Se poate purta o dezbatere rațională pe tema resurselor naturale în România? 1

431957_10152907115220327_615872576_n

Valul de proteste din acest an a pus în discuție, printre altele, modul în care sunt gestionate resursele naturale ale România. Roșia Montană, Pungești și Moșna sunt localitățile-simbol pentru protestatarii din București, Cluj și alte orașe, care trebuie apărate și protejate de adversari precum politicienii corupți, stat, corporații, care nu vor decât să fure, să otrăvească și să distrugă.

Situația a fost tratată de către instituțiile statului în mod neprofesionist și cu lipsă de transparență – mai ales în cazul Roșiei Montane. Iar unele instituții s-au comportat de-a dreptul iresponsabil – în cel puțin două ocazii MAI a retras jandarmii de pe traseul protestelor din București, în speranța că poate-poate se va întâmpla ceva care să justifice o intervenție brutală (cea mai probabilă explicație). Mesajele transmise de politicieni în ceea ce privește Roșia Montană și/sau gazele de șist au fost populiste, inconsecvente și per total iresponsabile, aspect care a sporit exponențial neîncrederea cetățenilor în obiectivele proiectelor de exploatare a resurselor naturale.

Cât despre companii, unele s-au lansat într-o campanie toxică de relații publice care practic subminează orice fel de încredere în ideea de presă liberă (RMGC) în timp altele au tăcut și au așteptat ca autoritățile locale sau centrale să explice cetățenilor ce presupun contractele încheiate cazul Chevron – rezultatele acestei strategii s-au văzut la Bârlad și Pungești. În fine există și cazul Moșna, unde Prospecțiuni SA al lui Ovidiu Tender crede că se află undeva prin Africa – cel puțin așa înțelege să pregătească activitatea de prospectare.

În aceste condiții devine dificil, dacă nu chiar imposibili de a purta o dezbatere rațională pe tema exploatării resurselor naturale ale României. Ce înseamnă o dezbatere rațională în cazul de față – un demers care să pornească de la următoarele întrebări fundamentale:

  • Cum poate contribui exploatarea resurselor naturale la dezvoltarea României?
  • Cum pot fi împărțite cât mai avantajos beneficiile acestor exploatări între stat, societate, comunități locale și actori privați?
  • Cine să exploateze resursele naturale ale României – statul sau companii private care achiziționează licențe de exploatare și primesc concesiuni?
  • Ce fel de sistem de taxare și impozitare este necesar pentru exploatarea resurselor naturale minerale și de hidrocarburi ale României?
  • Cine își asumă responsabilitatea pentru riscurile de mediu ale acestor exploatări?
  • Cum pot fi gestionate eficient riscurile de mediu ce decurg din aceste exploatări?
  • Cum poate fi generat un echilibru eficient între imperativele economice ale exploatărilor resurselor naturale și protecția mediului?
  • Ce măsuri trebuie luate care să garanteze transparența procesului decizional în privința exploatării resurselor naturale?
  • Cum poate fi publicul informat mai bine în ceea ce privește exploatarea resurselor naturale?
  • Care sunt riscurile ce decurg din absența unui sector de resurse naturale dezvoltat din cadrul economiei naționale?

Fără aceste puncte de pornire nu poate exista o dezbatere publică rațională și fructoasă pe tema exploatării resurselor naturale ale României care să ducă la creearea unei strategi naționale/politici publice privind acest sector economic.

*

Dezbaterea de mai sus ar fi extrem de utilă pentru o țară ca România care nu reușește să creeze un model economic care să-i garanteze prosperitatea. O dezbatere pe tema resurselor naturale, în special a hidrocarburilor și a gazelor naturale, este necesară mai ales din cauza accentului pus în ultima vreme pe două teme importante: așa zisa independență energetică și conceptul de securitate energetică. Această dezbatere este cu atât mai necesară din cauza controverselor ce s-au iscat ca urmare a demarării activităților de explorare pentru descoperirea gazelor de neconvenționale (gaze de șist). Însă ea pare să fi fost ratată încă din start, fiind afectată de o serie de factori societali.

