Mai de mult am scris ca o acțiune convingătoare a DNA împotriva domnului Dragnea ar putea semnifica o îmbunătățire semnificativă a imaginii Direcției. Raportat la efortul depus, dovezile directe nu impresionează. Raționamentul indirect prin care se încearcă inculparea lui Liviu Dragnea este cu siguranța îndrăzneț; rămâne de văzut cum/dacă va fi și fructuos.
Mai impresionat am fost de acțiunile din Constanța. Desigur, d-nii Mazăre și Constantinescu sunt din PSD. Dar, cel puțin aparent, dl Mazăre a fost un exemplu de influență transpartinică, prosperând în toate regimurile și afișându-se cu toți miniștrii Turismului.
Arestarea lui Mircea Băsescu, din nou, m-a lăsat rece. Au existat patru momente în care DNA ar fi putut acționa decisiv în această speță. Primul este în 2011. Al doilea este la prima menționare a existenței unei casete. Al treilea este în ziua în care caseta a fost depusă (știu, era vineri). Abia în al patrulea moment, marcat de publicarea în presă a casetei s-a acționat.
(Clarificare: decisiv înseamnă lucruri diferite în cele 4 momente. În 2011 înseamnă să se continue pe firul care ar fi dus spre Mircea Băsescu. În 2014, la începutul săptămânii fierbinți, înseamnă să ceri un mandat de percheziție în loc să aștepți să vezi dacă ajunge caseta la tine sau dispare, etc.)
Mult mai incitantă mi se pare arestarea lui Radu Pricop (dl Ioana Băsescu). Aici cazul se răcise; cel puțin aparent putea fi lăsat să moară de tot. Și DNA a ales să nu îl lase să moară. Ceea ce este normal. Și, deci, lăudabil.
*
Față de DNA, dacă excludem idioții de toate culorile politice, există tradițional două atitudini. Prima cere evaluări de proces, primește evaluări de proces sub forma MCV și conchide din aceste evaluări ca Justiția merge din ce în ce mai bine. Eventualele confirmări empirice (vezi cazul Năstase) sunt primite cu bucurie dar nu sunt esențiale.
Cealaltă atitudine cere rezultate verificabile empiric, ceea ce înseamnă implicit că face o evaluare paralelă a spețelor. Dl Năstase este considerat vinovat (sau nu) înainte de sentință; la fel și dna Udrea sau cine mai vreți dumneavoastră. Dacă un număr semnificativ dintre aceștia, distribuiți proporțional cu accesul la buget al partidelor de proveniență, simt răcoarea închisorii atunci această abordare va constata că Justiția funcționează. Dacă nu (și consensul este că nu), atunci nu. Eventualele analize ale procesului de tip MCV sunt privite cu interes, dar nu sunt esențiale.
Comunicarea rațională între aceste grupuri a fost practic imposibilă ani de zile. Fiecare încerca să înțeleagă un fenomen greu cognoscibil prin scurtături logice diferite. Gândiți-vă la peștera lui Platon, dar cu două focuri.
Ei bine, aceasta barieră de incomunicare este mai slabă decât altădată. De luni de zile am auzit partizani ai primei abordări emițând judecați mai nuanțate decât era obiceiul. Curtea X ar fi, astfel, mai anticoruptă decât Curtea Y. Secția X mai mult decât secția Y, centrul mai mult decât periferia, etc. etc. Aceste admisiuni de failibilitate pot să nu pară mult. În fapt există semne că a existat mereu gândire critică inclusiv în cercurile cele mai adânc inițiate ale Bisericii Adorării DNA. Dar gândirea critică se exercita departe de ochii și urechile inițiaților, că nu cumva aceștia să rămână cu impresii greșite. Dimpotrivă, dacă un neinițiat ar fi făcut afirmații precum cele de mai sus, s-ar fi putut trezi acuzat de amatorism sau chiar defăimarea Justiției.
