În contra abuzului de Ingelhart (2). Revolta clasei de mijloc și selecția darwinană 6

În articolul anterior am enumerat câteva perspective mai teoretice asupra manifestațiilor recente. Dacă vă plac abstracțiunile, vă invit să îl citiți. Dacă nu, este suficient deocamdată să rețineți atâta: acele abordări care explică tematica ecologică funcționează doar pentru marile orașe (București, Cluj) – în schimb ce acele abordări care sunt aplicabile unei geografii mai largi par neputincioase în a explica de ce o populație sărăcită se preocupă de ecologie.

În acest articol voi propune ideea că dintre variile nemulțumiri care animă populația au ieșit în față nu cele mai intense ci cele susținute de o organizare mai inteligentă. Altfel spus, militanții au scos în stradă ecologia și nu invers. Voi argumenta această poziție comparând o serie de cazuri reale, îcercând să extrag asemănările dintre mobilizările „de succes” și diferențele acestora față de mobilizările eșuate sau doar mai puțn reușite.

Ceea ce numim în general societate civilă, intelighentsia sau militanți se pot împărți destul de confortabil în două grupuri. Pe de o parte avem reformiștii care promovează progresul în societatea românească nu doar în economie sau tehnologie ci și în moravuri sau cultură civică. Ideile lor sunt de obicei de inspirație occidentală; așadar, și ei sunt, de obicei, pro-occidentali. În unele cazuri mai rare (sau mai puțin vocale) există progresiști care își găsesc modele în guvernări precum Venezuela sau Cuba (nu fabulez). Pe de altă parte, conservatorii vor să păstreze specificitatea românilor și/sau credința acestora adăpostite de acțiunea corozivă a globalizării. Conservatorii din spațiul public nu sunt de regulă ostili Occidentului, mai ales că destul de mulți dintre ei se tem de Rusia. Avem, totuși, o zonă în cadrul conservatorismului ortodox, inspirată de monahi greci și, în general filo-răsăriteană, pentru care Occidentul este prea catolic, protestant sau laic. More…

Reclame

Se poate purta o dezbatere rațională pe tema resurselor naturale în România? 1

431957_10152907115220327_615872576_n

Valul de proteste din acest an a pus în discuție, printre altele, modul în care sunt gestionate resursele naturale ale România. Roșia Montană, Pungești și Moșna sunt localitățile-simbol pentru protestatarii din București, Cluj și alte orașe, care trebuie apărate și protejate de adversari precum politicienii corupți, stat, corporații, care nu vor decât să fure, să otrăvească și să distrugă.

Situația a fost tratată de către instituțiile statului în mod neprofesionist și cu lipsă de transparență – mai ales în cazul Roșiei Montane. Iar unele instituții s-au comportat de-a dreptul iresponsabil – în cel puțin două ocazii MAI a retras jandarmii de pe traseul protestelor din București, în speranța că poate-poate se va întâmpla ceva care să justifice o intervenție brutală (cea mai probabilă explicație). Mesajele transmise de politicieni în ceea ce privește Roșia Montană și/sau gazele de șist au fost populiste, inconsecvente și per total iresponsabile, aspect care a sporit exponențial neîncrederea cetățenilor în obiectivele proiectelor de exploatare a resurselor naturale. More…

Gabriel Resources despre Gabriel Resources 7

GR recunoaşte că nu poate garanta acurateţea datelor pe care le oferă cu privire la estimarea cantităţii de aur şi argint de la Roşia Montană, după cum nu poate garanta nici că depozitele estimate vor putea fi exploatate în sens comercial (deci că exploatarea de la Roşia Montană ar fi viabilă din punct de vedere comercial) (p. 42).

GR recunoaşte că o aplicare mai strictă a legislaţiei privind protecţia mediului e contrară intereselor companiei – asta deşi în reclame se lauda (mincinos) că exploatarea de la Roşia Montană se va face cu respectarea celor mai înalte standarde privind protecţia mediului (p. 43).

