Predicțiile anului 2014 la control Răspunde

10828149_754162658005649_5050108525921519593_o

Privind problema sub un aspect mai degrabă calitativ, observ că am putut prevedea apropierea PNL de PPE dar nu și apariția nPNL. Am putut prevedea necesitatea lui Klaus Iohannis și lipsa din competiție a lui Sorin Oprescu, dar am supraestimat rezistența la candidatură a lui Victor Ponta.

Dacă mă uit și la predicții din alte articole, observ că nu am putut prevedea valul de prezență la vot care l-a adus pe Klaus Iohannis la Cotroceni (o eroare comună, din nefericire). În schimb, am luat mai în serios decât restul lumii posibilitatea lui Călin Popescu Tăriceanu de a construi un partid cu o minimă viabilitate.

Per total, mi se pare că am ieșit mai bine decât „piața”, deși, între noi fie vorba, piața nu este teribil de dezvoltată. Dar am ieșit puțin mai slab decât în 2012-2013; cum ziceam într-un articol mai vechi, 2014 este un an în care politicienii au avut idei. More…

Congresul PNL: putere nudă și putere îmbrăcată 3

Congesul PNL din 2012. Sursa: Cronica Romănă

Actualul congres al PNL îmi produce oarecari satisfacții intelectuale. Se face în jur de un an de când am zis că negocierile PNL-PPE sunt serioase (și au fost), că nu vor afecata USL (și nu au creat niciodată probeme), că vor putea produce o sciziune pe partea stângă (centristă) a partidului (și au produs). Am vorbit și de faptul că dl. Tăriceanu are o șansă reală de a produce un partid dacă PSD cooperează suficient (și are). Sau că FC ar putea fi în avangarda rapprochement-ului față de PNL; aici m-am cam înșelat și cei ce au mizat pe Vasile Blaga au avut dreptate. Toate aceste fapte sunt, în principiu, acceptabile în politică.
Și, totuși, am avut față de acest congres o anumită reținere pe care abia curând am clarificat-o. Dacă ne uităm la PNL-PDL-PPE și trebuie să spunem repede ce reprezintă această grupare fără să folosim cuvântul „dreapta” vom avea mari probleme. More…

Și au trecut europarlamentarele! 4

537d134d9f1b77a8393079a1_americans-1

Pentru anumiți europeni, proiectul Uniunii Europene nu funcționează – cei afectați afectați de criză în mod direct, șomerii și tinerii – în special. Rezultatele alegerile vor spori tendința de enlargement fatigue care se manifesta deja, integrarea europeană fiind frânată și mai mult. Partidele mainstream vor trebui să vină cu politici și mesaje care să ia în considerare euroscepticismul și nemulțumirile unor segmente importante ale cetățenilor. Partidele antisistem, precum UKIP sau Front National, vor încerca să capitalizeze la nivel național rezultatele acestui scrutin și să se poziționeze mai bine în raport cu partidele consacrate. În Parlamentul Europene aceste partide vor încerca să pună în cauză proiectul european, avansându-și agendele eurosceptice asumate, încercând să demonstreze eșecul UE.

Rezultatul acestor alegeri va ranforsa percepția Uniunii Europene în exterior ca un actor slab, divizat și preocupat de problemele sale interne. Avansul populiștilor va pune sub semnul întrebării valorile democratice pe care Uniunea s-a chinuit să le avanseze în plan extern. Per total acest scrutin reprezintă o lovitură pentru prestigiul Uniunii într-un moment de criză în Europa generat de anexarea Crimeei de către Rusia, și tentativele acesteia din urmă de a compromite statalitea Ucrainei. More…

Predicții pentru 2014 5

531112_437673679640825_1932716138_n

Președintele ales al României se va încadra în una din două tipologii. Fie va fi un „Om de Stat” care a mai reprezentat România în calitate oficială înainte să candideze, fie va fi lider de alianță, unde alianță nu înseamnă întoarcerea acasă a experimentelor eșuate ci o alianță între minim două electorate distincte. Cele două tipologii se pot suprapune. O discuție despre numele posibile găsiți aici și aici. O explicație puțin mai abstractă voi publica în numărul viitor al Foreign Policy România.

Sorin Oprescu nu va candida la președinție, sau, cel puțin, nu la modul serios (= cu o organizație eficientă în spate).

PDL va avea candidat propriu la președinție și acest candidat va lua (mult) mai multe voturi decât un eventual candidat PMP/PFC. More…

Legitimitate, amânare şi viitorul Constituţiei Răspunde

Legitimim este ceea ce ne apare ca fiind legitim.