Statul și politicienii:

  • Lipsă de transparență instituțională. Agenția de Resurse Minerală nu a știut să comunice la nivel local și național intenția de a vinde concesiuni și modul în care acestea vor fi vândute. ANRM merită totuși felicitată pentru că vinde concesiuni în mod transparent (cel puțin din punctul de vedere al practicii comerciale) și prin licitație internațională.
  • Licențele acordate de ANRM în urma licitațiilor internaționale permit exploatarea gazelor neconvenționale. Ar fi fost indicat ca explorarea și exploatarea gazelor de șist să beneficieze de o licență de specială.
  • Iresponsabilitate instituțională – cazul Institutului Național de Geologie. Chemați să explice valul de cutremure din județul Galați, din zona Izvoarele, această instituție a publicat un comunicat care lasă să se înțeleagă că una din cauzele producerii valului de cutremure din acea zona este activitatea de extragere de petrol și gaze (care se realizează de ceva vreme), deși această era doar o ipoteză de lucru. Comunicatul Institutului Național de Geologie a stârnit panică în rândul cetățenilor, populația temându-se „instinctiv” de cutremure din cauza impactului social și psihologic al seismului din 1977, precum și a celor din 1986 și 1990. Mai grav asocierea activităților de exploatare și explorare a hidrocarburilor cu generarea de seisme, indiferent de natura acestor activități, inculcă teama cetățenilor față de exploatarea acestor resurse.
  • Populism iresponsabil. În 2012 USL a venit la putere pe o agendă „verde” puternică: moratoriu asupra exploatării și explorării gazelor de șist, precum și opoziție față de proiectul minier de la Roșia Montană. Protestele de la Bârlad din 2012 au fost organizate cu ajutorul organizației locale PSD și a primarului din Bârlad, membru PSD. În 2013 USL s-a sucit, devenind din opozanții acestor proiecte, suporteri înfocați, mai ales a gazelor de șist. Opoziția originară față de proiectele respective trebuie înțeleasă în contextul politic al anului 2012 – guvernul PDL și Traian Băsescu erau în favoarea proiectelor miniere și a exploatării gazelor de șist, iar USL trebuie să se distingă cât mai pregnant de politicile promovate de aceștia, să acutizeze clivajul dintre USL/PDL și Traian Băsescu. O dată veniți la putere, „realitățile guvernării” – o economie stagnantă, un buget sărac, presiuni în teritoriu pentru „fonduri de dezvoltare”, nevoia de investiții străine – au înclinat balanța în favoarea continuării proiectelor controversate. Este foarte probabil ca liderii USL să nu fi luat niciodată în considerare revocarea licențelor de explorare/exploatare atât în cazul Roșiei Montane cât și a gazelor de șist, opoziția lor din 2012 fiind o tactică electorală. Oricare ar fi explicația, atitudinea USL a sporit neîncrederea și suspiciune cetățenilor în ceea ce privește „dosarul” exploatării resurselor naturale ale României.
  • Cupiditatea autorităților locale. La Pungești Chevron desfășoară actitățile de explorare pe terenul primarului comunei, teren al cărui statut juridic este neclar, edilul fiind acuzat că s-ar fi împroprietărit după ce ar fi aflată că Chevorn a câștigat licitația organizată de ANRM.
  • Ipocrizia autorităților locale. Primarul din Bârlad într-un an de zile dintr-un oponent al exploatării gazelor de șist, a devenit un suporter al exploatării acestora. Mai mult dintr-un organizator al protestelor anti-fracturare din 2012, edilul din Bârlad a făcut tot ce-i stă în putință în 2013, atât din punct de vedere legal cât și ilegal pentru a împiedica desfășurarea protestelor anti-fracturare în orașul său.
  • Absența unei strategii naționale pe termen lung care să stabilească prioritățile în materie de explorare și exploatare a resurselor naturale. O strategie asupra căreia să există un consens politic și care să fie pusă în aplicare indiferent de alternanțele la putere din cadrul procesului democratic.

