O notă despre legitimitate Răspunde

Într-o democrație deciziile se iau cu majoritate de voturi, însă majoritatea nu poate să limiteze drepturile opoziției. De asemenea, majoritatea nu poate acționa ignorând legile și normele de funcționare ale democrației. Legitimitatea este conferită de voința cetățenilor prin intermediul mecanismelor și procedurilor statului de drept. A acționa împotriva acestor mecanisme, premeditat și cu rea voință, pune orice guvern, grup de cetățeni sau organizație politică în afară normelor democratice.

Scopul ordonanței privind modificarea codului penal nu este acela de a remedia sau de a pune în acord niște decizii ale Curții Constituționale cu textul de lege, ci de a schimba radical atât sensul deciziei, cât și al legii, pentru a favoriza un anumit grup. Practic, prin această ordonanță, se legalizează delapidarea din fondurile publice și abuzurile, până la un anumit prag stabilit arbitrar. Este un atac direct contra supremației legii și a egalității în fața legii. Este un cec în alb dat hoților. More…

Grecia, pe marginea prăpastiei 1

crying-greek-pensioner-the-story-behind-the-poignant-photo

Indiferent de rezultatul referendumului de astăzi din Grecia – un lucru este evident – la sfârșitul acestei zilei grecii vor fi într-o situație cel puțin la fel de proastă ca cea în care se aflau înainte de deschidere urnelor.

Dacă referendumul de astăzi este o tehnică de negociere atunci nu este altceva decât o farsă costisitoare și nedemocratică, utilizat de un guvern iresponsabil și prins în capcana propriei ideologii, pentru a mai câștiga timp și sprijin la nivel intern, și de a transfera povara responsabilității pe umerii cetățenilor. More…

Nonsensuri despre justiție: anticorupția față cu reacțiunea 2

10854344_641550742635136_3220973601659814971_o

Măsura succesului combaterii corupției în România este dată de rezistența pe care acest demers o întâmpină din partea elitei politice pe de o parte, precum și dintr-o parte a societății civile. Problema care se pune în momentul de față este dacă efortul anticorupție este sustenabil pe termen lung. O evaluare superficială a măsurilor anticorupție luate până în prezent sugerează că acestea nu și-au atins încă obiectivul, deși eficiența lor a fost recunoscută de rapoartele MCV, iar publicul românesc manifestă un grad ridicat de încredere în DNA. Suntem încă departe de a atinge masa critică care să ne permită să spunem că fenomenul corupției este adus sub control, dar direcția este bună.

Alternativa la combaterea corupției este reîntoarcerea la status quo-ul anterior, care ar avea ca efect compromiterea instituțiilor statului, lipsa lor de răspunderea în fața cetățenilor precum și sporirea inechităților în urma rutinizării comportamentului cleptocratic asupra resurselor publice. Practic tot ce înseamnă serviciul public, crearea de bunuri publice și dezvoltare s-ar face pe baza consecințelor neintenționate ale corupției, un fel de trickle down corruption care ar asigura un nivel minim de acces la resursele publice celor care le generează în principal – cetățenii. O asemenea situație însă ar fi dezastruoasă din punct de vedere politic pentru societate, deoarece fundamentele democrației ar fi compromise, iar din punct de vedere economic ar însemna adâncirea polarizării sociale și perpetuarea decalajelor economice în raport cu Europa Unită. More…

Conu’ Diaconu față cu reacțiunea 6

o-scrisoare-pierduta-105880l

Biroul Electoral Central a lămurit o „cestiune” care, de câteva săptămâni bune, a împărțit națiunea în două (sic!): poate dl Diaconu să candideze la alegerile pentru Parlamentul European, deși s-a constatat că acesta este incompatibil și are o interdicție de 3 ani în acest sens, dată Înalta Curte de Casație și Justiție? Răspunsul evident a fost nu. Bineînțels dl Diaconu va contesta în justiție decizia BEC – e dreptul dânsului până la urmă – deși nu mă aștept să i se dea câștig de cauză.

