În timp ce atenția presei internaționale și românești este îndreptată asupra comemorii pe 22 noiembrie a 50 de ani de la asasinarea președintelui american John F. Kennedy, pe 19 noiembrie se vor aniversa 150 de ani de la unul dintre cele mai memorabile evenimente din istoria politică a Statelor Unite – discursul funerar al lui Abraham Lincoln pe câmpul de bătălie de la Gettysburg, din 1863, cu ocazia inaugurării cimitirului militar.

Comparat ca însemnătate și mesaj cu discursul funerar al lui Pericle, discursul lui Abraham Lincoln pe cel mai sângeros câmp de bătălie al Războiului Civil american, reinterpretează și actualizează mesajul Părinților Fondatori, oferind concomitent o definiție a regimului democratic modern – întemeiat pe consimțământul cetățenilor și responsabil în fața acestora.

Discursul de la Gettysburg reprezintă un exercițiu oratoric excepțional, prn concizia, semnificațiile și mesajele sale puternice.  În trei minute, cât a durat rostirea orației, Abraham Lincoln a reușit să redefinească sistemul politic american, pornind de la mesajul Părinților Fondatori și a reușit să traseze noi obiective pentru democrația americană. Însemnătatea acestui discurs pentru cultura politică americană nu poate fi subestimată – fiecare școlar american îl memorează sau îl citește cel puțin o dată în școala primară. Arta oratorică a lui Lincoln în acest discurs este studiată de orice speechwriter și  politician american, sintagmele acestuia intrând de mult în limbajul politic al democrației americane – a new birth of freedom, government of the people, by the people, for the people, shall not perish from the earth.

Acesta este discursul cel mai des asociat cu personalitatea lui Lincoln, cuvintele orației de la Gettysburg fiind memorializate pentru posteritate în monumentul acestuia din Washington și în cripta din statul Illinois.

Semnificații

• Four score and seven years ago our fathers brought forth on this continent, a new nation, conceived in Liberty, and dedicated to the proposition that all men are created equal… – referință directă la Declarația de Independență a SUA ca document fundamental și originar al democrației americane, care predatează Constituția de la 1789. În viziunea politică a lui Lincoln intenția originară a Părinților Fondatori, exprimată în primele rânduri ale declarației – We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness – se aplică universal, tuturor oamenilor, indiferent de culoare, religie sau crez politic. Pe cale de consecință intenția Părinților Fondatori a fost ca la un moment dat sclavia, „păcatul originar al SUA” să fie abolită. Ideea această a fost exprimată de Lincoln înainte să devină președinte, în discursul de la Copper Union, discurs care l-a propulsat pe scena politicii naționale americane.
• that this nation, under God, shall have a new birth of freedom… – o referință directă la Proclamația de Emancipare a sclavilor de pe teritoriul american de la 1 ianurie 1863. Însă această sintagmă are un înțeles mult mai profund – se referă la faptul că fiecare generație de americani poate interpreta principiile fondatoarea ale SUA – Părinții Fondatori nu au creat un sistem politic perfect, ci unul perfectibil și este responsabilitatea fiecărei generații de americani să continue „lucrarea neterminată” a acestora. Reprezintă și un avertisment cu privire la provocările politice și sociale ce vor urma după abolirea sclaviei – integrarea foștilor sclavi și a urmașilor acestora în societatea americană, acceptarea afro-americanilor ca cetățeni cu drepturi depline. Prefigurează, de asemenea, și lupta pentru adoptarea Amendamentul XIII la constituția SUA, care abolește și interzice sclavia pe teritoriul american.
• …and that government of the people, by the people, for the people, shall not perish from the earth. Ultimele cuvinte ale discursului, dar care sunt cele mai citate, cele mai cunoscute și cele mai semnificative din punct de vedere politic. Lincoln redefinește sistemul de guvernământ american ca o democrație națională, întemeiată pe consimțământul cetățenilor și responsabilă în fața lor, nu doar o simplă confederație sau federație de state suverane. Aici președintele american contracara opinia prevalentă printre adepții Confederației că SUA era doar o sumă de state suverane care puteau oricând părăsi uniunea. Cuvintele sale vor căpăta forță politică și juridică în Amendamentul 14 al Constituției SUA. Acest ultim pasaj reprezintă și una din primele definiții descriptive ale democrației moderne reprezentative – incompletă ce-i drept, dar care suprindea caracterul deschis al acestui tip de regim politic (Sartori 1999: 55). Sintagma lui Lincoln mai are un sens, mai ales dacă este citită împreună cu întreg paragraful din care face parte,  și anume – că democrația sau regimul reprezentativ este un bun public într-o societate și că semnificația sa este universală – „nu va pieri de pe pământ”.

*

Ceea ce este uimitor la 150 de ani de la rostirea acestor cuvinte este actualitatea acestora atât pentru democrația americană, dar și pentru alte regimuri reprezentative de pe mapamond. Problema egalității și echității în societatea americană așa este acum reflectată de dezbaterile generate de criza economică din 2008, opoziția Main Street vs Wall Street, integrarea și drepturile minorităților, acordarea cetățeniei imigranților ilegali, controversele acide generate de aplicarea Afordable Care Act, dezbaterile dintre cei care interpretează strict Constituția americană și cei care o interpretează în spirit liberal – pot fi înțelese mai bine cu ajutorul discursului lui Lincoln de acum 150 de ani.

Discursul de la Gettysburg capătă o simbolistică aparte în momentul în care Casa Albă este ocupată de un președinte de culoare – cel puțin o parte a mesajului lui Abraham Lincoln din acea zi de noiembrie acum 150 de ani, pe cel mai teribil câmp de luptă al Războiului Civil,  s-a împlinit.

Pentru alte societăți și regimuri democratice, discursul lui Lincoln reprezintă un mod de a înțelege democrația ca un sistem politic dinamic, susceptibil schimbării și reformei, principala sa caracteristică fiind perfectibilitatea.

George VIŞAN