Un autor (căruia regret acum că i-am uitat numele), argumenta că în cazul unei lovituri de forţă timpul lucrează în favoarea instituţiilor legitime şi de aceea este probabil în favoarea lor să tragă de timp. Este o afirmaţie în alb şi negru care se poate aplica unei realităţi în alb şi negru. Dacă ar fi să generalizăm şi să adaptăm această abordare la o lume dominată de griuri, am putea spune că într-un conflict timpul lucrează în favoarea poziţiei celei mai legitime. Astfel pusă, problema este mult mai greu de aplicat. Nu este mereu evident care este „cea mai legitimă poziţie” şi nici dacă legitimitate rămâne neatinsă de timp. În acelaşi timp, însă, abordarea poate fi mult mai utilă.

Dacă tot avem un capitol de teorie să vorbim puţin de timp şi conflict la Machiavelli. Principele din opera florentinului este preocupat de legitimitate, însă numai după ce îşi consolidează puterea. Până atunci poziţiile sale nu sunt cele mai legitime; mai bine zis, nu sunt legitime decât din întâmplare. Ne-am aştepta, deci, ca timpul să nu îl favorizeze. Şi, într-adevăr, sfatul lui Machiavelli către el este să nu amâne niciodată o luptă.

În cazul dezbaterii constituţionale poziţia conservatoare a fost re-înviată la nivelul discursului public din motive ce ţin şi de necesitatea USL de a mobiliza 50%+1 din masa electorală. Odată ce această constrângere dispare, merită să urmărim ce se va întâmpla. Cel mai probabil baza electorală a poziţiei conservatoare se va întoarce către indiferenţă. În acest caz majoritatea modificărilor „retrograde” ale Constituţiei vor fi anulate, deşi PNL va păstra o parte din ele pentru a uşura tranziţia spre PPE.

Există o posibilitate mai redusă ca dezbaterea constituţională să fi acţionat ca o scânteie asupra conservatorilor. Susţinătorii sunt printre puţinele mişcări cu adevărat de tip grassroots, cu zeci de organizaţii şi filiale în teritoriu, capabile inclusiv să aducă oameni cu autocarul spre Bucureşti. Până acum, presupun, organizarea lor s-a izbit de indiferenţa populară, sau poate doar de credinţa ca „oricum, tot politicienii decid”. Dacă acest văl de indiferenţă este spart, soarta Constituţiei va deveni mai complicată. More…

Costurile externe ale crizei politice 10

Criza politică a trecut. A venit vremea să facem un bilanț al acestor tensionate două luni, dar nu la nivel intern, ci la nivelul relațiilor externe – deoarece criza noastră politică locală a avut și o consistentă componentă externă. Au existat intervenții din partea aliaților noștrii (SUA), critici și intervenții din partea Uniunii Europene, apeluri interne către instituții internaționale (Comisia de la Veneția), apeluri interne către Uniunea Europeană și Comisia Europeană și apeluri în interiorul familiilor politice europene. Ambele tabere politice au instrumentalizat intervențiile și influența actorilor internaționali în interes propriu.

Izolare vs Decredibilizare:

În timpul suspendării și după referendum în spațiul public au apărut acuze vitriolice cu privire la izolarea diplomatică a României. PDL și Traian Băsescu au acuzat USL că „scoate Românie din UE” prin acțiunile lor și că „puciul parlamentar” a dus la izolare diplomatică. Pe de altă parte USL a acuzat PDL și pe Traian Băsescu că a stricat imaginea României în exterior prin prezentarea cu rea intenție a unui „proces democratic normal.”

Ceea ce s-a întâmplat de fapt nu fost o izolare diplomatică ci o decredibilizare majoră a poziției României, mai ales în interiorul Uniunii Europene. Sursele acestei decredibilizări au fost două: pe de o parte rapiditatea procesului de suspendare a președintelui( doar 3 zile față de 60 de zile în 2007) și presiunile asupra CCR și pe de altă parte au fost atacurile și declarațiile cu iz naționalist al USL la adresa UE, Comisiei Europene și a unor lideri europeni (ținta predilectă a fost cancelarul german Angela Merkel). More…

Criza politică și deriva naționalistă (II) 6

În prima parte am identificat problema – o anumită deriva naționalistă în discursul USL – și am formulat patru întrebări în jurul cărora se va construi analiza. Ca ghid cognitiv voi folosi o teză afirmată de Lucian Boia în monumentalul său volum Istorie și mit în conștiința românească: relația elitelor politice autohtone cu occidentul este una dictată de interese în principal și nu una de valori, ele rămânând structural naționaliste. Aici însă intervine un caveat – contactul cu valorile occidentale, cu practicile democratice occidentale și socializarea elitelor politice românești în cadrul acestora diluează „naționalismul structural” al acestora din urmă. Dar cu cât însă România se integrează mai mult în Occident (proces pe care îl consider ireversibil)[i], mai ales procesul de integrare europeană, elitele locale își pierd din o parte din autonomia politică și libertatea de acțiune în raport cu societatea. Când descoperă, uneori neșteptat, că acțiunile lor interne contravin normelor, valorilor și practicilor democratice occidentale membri elitei politice autohtone recurg, pe plan intern, la un discurs naționalist pentru a-și justifica acțiunile și a se legitima. More…