai multă putere decât președintele. Cel mai probabil, însă, primele două opțiuni se vor hibridiza. More…

Mesaje americane: România dincolo de punctul de întoarcere? 2

IMAG0023

Poate deveni România un lider regional și un actor european de „talie grea” cum este Polonia? Pe hârtie da, este posibil – însă în momentul de față nu văd să existe voința politica și acele resurse politice care să împingă spre un asemenea deznodământ. Regresul democrației în regiune creează presiune asupra României pentru a promova valorile democratice în mod activ în vecinătatea sa. Este dificil pentru România să stabilească standarde regionale în ceea ce privește buna guvernare, domnia legii și practica democratică, când unele instincte și cutume politice românești nu au legătură cu democrația și buna guvernare. În plus lipsesc mijloacele diplomatice (pe lângă simpla apartenență la UE și NATO) și apetitul pentru a critica acele derapaje de la democrația liberală care au loc în regiune și a promova activ valorile democratice.

Menținerea alianței cu Statele Unite presupune eforturi sporite de consolidare internă a României. O România slabă politic, care nu este prosperă din punct de vedere economic și care nu dezvoltă acele capabilități militare necesării asigurării propriei securită – va atrage agresiunea și își va îndepărta aliații. Degeaba încearcă SUA să recreeze în partea aceasta a Europei succesul Poloniei, dacă Bucureștiul nu reușește să emuleze exemplul Varșoviei. More…

Al treilea moment al adevărului pentru DNA 7

Sursa

Față de DNA, dacă excludem idioții de toate culorile politice, există tradițional două atitudini. Prima cere evaluări de proces, primește evaluări de proces sub forma MCV și conchide din aceste evaluări ca Justiția merge din ce în ce mai bine. Eventualele confirmări empirice (vezi cazul Năstase) sunt primite cu bucurie dar nu sunt esențiale.

Cealaltă atitudine cere rezultate verificabile empiric, ceea ce înseamnă implicit că face o evaluare paralelă a spețelor. Dl Năstase este considerat vinovat (sau nu) înainte de sentință; la fel și dna Udrea sau cine mai vreți dumneavoastră. Dacă un număr semnificativ dintre aceștia, distribuiți proporțional cu accesul la buget al partidelor de proveniență, simt răcoarea închisorii atunci această abordare va constata că Justiția funcționează. Dacă nu (și consensul este că nu), atunci nu. Eventualele analize ale procesului de tip MCV sunt privite cu interes, dar nu sunt esențiale.

Comunicarea rațională între aceste grupuri a fost practic imposibilă ani de zile. Fiecare încerca să înțeleagă un fenomen greu cognoscibil prin scurtături logice diferite. Gândiți-vă la peștera lui Platon, dar cu două focuri. More…

În contra abuzului de Ingelhart (2). Revolta clasei de mijloc și selecția darwinană 6

În articolul anterior am enumerat câteva perspective mai teoretice asupra manifestațiilor recente. Dacă vă plac abstracțiunile, vă invit să îl citiți. Dacă nu, este suficient deocamdată să rețineți atâta: acele abordări care explică tematica ecologică funcționează doar pentru marile orașe (București, Cluj) – în schimb ce acele abordări care sunt aplicabile unei geografii mai largi par neputincioase în a explica de ce o populație sărăcită se preocupă de ecologie.

În acest articol voi propune ideea că dintre variile nemulțumiri care animă populația au ieșit în față nu cele mai intense ci cele susținute de o organizare mai inteligentă. Altfel spus, militanții au scos în stradă ecologia și nu invers. Voi argumenta această poziție comparând o serie de cazuri reale, îcercând să extrag asemănările dintre mobilizările „de succes” și diferențele acestora față de mobilizările eșuate sau doar mai puțn reușite.