Dar nu importă. „Cestiunea” controversată a candidaturii dl Diaconu nu a fost dacă e legală sau nu. Bunul simț politic și civic putea oferi un răspuns simplu celor care încă mai aveau asemenea dubii: Nu, nu putea. Ceea ce era într-adevăr controversat în toată această problemă a fost gestul dânsului: acela de a căuta să participe cu tot dinadinsul la procesul electoral, chiar dacă justiția hotârăse că nu poate. More…

O dezbatere impromptu despre interesul public 3

tumblr_mkloujjzX51qeegbeo1_500

Dezbaterea de mai jos s-a născut spontan din discuții ce au avut loc pe un grup de Facebook. Structura frazelor este cea inițială – this is how we roll on the Internets. Am pus doar diacritice și majuscule unde a fost nevoie, am mai tăiat textele off-topic. Și atât.

Dacă vă interesează oameni serioși, care încă se mai întrunesc față în față ca să dezbată interesul public, îi găsiți pe România Publică. (AT) More…

Gettysburg – discursul transformator Răspunde

objectathand_dec08_631

În timp ce atenția presei internaționale și românești este îndreptată asupra comemorii pe 22 noiembrie a 50 de ani de la asasinarea președintelui american John F. Kennedy, pe 19 noiembrie se vor aniversa 150 de ani de la unul dintre cele mai memorabile evenimente din istoria politică a Statelor Unite – discursul funerar al lui Abraham Lincoln pe câmpul de bătălie de la Gettysburg, din 1863, cu ocazia inaugurării cimitirului militar.

Comparat ca însemnătate și mesaj cu discursul funerar al lui Pericle, discursul lui Abraham Lincoln pe cel mai sângeros câmp de bătălie al Războiului Civil american, reinterpretează și actualizează mesajul Părinților Fondatori, oferind concomitent o definiție a regimului democratic modern – întemeiat pe consimțământul cetățenilor și responsabil în fața acestora.

Discursul de la Gettysburg reprezintă un exercițiu oratoric excepțional, prn concizia, semnificațiile și mesajele sale puternice. În trei minute, cât a durat rostirea orației, Abraham Lincoln a reușit să redefinească sistemul politic american, pornind de la mesajul Părinților Fondatori și a reușit să traseze noi obiective pentru democrația americană. Însemnătatea acestui discurs pentru cultura politică americană nu poate fi subestimată – fiecare școlar american îl memorează sau îl citește cel puțin o dată în școala primară. Arta oratorică a lui Lincoln în acest discurs este studiată de orice speechwriter și politician american, sintagmele acestuia intrând de mult în limbajul politic al democrației americane – a new birth of freedom, government of the people, by the people, for the people, shall not perish from the earth. More…

Avem televiziuni de știri – ce facem cu ele? 3

1239185_609092142475666_1838176605_o

Ies 3000 de oameni în stradă – în București, în Piața Universității, „în buricul târgului” – și cea mai mare parte a televiziunilor de știri fie nu prezintă nimic, fie relatează evenimentul modest. Paralel cu acest protest a mai fost unul organizat în Cluj-Napoca – din nou nicio informație relevantă. Ne confruntăm cu cel mai mare protest anti-guvernamental organizat din 2012 încoace și acoperirea mediatică a acestei evoluții pe tv, principalul mediu de informare al cetățenilor, a fost modestă sau absentă. Pentru o televiziune de știri care trăiește din audiențe, pe care le monetizează prin intermediul reclamelor, ignorarea protestului de ieri ar fi trebuit să reprezinte un eșec de marketing uriaș. Protestele din 1 septembrie ar fi trebuit să ofere pentru numărul sufocant de talk-showuri politice de pe micul ecran o cantitate enormă de subiecte.

More…

Cu legea pre lege călcând: 5 motive pentru care România nu este un stat de drept 2

No-Rule-Of-Law_2011

Cam din 2004 am crezut și am pornit de la premisa că România este un stat de drept. Unul cu multe minusuri, desigur, dar acestea țineau mai degrabă de infracționalitate. Adică, puteai să exerciți o putere arbitrară nepedepsit, dar măcar era ilegal. Prin 2010 am ajuns la concluzia că nu este chiar așa. Nu neapărat că din 2010 s-au dus lucrurile pe apa sâmbetei, dar atunci m-am lămurit eu.

Statul de drept este mai mult decât respectarea legilor. Altfel, stat de drept ar fi fost și Germania nazistă prin aplicarea celebrului Führerprinzip (Voința führerului este lege în stat). Statul de drept/domnia legii apare atunci când conducerea cetății se face primordial prin reguli stabile care permit cetățeanului și instituțiilor să își organizeze viața știind dinainte ce așteaptă statul de la ei și astfel să fie stăpânii propriului destin.