Pe de altă parte incriminările recente din familia Băsescu, și, cum spuneam, în principal a ginerelui, contrazice destul de flagrant ipoteza draga celui de al doilea grup, cum că Justiția se curbează complezent în jurul oamenilor mari, precum spațiul în jurul astrelor
*
Bun. Să zicem că bariera dintre grupuri și abordări cade. Entuziaștii anticorupției acceptă ca viața este complicată și are multe aspecte. Scepticii anticorupției (printre care mă număr și eu) acceptă că DNA nu este al cincilea cavaler al Apocalipsei. Ce ne facem după?
Primul grup face ce va crede, nu am cădere să vorbesc în numele lor. Pentru al doilea grup rămân două probleme spinoase.
Prima problemă este propensiunea de a motiva arestările cu argumente pueril-apocaliptice și, în fapt, sfidătoare la adresa logicii și bunului simț. Cum ar fi: dacă inculpatul X nu este arestat populația va crede că nu se face dreptate și ar putea ieși în stradă cu bâtele. Aici nu cred că avem de ce să facem compromisuri. Acest tip de comportament trebuie să înceteze. Mai mult, nu cred că cineva care închide ochii la această problemă este cu adevărat un prieten al statului de drept.
A doua problemă este lipsa de curaj a magistraților în a ataca în instanță pe aceia care, în percepția lor, îi lezează în demnitatea profesională. Corolarul acestei lipse de curaj este dorința compulsiva de a avea o legislație mai dură la adresa libertății de opinie, astfel încât jurnalistul să se auto cenzureze ex-ante iar magistratul să nu sufere. <Insert dom’ Mitică joke here>. Aici salut decizia Codruței Kovesi de a da în judecată Antena 3. Indiferent de decizia instanței sper că acest gest să inspire și alți magistrați să iasă din poziția fetală și să înfrunte viața ca niște posesori ai unor demnități publice.
Andrei Tiut
Civitas Politics 
de salutat deschiderea ochilor 🙂
Ma vad nevoit sa reiau observatiile facute in privat – deoarece vad ca nu le-ai luat deloc in considerare.
Nu este foarte clar ce a fost în 2011, procurorul Iacobescu nu pare sa fi construit un rechizitoriu credibil. Nu exclud totusi totusi incompetenta profesionala sau reaua vointa a unuia dintre superiori.
1. Legat de caseta – tu vrei ca un procuror, orice procuror sa se sesizeze la auzirea zvonului ca exista o casetă? Chiar daca e depusa la dosar, caseta/inregistrarile trebuie expertizate proces care dureaza. Doar nu vrei sa instrumenteze un dosar pe baza de probe false sau neconcludente? Iar o inregistrare per se nu este o dovada suficienta pentru a porni a actiune penala. Ai nevoie si de alte probe materiale si de martori. Dovezi care pot aparea cronologic mai tarziu in timpul anchetei.
2. Credibilitatea luptei anticoruptie. Deci DNA a saltat intr-o veselie de 2 ani de zile oameni de ambele parti ale baricadei. Fara niciun fel de sila cum s-ar spune. Nu numai ca a facut asta, dar cum o data ai cerut si tu a deschis o ancheta impotriva unui ministru aflat in exercitiu functiunii – Chitoiu in cazul ASF, care a fost blocata de parlament. Il ancheteaza si il trimite in judecata pe Blejnar, om sensibil pentru constelatia de putere PDL-Basescu intr-un caz de evaziune. DNA merge si mai departe – il salta pe fratele presedintelui – pentru tine asta nu e suficient ca sa confirme credibilitatea luptei anticoruptie.
Un alt caz care testeaza credibilitatea si competenta DNA a fost cel de la Alba, al comisiarului Berbeceanu. Acesta a fost eliberat in urma anchetei realizate de DNA asupra unui procuror DIICOT si politist judiciar care au instrumentat cazul impotriva sefului BCCOA. Si atentie DNA ii ancheteaza pe ultimii doi sub aspectul savarsii faptei de represiune nedreapta – adica ceea inseamna in limbaj popular inscenare in scopul unei razbunari.