Ceea ce numim în general societate civilă, intelighentsia sau militanți se pot împărți destul de confortabil în două grupuri. Pe de o parte avem reformiștii care promovează progresul în societatea românească nu doar în economie sau tehnologie ci și în moravuri sau cultură civică. Ideile lor sunt de obicei de inspirație occidentală; așadar, și ei sunt, de obicei, pro-occidentali. În unele cazuri mai rare (sau mai puțin vocale) există progresiști care își găsesc modele în guvernări precum Venezuela sau Cuba (nu fabulez). Pe de altă parte, conservatorii vor să păstreze specificitatea românilor și/sau credința acestora adăpostite de acțiunea corozivă a globalizării. Conservatorii din spațiul public nu sunt de regulă ostili Occidentului, mai ales că destul de mulți dintre ei se tem de Rusia. Avem, totuși, o zonă în cadrul conservatorismului ortodox, inspirată de monahi greci și, în general filo-răsăriteană, pentru care Occidentul este prea catolic, protestant sau laic. More…

Legitimitate, amânare şi viitorul Constituţiei Răspunde

Legitimim este ceea ce ne apare ca fiind legitim.

Un autor (căruia regret acum că i-am uitat numele), argumenta că în cazul unei lovituri de forţă timpul lucrează în favoarea instituţiilor legitime şi de aceea este probabil în favoarea lor să tragă de timp. Este o afirmaţie în alb şi negru care se poate aplica unei realităţi în alb şi negru. Dacă ar fi să generalizăm şi să adaptăm această abordare la o lume dominată de griuri, am putea spune că într-un conflict timpul lucrează în favoarea poziţiei celei mai legitime. Astfel pusă, problema este mult mai greu de aplicat. Nu este mereu evident care este „cea mai legitimă poziţie” şi nici dacă legitimitate rămâne neatinsă de timp. În acelaşi timp, însă, abordarea poate fi mult mai utilă.

Dacă tot avem un capitol de teorie să vorbim puţin de timp şi conflict la Machiavelli. Principele din opera florentinului este preocupat de legitimitate, însă numai după ce îşi consolidează puterea. Până atunci poziţiile sale nu sunt cele mai legitime; mai bine zis, nu sunt legitime decât din întâmplare. Ne-am aştepta, deci, ca timpul să nu îl favorizeze. Şi, într-adevăr, sfatul lui Machiavelli către el este să nu amâne niciodată o luptă.

În cazul dezbaterii constituţionale poziţia conservatoare a fost re-înviată la nivelul discursului public din motive ce ţin şi de necesitatea USL de a mobiliza 50%+1 din masa electorală. Odată ce această constrângere dispare, merită să urmărim ce se va întâmpla. Cel mai probabil baza electorală a poziţiei conservatoare se va întoarce către indiferenţă. În acest caz majoritatea modificărilor „retrograde” ale Constituţiei vor fi anulate, deşi PNL va păstra o parte din ele pentru a uşura tranziţia spre PPE.

Există o posibilitate mai redusă ca dezbaterea constituţională să fi acţionat ca o scânteie asupra conservatorilor. Susţinătorii sunt printre puţinele mişcări cu adevărat de tip grassroots, cu zeci de organizaţii şi filiale în teritoriu, capabile inclusiv să aducă oameni cu autocarul spre Bucureşti. Până acum, presupun, organizarea lor s-a izbit de indiferenţa populară, sau poate doar de credinţa ca „oricum, tot politicienii decid”. Dacă acest văl de indiferenţă este spart, soarta Constituţiei va deveni mai complicată. More…

De weekend: Pictures or it didn’t happen Răspunde

pictures or it didn't happen

Sloganul de mai sus este folosit de adolescenţii americani atunci când cineva se laudă prea tare. Şi nu fără motiv. Adolescenţii (1) sunt oarecum înclinaţi să înflorească adevărul, (2) au acces la tehnologie, ca un simbol al statutului şi (3) înţeleg cum se cuvine importanţa imaginii. Astfel, acest test al plauzibilităţii este foarte raţional.

Însă nu doar adolescenţii cu coşuri se găsesc în această situaţie. În mod asemănător ne putem gândi la politicieni, militanţi şi lobbyşti. Aceştia (1) au ca misiune să prezinte doar o faţă a faptelor, (2) au acces la tehnologie ca un simbol al statutului şi beneficiu colateral al scurgerii de dosare (3) înţeleg cum se cuvine importanţa imaginii.