Rule of law este un concept deosebit de popular în gândirea libertariană. Domnia legii, combinată cu un număr minimal de reguli și legi sunt ingrediente ale acelei societăți cvasi-utopice și anti-politice în care legile sunt stabilite în avans și legiferarea ulterioară de către un Parlament este absentă sau minimală. Pe scurt, libertate fără democrație și dreptate fără politică. Pentru acest articol însă, vom recunoaște că politica nu poate fi eradicată. Pentru a avea stat de drept este suficient ca zona de acțiune a politicului să fie pre-stabilită și limitată rezonabil. More…

7 grafice animate cu Hugo Chavez 3

Hugo-Chavez

Am citit cu sentimente amestecate articolul 50 de adevăruri despre Hugo Chávez şi revoluţia bolivariană din Critic Atac. Deşi de regulă nu sunt de acord cu autorii care publică acolo, am apreciat întotdeauna că iau mai în serios metodologia ştiinţelor sociale decât alte surse online. De data asta, însă, ni se prezintă un melanj de date scoase din context, mizând poate pe faptul că publicul românesc nu are acces la informaţii neutre şi credibile.

Dezvoltând articolul meu pe această temă de acum câteva zile, am căutat să obţin mai multe informaţii statistice despre „revoluţia bolivariană”. Ca şi data trecută, am folosit Gapminder (creat de un statistician din Suedia, sa fim bine înţeleşi). Ca şi data trecută am comparat cu Brazilia şi Peru.

Din punct de vedere economic, revoluţia bolivariană în Venezuela înseamnă eşecul de a transforma creşterea preţului petrolului în creştere economică. Astfel, programele sociale nu au putut fi finanţate decât din impozite, confiscări şi taxe. Acestea au dus la o egalizare a societăţii venezuelene; dar să nu uităm că deja în 1999 Venezuela era una dintre cele mai egalitare societăţi din America Latină.

Nici unul dintre indicatorii analizaţi de mine nu s-a îmbunătăţit spectaculos în timpul lui Hugo Chavez. Desigur, asta nu înseamnă că nu au existat îmbunătăţiri în alte domenii despre care nu am serii de date. Totuşi, un lucru este sigur: aceste îmbunătăţiri nu au dus la o creştere accentuată a speranţei de viaţă. Orice efect în această direcţie pare să fi fost neutralizat de eşecuri sau limitări în alte domenii, precum controlul criminalităţii sau cheltuielile cu sănătatea.

Poate că nu este corect să spunem că celelalte ţări studiate au performat mai bine decât Venezuela. În fapt, ele doar au recuperat decalaje, beneficiind, dacă doriţi, de avantajul înapoierii. Altfel spus, Peru şi Brazilia au micşorat înapoierea relativă faţă Venezuela în timp ce aceasta nu a făcut un „salt înainte”, în ciuda oportunităţilor oferite de petrol. More…

Să măsurăm „miracolul” lui Chavez 3

Hugo-Chavez_2440367b

Am descoperit cu surprindere ca în România Hugo Chavez are admiratori. M-aş fi aşteptat ca pentru români, ca nişte post-comunişti ce suntem, să fie relativ uşor să vedem dincolo de valul de entuziasm şi de propagandă paternalistă.

Argumentele fanilor ţin de două aspecte. Pe de o parte, în toate mandatele sale, Hugo Chavez ar fi fost ales democratic. Aici argumentul duce imediat în calitatea democratică a campaniei electorale. Admiratorii arată că există posturi TV critice. Ar fi interesant de văzut în ce măsură ele au semnal în zona rurală. Criticii arată spre anumite manifestări agresive la adresa presei de opoziţie şi insistă că în 2010 partidul lui Chavez a câştigat o majoritate de mandate fără să câştige votul popular.