GR nu garantează că registrele sale contabile sunt ţinute corect (p. 44). More…

Roşia Montană, Claudiu Crăciun şi hiperbola eroică 24

177820_462660283762142_1145489061_o

Studiourile de televiziune au avut în ianuarie 2012 un efect foarte bizar asupra percepţiei Pieţei Universităţii. În stradă cu toţii ştiam mai mult sau mai puţin că suntem o confederaţie protestatară, şi că avem obiective diverse. În studiourile TV, luminile rampei întunecau inteligenţa. De la comentatori TV până la militanţi, toţi încercau să reducă fenomenul la mica sau marea lor luptă personală. De astăzi, ziceau ei ritos, cetăţenii nu vor mai permite să una sau să alta. Claudiu Crăciun şi-a câştigat reputaţia în bună măsură deoarece avea un discurs mai realist şi mai subtil. Piaţa, spunea Crăciun, nu este asta sau aia, ci Piaţa suntem noi cei care vrem o altfel de societate; nu vom cădea de acord aici şi acum cum arată această societate, dar suntem de acord că trebuie să depăşim blocajul actual.

More…

Buha și pudibonderia. În apărarea Sandei Lungu 17

Screenshot_1

Când eram eu în liceu stăteam prin Bucureștii Noi, undeva după capătul liniei de tramvai. Ordine și disciplină ca pe strada aceea nu am mai văzut de atunci încoace. Nu doar că toamna măturam trotuarul în fiecare zi de frunze, dar trebuia să fac asta dis de dimineață că dacă nu vecinii terminau înaintea noastră și nu era frumos. Ei bine într-o zi a veni la noi un vecin, colonel pensionar, și m-a întrebat dacă nu vreau să mergem la o fermă să culegem fructe. Era vară, Internetul nu era ce este acum, așa că am mers. La fermă erau doar tineri în vacanța de vară și pensionari. Tinerii eram destul de liniștiți, spectaculoși erau cei aflați la pensie. Își băgau și își scoteau lucruri, mai rău ca în spatele blocului, la ușa cortului sau unde doriți dumneavoastră. (…)

Cu aceste gânduri în minte, să urmărim celebrul clip care o demonizează pe Sanda Lungu. Dacă nu sare direct, porniți de la 02:40. More…

Unde s-a dus Piaţa Universităţii când s-a dus? Răspuns lui Cătălin Prisăcariu 2

surferi.jpg
În cazul grupurilor din Piaţă, lucrurile sunt mai complicate. Poţi să militezi furibund, spre exemplu, pentru transparenţă în administraţie, dar să te lase rece gazele de şist sau întoarcerea monarhiei.

De aceea unitatea este un obiectiv mult mai slab în această lume. Ideea că într-un an Victor Ponta ar putea aliena toate grupurile mai mult decât Emil Boc în trei proiectează trăsăturile unei sub-culturi asupra alteia. Mai mult, ea este naivă, ignorând pattern-urile extrem de greoaie ale mobilizării protestatare la români. Deocamdată fiecare protestează (sau nu) în funcţie de cazul său particular. More…

România nu e de vânzare!? Dilemele și semnificațiile unui slogan. 4

O posibilă ipoteză ar fi că cei care refuză acum capitalismul și piața liberă în România se simt dezamăgiți de acestea. Și acest lucru nu e de mirare, dacă luăm în considerare faptul că un tânăr manifestant din piață născut, să spunem în 1990, în timpul unei crize economice[iii], a fost forțat să-și trăiască o parte din copilărie în timpul unei alte crize economice, 1997-2000, și este forțat în 2012 să-și vadă debutul profesional compromis de o criză economică și financiară, care pare să nu se mai termine – 2008-201?. Frustrarea față „capitalism” în acest caz pare justificată. More…

Dilemele aurului (Bogăţia este inefabilă) 4

Aur extras de la Baia Mare, Muzeul de Mineralogie

„Ţara noastră este înfiorător de bogată” spune deja celebrul reportaj Blestemul aurului difuzat de Antena 3 (minutul 1:17).

În jur de un milion de români au auzit această afirmaţie şi reportajul a fost preluat de mai multe bloguri. Totuşi ea este profund greşită. Pentru a ilustra  de unde vine greşeala vă propun un mic experiment intelectual. Completaţi deci spaţiile punctate (fără sa va apucaţi să răsfoiţi Wikipedia).

More…