Împotriva laudelor politicienilor şi militanţilor suntem vaccinaţi destul de bine. Dar acuzaţiile pe care şi le aduc unii altora le primim cu destulă candoare şi fără să le testăm intelectual. Mulţi credincioşi sunt capabili inclusiv să facă o complicată gimnastică internă. Oameni care spun ritos că Elena Udrea sau Adriean Videanu trebuiesc socotiţi cetăţeni onorabili măcar până DNA descoperă ceva devin brusc mult mai familiari şi burto-bătăişti atunci când îţi spun cine a plătit Piaţa Universităţii, cu ce sume şi pe câţi la sută din cei prezenţi.

Inversa este la fel de adevărată. Oameni care sunt indignaţi principial că Adrian Năstase a fost condamnat strict pe probe indirecte, zâmbesc complice vorbind de relaţia presupus sexuală dintre Elena Udrea şi preşedintele ţării. More…

Independenţa Justiţiei. Sau lipsa ei Răspunde

image

În opinia mea există argumente serioase care sugerează că justiţia nu este independentă politic şi, ca atare, era natural să mă îndoiesc de beneficiile sale sociale. Reforma în justiţie a început de sus în jos cu o serie de instituţii excepţionale (e.g. DNA) sau chiar para-judiciare (ANI). Scopul lor, aşa cum l-am perceput, a fost să limiteze abuzul de putere al … Puterii. Din punctul meu de vedere acest scop a eşuat de mult; chiar dacă a avut unele efecte la periferia sistemului de putere, pe măsură ce ne apropiem (în timp şi „spaţiu”) de nucleul dur al oamenilor care conduc România, sistemul de justiţie excepţională şi justiţia în general şi-au dovedit ineficienţa.

Din punctul meu de vedere una dintre cele mai … curate epoci a fost cea a guvernării Tăriceanu deoarece în Justiţie exista o balanţă de putere şi deci un control reciproc între diverse facţiuni politice. În noua coabitare, însă, nu cred că preşedintele Băsescu va mai putea fi o contrapondere la fel de eficientă, iar PNL şi PSD sunt, totuşi, mai apropiaţi decât erau în 2005.

Însă echilibrul politicienilor este suficient cât să permită apariţia unei „facţiuni a magistraţilor”. Deşi descrierea generalizantă de mai sus ar putea sugera altceva, nu toţi sunt lipsiţi de curaj, încredere sau simţ al misiunii. Dimpotrivă. Şi dacă ar alege să se bazeze mai puţin pe politicieni providenţiali şi mai mult pe propriile forţe, şansele lor de succes ar creşte.

O a doua soluţie este instituţionalizarea și întăirea controlului reciproc dintre putere şi opoziţie. Am vorbit despre asta într-un articol anterior, însă propunerile de acolo s-au nuanţat puternic în timpul discuţiilor cu restul Grupului de la Verona. Despre acestea voi mai scrie. More…

Al doilea moment al adevărului pentru DNA 1

0-333715-dna_53291c0588

Rolul DNA, în opinia mea dar și a majorității susținătorilor săi, este de a veghea contra abuzurilor penale ale puterii politice. Totuși, cel puțin la nivelul care se vede, Direcția s-a specializat în a urmări, spre exemplu, foști miniștri. Nu actuali miniștri, foști. În mod asemănător, la nivel de primari, exemplul integrității DNA este în fiecare discuție același domn Apostu.

Pe susținătorii d-lui Morar acest fapt nu pare să îi deranjeze. Cineva de la Noua Republică, spre exemplu, nu a simțit contradicția de a produce text laudativ din care reiese că nici un prefect nu ar fi fost condamnat pe baza unui rechizitoriu DNA.

Pentru o mare parte a celorlalți români, însă, această impresie de partizanat a adus o stigmă pe imaginea instituției. Dincolo de sondaje, putem vedea că este rentabil să lovești în DNA atât pentru rating TV cât și pentru imaginea politică. More…