Dincolo de aspectul strict electoral, calitatea democratică a răposatului Chavez a avut şi alte „căderi” periodice. Hugo Chavez a început cariera sa publică ca revoluţionar înarmat şi a terminat-o ca lider al unui stat prietenos cu traficanţii de droguri. More…

Combaterea terorismului reflectată în cinematografie (I) 2

099_SAS
Academia de Film Americană a decernat pe 24 februarie premiile Oscar, iar pe lista de nominalizați din acest an s-au regăsesc o serie de filme cu subiect politic și istoric: Lincoln, Argo și Zero Dark Thirty. Așa că am decis să scriu o mică serie dedicată modului în care a șaptea artă reflectă fenomenul politic. Am selectat două subiecte interesante, de actualitate și controversate: combaterea terorismului și rolul moderației în politică. Primul articol din serie va fi o analiză comparată și critică asupra reflectării contraterorismului în cultura modernă pornind de la două pelicule: Zero Dark Thirty, care documentează „vânătoare” lui Osama bin Laden de către SUA și The Dancer Upstairs, povestea ficționalizată a prinderii șeflui mișcării revoluționare peruane Sendoro Luminoso, Abimael Guzman. Între două cele două pelicule există multe similutidini, dar și destule diferențe care să permită o abordare comparatistă.

Ambele pelicule prezintă, per total, într-un mod credibil și realist, dar cu multe licențe artistice, metodele prin care guvernele combat terorismul, atât de factură internă, cât și cel global. Atât Zero Dark Thirty cât și The Dancer Upstairs nu se rezumă doar la a prezenta aspectele „tehnice” ale combaterii terorismului ci și implicațiile politice ale acesteia. Abordările prin care terorismul este combătut în The Dancer Upstairs și Zero Dark Thirty sunt specifice amenințărilor pe care trebuie să le neutralizeze. Ele nu sunt interșanjabile, cum ar putea părea la prima vedere, însă privindu-le în profunzime ele oferă o imagine de ansamblu asupra unei activități ce se desfășoară în anonimat și clandestinitate. În The Dancer Upstairs este preferată metoda care respectă cel mai bine supremația legii, în raport cu metodele dure folosite de armată, deoarece are avantajul soluționării pe termen al conflictului politico-social ce a dus la nașterea mișcării lui Prezidente Ezequiel și oferă șansa unui nou început democratic pentru o societate divizată. More…

De ce băsiştii extremi nu pot locui în democraţie 17

David-Oath_of_the_Horatii-1784
Democraţiile nu sunt frumoase. Ele sunt murdare şi urâte. O parte a elitei politice americane a continuat, spre exemplu, torturarea prizonierilor făcându-se, în opinia mea, vinovată de crime de război. În aceeaşi ţară Patriot Act limitează habeas corpus şi alte drepturi, iar procedurile greoaie de înregistrare ţin în afara corpului electoral largi populaţii de minoritari. În Franţa lui Sarkozy magrebienii şi ţiganii au avut motive să creadă că trăiesc într-un stat poliţienesc. Chiar şi aşa, opoziţia se desfăşoară între limite pre-stabilite. Cum ar fi ca Barack Obama, înfrânt, să nu îi cedeze puterea lui Mitt Romney de teamă că acesta va încălca drepturile omului? Sau ca susţinătorii săi să folosească proceduri formale pentru a mai obţine câţiva săptămâni până la predarea mandatului?

Într-o democraţie există trei forme prin care o minoritate politică poate spera să se opună cu succes sistemului. Există căi legale de atac (de preferinţă pe fond), demonstraţii de stradă şi nesupunere civică. Primele două sunt în limitele legii. A treia este o sfidare a ei dar, în acelaşi timp, o formă de a afirma încrederea în umanitatea comună, în con-cetăţenie. Nu există democraţie construită de lideri providenţiali (cel puţin nu în timpurile moderne), de serviciile secrete, sau de măciuci. Există democraţie construită de societate, pornind de la încrederea (poate iraţională) că, într-un târziu, binele învinge. Un anumit număr de băsescieni nu mai pot să creadă că binele învinge şi sunt, de aceea, limitaţi în acţiunile lor democratice. Dacă nu se vor dezmetici curând, penalitatea aplicată de societate ar putea fi dură.

Dacă aţi citit până aici fără furie partizană, aţi putea observa că argumentul poate fi întors cu uşurinţă asupra celeilalte tabere. Dacă USL ar fi în opoziţie, furia radicală a unor susţinători ar îmbrăca poate aceeaşi formă. Perfect corect, dar puţin relevant. La 74% USL poate spera să construiască un mainstream fără PDL. La 12%, PDL riscă să devină fringe. More…