Să încep cu o afirmație care ar putea să vă mire. Tradițional încrederea măsurată în DNA a fost o cifră falsă sau, cel puțin, superficială. Încrederea în Raed Arafat (comparativ cu alte personalități) a fost mare și politicienii care au stat împotriva lui au plătit un preț. Încrederea în DNA a fost și ea mare (comparativ cu alte instituții) și politicienii care au criticat cel mai vocal DNA au avut rezultatele cele mai bune la urne. Iar televiziunile de știri care au criticat cel mai sistematic DNA au avut cele mai buna ratinguri.
Nu intrăm în cauzele acestei schizioidii care țin cel mai probabil de asimilarea DNA cu instituțiile de forță. Însă merită să discutăm faptul că această relație pare să/ poate să se schimbe. Asta pentru că, în timp ce DNA continuă să crească in încredere, vasta majoritate a politicienilor scad (INSCOp, feb 2015):
Dacă adăugăm următoarele două slide-uri vedem cum unele nume din zona fostului PDL sunt în proces de recuperare a încrederii în ultimele două luni. Poate să fie aici un efect de transfer de la Klaus Iohannis, care nu găsește receptacule potrivite în zona vechiului PNL (?!). Sau poate fi deja tradiționala înclinație a eșantioanelor INSCOP către zona de dreapta-non-USL.
Oricum, per total încrederea scade. Aici joacă cu siguranță un rol anchetele DNA și mediatizarea acestora. Dar un rol îl joacă probabil și lupta politică pentru președinție cu antagonizarea și demonizarea adversarului, precum în 2012, anul neîncrederii noastre.
Diferențele față de 2012 sunt, însă semnificative. Scăderea politicienilor ca nivel de încredere pare să fie mai accentuată. Poate că aici avem și o problemă de înlocuire de generații. Marile nume ale luptei dintre Băsescu și USL nu mai sunt astăzi atât de prezente, însă nu știm încă cine vine în locul lor.
O a doua diferență este dată de evoluția încrederii în instituții. Instituțiile internaționale (în ușoară scădere în 2012) sunt astăzi în creștere. Îmi este greu să spun care ar fi motivul acestei creșteri. Familiarizarea treptată a populației de susținători și opozanți cu ideea Iohannis-președinte poate să fi avut un asemenea efect indirect. Sau pot fi în joc alte cauze.
Se remarcă evoluția pozitivă a instituțiilor de forță și control, numite eufemistic „executive, (INSCOP, feb 2015):
Dincolo de o judecată obiectivă asupra acestor instituții, această evoluție este îngrijorătoare. O populație care respectă instituțiile de forță în dauna celor politice poate ajunge să respecte metodele de forță în defavoarea instituțiilor politice. Un licăr de lumină vine, surprinzător, de la Elena Udrea. După cum just remarca undeva Barbu Mateescu, scandalul Udrea a inversat tendința crescătoare a SRI menținând sau întărind tendința crescătoare a DNA. Indiferent că această percepție este dreaptă sau nedreaptă, este mai bine pentru noi toți ca populația să prefere instituțiile de forță vizibile în dauna celor discrete.
Andrei Tiut
Update: din momentul scrierii acestui articol și până la publicare Dani Sandu a publicat un articol care completează cifrele INSCOP cu extrase din World Values Survey.
Civitas Politics 
mai exact, care este riscul: ca dna sau altă instituție „de forță” să preia puterea în locul politicienilor, că nu înțeleg? sau, vezi doamne, dacă are loc o rărire în rândul politicienilor români, asta înseamnă atac la adresa democrației?
Partea intai dar mai diluat. adica daca asemenea trenduri se mentin vreme de, nu stiu, un deceniu, exista posibilitatea ca sa apara niste politicieni (tot politicieni) care sa promita o guvernare de forta politieneasca. Uita-te la datele WWS raportate de Dani Sandu in articolul catre care fac trimitere si apoi gandeste-te cam ce se intampla prin vecini.
păi singura instituție care crește în încredere e dna. ea nu e instituție de forță. să înțeleg că te temi de macovei, că doar ea are discursul ăsta cu dna în spate. bun discurs, părerea mea, și-i mai dau și-un vot din când în când, dar e discurs de 5% și nu va crește pentru că macovei nu știe altceva, nu știe să zâmbească, are imagine negativă și oameni dubioși prin preajmă. pe de altă parte, ceilalți scad, sri, jandarmi etc. și nu, nu ăsta-i modelul autoritarismului recent, ci populismul, victimizarea și naționalismul.
DNA nu e singura instituție care creste. Nu mi-e deloc clar de ce zici ca ar fi. Serios, citesti lucruri care nu sunt.
scuze. e și ani. îmi închipui ce dictatură se face cu ani și dna în spate.
tare îți place să te joci cu cifrele, ca să se potrivească opiniilor tale, ignorând faptul că sri și jandarmeria au început să scadă, de fapt, și că o concluzie poate fi trasă eventual peste câteva luni. oricum, ignori și faptul că „instituțiile de forță” au avut tot timpul scoruri înalte la capitolul încredere, dar nu ai fost îngrijorat de asta decât atunci când ai constatat că dna și ani (apropo, să vedem cât durează, mai ales la ani) au scoruri în creștere la încredere. și mai ceva. graficele tale sunt pe un an. dacă te uiți peste niște grafice multianuale, concluziile trase din condei nu prea mai țin. uite, de exemplu, tot în contextul faptului că deplângi prăbușirea încrederii în instituțiile democratice, un studiu al lui claudiu tufiș (http://www.revistacalitateavietii.ro/2014/CV-3-2014/05.pdf) relevă câteva lucruri foarte interesante: toate instituțiile stau mai bine decât în 2000, când a fost minimul absolut, iar ascensiunile și prăbușirile încrederii se corelează cu ciclurile electorale: neîncredere la sfârșitul unui ciclu, speranță la începutul altuia. iar faptul că încrederea cunoaște creșteri abrupte în anii lui năstase (2001-2002) și apoi în perioada concubinajului pdl-psd (2009) solicită ceva moderație în stabilirea unei legături atât de clare cum o faci tu între nivelul încrederii în niște instituții și nivelul democratizării.
Bine domnule, e ca tine. M-ai psihanalizat, demascat si ce mai trebuie.
doamne, îmi cer scuze. nu era în intenția mea să te demasc 🙂
tarziu, prea tarziu