Societatea civilă

  • Adoptarea unui discurs polarizator, maniheist și pe alocuri ideologizant. Astfel companiile internaționale=rele, vor să otrăvească apa și locuitorii, statul=corupt și servil (aici chiar au dreptate din păcate), fracturarea hidraulică=tehnică extrem de periculoasă.
  • ONGurile și activiștii au dezinformat la rândul lor cetățenii, atât intenționat cât și neintenționat. Exemplu: protestul din Piația Universității din 16/10/2013, primul proteste anti-fracturare din București, separat de proteste din cadrul mișcării #unițisalvăm, s-a spus că la Pungești în urma confruntărilor dintre jandarmi și localnici ar fi decedat două persoane. În fapt la Pungești, au existat într-adevăr confruntări între jandarmi și localnici, dar nimeni nu a murit. Zvonul a fost pornit de o știre eronată care a fost difuzată în dimineața zilei la la Realitatea TV în care se susținea că o persoană în vârsta ar fi murit în urma intervenției jandarmilor. Știrea a fost infirmată la scurt timp de la difuzarea ei, dar în Piața Universității, la mai bine de 6 ore de la presupusul incident se continua să se afirme că a murit cineva la Pungești, ba se și supralicita afirmându-se că încă o persoană ar fi decedat. Un alt exemplu de manipulare este activitatea organizației Vira, care a declanșat o campanie de informare în localitățile din județul Vaslui unde Chevron a obținut licențe de operare, dar membrii acesteia prezintă numai informații care susțin pozițiile celor care se opun exploatării gazelor de șist. Este dreptul lor să facă acest lucru, dar până la urmă, prin prezentarea aspectelor negative sau așa-zis negative ale exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice, se cheamă manipulare.
  • Lipsa de informare a activiștilor anti-fracturare și ONGurilor în ceea ce privește domeniul petrolier din România. Astfel mulți nu știu că fracturarea hidraulică și metode similare se practică de ceva vreme în România, cu mult înainte să vină Chevron. Majoritatea datelor și informațiilor pe care le prezintă vin din SUA, statul care a beneficiat cel mai mult de pe urma exploatării gazelor de șist, dar unde există o puternică mișcare anti-fracking. Vasta majoritate a celor care se opun fracturării hidraulice și a exploatării prezenți în spațiul public nu au pregătire în domeniul petrolier sau în geologie – fiind diletanți care se informează de pe internet sau din filme documentare.
  • Limbajul adoptat  de reprezentanții clerului, care s-au alăturat în mod surprinzător cauzei anti-fracturare din România, este unul naționalist și maniheist.
  • Se pierde din vedere un aspect foarte important – în momentul de față România este în faza de explorare a gazelor de șist, nu de exploatare, și nu se cunoaște dacă rezervele de gaze neconvenționale sunt exploatabile sau nu. Statul român nu cunoaște potențialul său real în ceea ce privește gazele de șist. Aceaste este o nuanță importantă deoarece se poate constata că în România exploatarea gazelor de șist s-ar putea să fie ineficientă din punct de vedere economic

Companiile implicate sau interesate de exploatarea gazelor de șist

  • Absente din spațiul public. În urma protestelor de la Pungești majoritatea companiilor interesate de gazele neconvenționale au preferat tactica struțului.

Cetățenii

  • Manifestă o neîncredere funciară în raport cu autoritățile statului sau acțiunile statului. Astfel  mulți dintre ei sunt pregătiți să creadă că statul dorește să-i otrăvească.
  • Pot fi ușor manipulați de presă și televiziunile de știri.
  • Cred că există grupuri, persoane care doresc „să facă rău” românilor și României: de la ruși și americani până la evrei (anti-semitism rezidual). Apariția în spațiul public a unui subiect exotic și tehnic pecum și a unei companii multinaționale precum Chevron nu a făcut altceva decât să le alimenteze suspiciunile. Mulți români sunt susceptibili să creadă în teoria conspirației.
  • Ar prefera ca resursele naturale să fie exploatate de către stat, cu toate că nu au încredere în instituțiile sau reprezentanții acestuia. Există o anumită teamă față de mecanismele pieței și actorii privați.

*

Aceștia sunt factorii care împiedică sau au împiedicat, în momentul de față, purtarea unei dezbateri raționale pe tema explorării și exploatării gazelor de șist în România în  principal, și în general în raport cu exploatarea resurselor naturale. Mulți dintre acești factori i-am văzut în acțiune în timpul protestelor #unițisalvăm, altele în cazul protestelor anti-fracturare și o parte în timpul dezbaterii organizate de ARDOR pe tema exploatării gazelor de șist în cadrul proiectului România Publică. În prezent pe tema gazelor de șist există prea multe poziționări de „opinie” și pe alocuri ideologizante, și prea puțină expertiză în plan public – aspect fără de care risurile și beneficiile explorării și exploatării  acestor resurse nu pot fi înțelese de către public.

George VIŞAN

Anunțuri

One comment

  1. Sunt împotriva exploatării resurselor României de către companiile străine. Am observat că împotriva celor rusești, nu comentați nimic! Se pare că la Băile Felix s-a aprobat o exploatare prin intermediar, a unei companii rusești! Vreți rusificarea României din nou? Incercați și veți vedea ce pățiți! România nu este a PSD-ului și-a comuniștilor din celelalte partide!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s