Grecia, pe marginea prăpastiei 1

article-0-0A3D32D1000005DC-754_964x641

Indiferent de rezultatul referendumului de astăzi din Grecia – un lucru este evident – la sfârșitul acestei  zilei grecii vor fi într-o situație cel puțin la fel de proastă ca cea în care se aflau înainte de deschidere urnelor.

Dacă cei care se opun bail-out-ului vor câștiga atunci Grecia va părăsi probabil zona euro. Deși unii analiști preconizează că pe termen lung reîntoarcerea la drahmă ar fi benefică pentru economia Greciei – pe termen scurt – această evoluție va fi dezastruoasă. Valoarea drahmei va reflecta situația economiei grecești – adică în cel mai fericit caz undva la o treime din valoare euro. Dezastrul economic va fi completat de lipsa accesului la credit pe piețele internaționale de capital. Grecia se va găsi în aceeași situația ca și Argentina după default-ul acesteia la începutul secolului 21. Perspectivele de dezvoltare și revenire ale economiei grecești după un asemenea rezultat vor fi extrem de reduse. Practic țara va fi condamnată  la mizerie și transformată într-un paria socio-economic al UE.

Pentru zona euro un Grexit va fi un moment de inflexiune major. Moneda euro va fi slăbită, dar „Nu”-ul Atenei nu va fi neapărat un dezastru de proporții. Ieșirea Greciei va fi o evoluție gestionabilă, deși va costa, mai ales Germania și Franța. Wolfgang Schauble, ministrul de finanțe german a declarat că o ieșire „temporară” a Greciei din zona euro.

Grexitul va fi însă resimțit din punct de vedere economic și politic dincolo de granițele Eladei, însă. În primul  rând va fi afectată perspectiva de creștere economică a zonei euro, și așa fragilă. În al doilea rând vor fi afectate țările care de-abia au ieșit din criza economică și care sunt expuse în continuarea riscurilor financiare – printre aceste state se numără și România. În al treilea rând, din punct de vedere politic, va spori euroscepticismul  și va accentua enlargement fatigue-ul în rândul europenilor atât în cazul cetățenilor cât și a elitelor politice.

În cazul unui vot pozitiv, deci teoretic a acceptării condițiilor bail-out-ului – ai cărui termeni între timp s-ar putea schimba – pe termen scurt vom asista la dispariția artizanilor acestui dezastru politic: Alexis Tsipras și Yanis Varoufakis (dacă se țin de cuvânt și demisionează). Situația nu se va schimba însă foarte mult din punct de vedere economic – Grecia va fi în continuare în criză economică. Referendumul a agravat foarte mult situația socio-ecomomică a Greciei, iar creditul său pe piețele externe,  va fi în continuare la categoria junk, în ciuda acceptării condițiilor bail-out-ului.

crying-greek-pensioner-the-story-behind-the-poignant-photo

O serie de întrebări deschise:

A dorit într-adevăr Syriza ca Grecia să părăsească zona euro? Atât Alexis Tsipras cât și Yanis Varoufakis au semnalat că ei nu vor ca Grecia să intre în default și să părăsească zona euro. Amândoi lideri ai Syriza au lăsat să se înțeleagă că referendumul din 5 iulie reprezintă o pârghie de negociere cu Troika și necesar pentru a întări poziția de negociere a statuluir grec. În paralel au aruncat responsabilitate pentru toate evoluțiile negative socio-economice din țara pe seama Comisiei Europene, a FMI și a creditorilor. Dacă într-adevăr asistăm la o tactică de negociere – atunci referendumul de astăzi este similar cu tentativa unui debitor disperat de a-și da foc la casă pentru a scăpa de creditori. Referendumul reprezintă în aces caz o mișcare politică extrem riscantă și cu consecințe nebănuite.

Și totuși s-ar putea ca intenția Syriza în momentul de față este ca Grecia să părăsească zona euro, așa cum se susține într-un editroial al Wall Street Journal. Brinkmanship-ul practicat de Tsipras și Varoufakis în cadrul negocierilor nu a dus la îmbunătățirea termenilor oferiți Greciei de Troika. Deci alternativa este refuzarea bail-out-ului și  părăsirea mai mult sau mai puțin controlată a zonei euro, deoarece aceasta nu mai poate asigura dezvoltarea Greciei.

Raportul FMI. Fondul Monetar Internațional a publicat zilele acestea un raport care arată că în momentul de față datoria Greciei este nesustenabilă pe termen lung, iar țara ar avea nevoie de încă 50 de miliarde euro pentru următorii 3 pentru a se menține solvabilă. În plus o parte din datoriile Greciei ar trebui iertate pentru a asigura măcar recuperarea parțială a creanțelor.  Acest raport a fost utilizat de Syriza pentru a demonstra „ipocrizia” și reaua credință a creditorilor Greciei, dar mai ales pentru a condamna politicile de austeritate impuse Atenei.

Din păcate aceasta este doar un mod partizan de a citi acest document. Raportul FMI spune într-adevăr că Grecia se află într-o situația mai dificilă în prezent decât era în 2014 și că serviciul datoriei externe pe termen lung este nesustenabil. Pe de altă parte documentul spune foarte clar un lucru: s-a ajuns în această situația pentru că guvernul Syriza a abandonat reformele realizate de guvernul anterior (adică liberalizare pieței muncii, reforma sectorului public). Practic Syriza prin politicile sale a „omorât” puțina creștere economică a aruncat țara într-un marasm economic, din cauza preferințelor sale ideologice.

Este referendumul grecesc un triumf al democrației? Mulți comentatori, atât români cât și internaționali, au salutat referendumul din Grecia ca ultima șansă a democrației în fața austerității, a capitalismului neo-liberal și/sau a eurocraților.

Dacă referendumul de astăzi este o tehnică de negociere atunci nu este altceva decât o farsă costisitoare și nedemocratică, utilizat de un guvern iresponsabil și prins în capcana propriei ideologii, pentru a mai câștiga timp și sprijin la nivel intern, și de a transfera povara responsabilității pe umerii cetățenilor.

Grecii au avut astăzi de ales între catastrofă și catastrofă absolută, nu între alternative politice reale. Votul nu poate șterge cu buretele realitățile dure din Grecia. Mâine situația nu se va schimba și nu va fi nici măcar la fel – va fi mai rău, indiferent de rezultat. Iar cei care vor trebui să achite nota de plată vor fi grecii de rând.  În această situație referendumul nu a fost un mecanism  care să întărească democrația – dimpotrivă.

George VIŞAN 

One comment

  1. Întreg sistemul bancar poate intra în colaps dacă și alții (italienii, spaniolii) vor urma pilda grecească. Guvernanții noștri cu iresponsabilitate încearcă să promoveze plățile prin bancă, au interzis recent plăți cu banii peșin peste anumite limite. În loc să fie stimulată populația să plătească doar cu bani peșin, e obligată prin legi scoase în folosul bancherilor, să-și dea banii pe mîna bancherilor. Apoi bancherii avînd prea mulți bani la dispoziție, scad dobînzile la depozite și plasează banii unor Dorei (din Grecia ori alte țări) care nu-i vor returna.
    Statul garantează depozite de pînă la 100000 de euro/bancă, dar mie nu-mi convine să plătesc impozite ca să salvez averile unor bogătași pomanagii.
    Anularea legilor care impun plata prin bancă, a oricăror legi care deturnează bani din impozite pentru a garanta depozitele bancare și educarea populației de a folosi cît mai mult plățile cu bani peșin, de a nu avea încredere în bănci, este o prioritate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s