Concomitent cu anchetarea fratelui lui Base, DNA lanseaza o ancheta impotriva unui apropiat al premierului, sub aspectul savarsirii faptei de trafic de influenta – in incinta Palatului Victoria. Un baron local, Duicu a incercat sa impuna un apropiat al sau, comisarul Ponea sef la IPJ si pe nevasta acestuia procuror la DNA.
Pe scurt DNA instrumenteaza simultan 2 cazuri majore de coruptie si trafic de influenta care implica pe cei mai puternici oameni ai ramurei executive, si tu nu consideri ca lupta impotriva corupitiei ca fiind credibila. De ce ar fi atunci nevoie ca sa fii convins?
Raportand argumentul tau din paragraful respectiv la realitatea combaterii anticoruptiei eu nu pot decat sa lucrez cu doua ipoteze: fie tu nu ai o operationalizat foarte bine „standardul de credibilitate”, fie scepticismul tau fata de combaterea coruptiei e atat de mare, incat ignori voit acele dovezi care ti-ar contrazice ipotezele si argumentele.
3. `Prima problemă este propensiunea de a motiva arestările cu argumente pueril-apocaliptice și, în fapt, sfidătoare la adresa logicii și bunului simț. Cum ar fi: dacă inculpatul X nu este arestat populația va crede că nu se face dreptate și ar putea ieși în stradă cu bâtele. Aici nu cred că avem de ce să facem compromisuri. Acest tip de comportament trebuie să înceteze. Mai mult, nu cred că cineva care închide ochii la această problemă este cu adevărat un prieten al statului de drept.`
Tipul asta de argument pe care tu il critici e uzitat atat de procurori in referatele de arestare cat si de judecatori in motivarile eliberara a mandatelor. Mai de mult tu reprosai judecatorilor si procurorilor ca ignora legitimatate actului de justitiei la nivelul societatii. Argumentarile astea nu sunt deloc puerile cum le zici tu si arata ca magistratii sunt constienti de perceptia actului de justitie. Cum poate justitia sa fie credibila cand aresteaza preventiv hotul de gaini din batatura – ptr ca e pericol social – dar il ancheteaza in libertate pe ala care a devalizat banci sau a inselat milioane de persoane (ma refer la SOV). Pe scurt mi se pare ca aplici aici o dubla masura.
4. Cred ca cetateanul trebuie sa fie liber sa critice sistemul juridic. Dar nu cred insa ca sunt aparate de libertatea de expresie sau de libertatate presei atacurile imunde, din usa dubei de penitenciar, cu ajutorul interesat al trusturilor de presa, asupra magistratilor. Cred ca e nevoie de o protectie specifica si clar definita a demnitatii publice a magistratilor fata de asemenea atacuri. Atentie, state cu regimuri democratice consolidate au legi care restrictioneaza libertatea presei atunci cand e vorba de justitie – puterea judecatoreasca poate emite „gag orders” care interzic discutarea in presa a unui caz. Mai mult, nu poti sa acuzi un judecator ca e subordonat politic sau ca e corupt la posturile de televiziune, fara sa se intample nimic – se dau amenzi si persoanele care fac asemenea acuzatii fara sa aduca dovezi relevante sau credibile, sunt trimise in judecata.
Campaniile de presa la care asistam impotriva DNA, a ICCJ sau a anumitor decizii ale Justitiei nu sunt altceva decat reactii ale unor grupuri de interese care se vad amenintate de un sistem juridica din ce in ce mai eficient, Sunt asalturi ilegitime asupra ideii de justitie. Pentru multe persoane si grupuri de interese ideea de justitie se reduce la simpla razbunarea impotriva competitiei politico-economice sau la abilitatea a influenta prin santaj sau mita luarea unei decizii intr-un caz. Aceste grupuri de interese duc dorul anilor 90 cand justitia nu era independenta, magistratii erau influentabili iar un verdict de condamnarea putea fi evitat prin simpla parasire a tarii cu putin timp inainte de punere in aplicare a mandatului de arestare, aducere sau de executare a sentintei.
@Berenger: nu e chiar deschiderea ochilor. Sunt aceleasi standarde pe care le tineam si acum 5 ani. Inamplator (sau nu) acuma sunt indeplinite.
@George:
1. a Daca X vine la TV si spune am o caseta care documenteaza o infractiune, da, cred ca procuratura relevanta trebuie sa ceara un mandat de arestare. Nu e un zvon, e o afirmatuie publica.
1. b Lasasem un comentriu in fisierul originar dar s-a sters: Oricum arestul s-a facut luni, adica in cateva ore de lucru, bazat in mod esential pe caseta si oricum un judecator a aprobat acel mandat, deci s-a putut. Dar really, te legi de lucruri secundare: intre vineri si luni a fost weekendul care in admnistratie e sfant, deci nu am acuzat rea vointa.
2. Trebuie sa tii cont ca tu faci monitorizare de presa, si prin forta ucrurilor te gandesti la toate aceste lucruri pe cand cetateanul, chiar interesat de viata cetatii, nu.
De aceea, „Moment al adevarului” are un sens diferit decat cel pe care il utilizezi citind acest articol:
„the spark between the customer and frontline staff members—the spark that helps transform wary or skeptical people into strong and committed brand followers. That spark and the emotionally driven behavior that creates it explain how great customer service companies earn trust and loyalty during „moments of truth”: those few interactions (for instance, a lost credit card, a canceled flight, a damaged piece of clothing, or investment advice) when customers invest a high amount of emotional energy in the outcome. Superb handling of these moments requires an instinctive frontline response that puts the customer’s emotional needs ahead of the company’s and the employee’s agendas.”
(http://www.mckinsey.com/insights/organization/the_moment_of_truth_in_customer_service)
3, Am vrut sa vorbesc despre asta, si am sters dupa ce ai refuzat sa fii citat ca sursa a faptului ca acel curs de argumentare apare nu numai in cereri (ceea ce stiam si eu) ci si un motivari (ceea ce stiai numai tu). Tough luck, my friend 🙂
4. Gag orders sunt controversate (de unde si numele „gag”). In rest masurile de care vorbesti tin de protectia impotriva calomniei si exista si la noi.
1 a. Argumentezi practic ca un procuror sa inceapa urmarirea penala pe baza unor zvonuri si opinii. Nu toate afirmatiile publice reprezinta dovezi.
1. b. Arestarea lui Mircea Basescu s-a facut in urma contradictiilor, cel mai probabil, intree ceea ce afirmase anterior – ca e santajat, si alte dovezi stranse de procurori, nu numai inregistrarile.
2. Exista un sondaj – http://adevarul.ro/news/eveniment/sondaj-romanii-apreciaza-activitatea-anticoruptie-derulata-laura-codruta-kovesi-livia-stanciu-1_53a465430d133766a8c11387/index.html – care arata nivelul de incredere in sefii DNA si ICCJ, precum si unul realizat de INSCOP unde ambele institutii se bucura de incredere sporita.
Pe urma a fost saltarea si anchetarea de catre DNA a celor 4 judecatori de la Tribunalul Bucuresti / CAB, sectia economica. Acest succes a condus la sprorirea numarului de denunturi.
Tu ca autor se presupune ca esti mult mai informat decat cetateanul obisnuit, deci ar fi trebuit sa te documentezi.
3. Eu ti-am indicat cum sa-ti imbunatatesti argumentul. Era treaba ta ca autor sa cauti asemenea motivatii.
4. Nu nu exista in Romania, altfel in Romania emisiune maraton in care justitia este pusa sub semnul intrebarii de pseudo-analisti nu ar avea loc. E nevoie de protectie specifica acordata magistratilor si actului de justitie.
1.a. OK, reformulez, acte premergatoare.
2. E un sondaj intre cititorii Romania TV, George. Increderea in DNA si probabil Justitie la modul general este undeva langa a institutiilor de forta gen SRI sau Politie. Sa zicem 30%.
3. Au loc (si) pentru ca magistratii nu folosesc ei insisi Justitia. Protectia speciala este sugerata in unele acte ale ECJ (sper sa nu confund) dar eu nu prea stiu state in care asemenea legi sa fie aplicate in mod constant.
stați așa, nu plecați, să-mi iau popcornu 🙂
:))