Romanii din Italia. Actul I 8

In urma mediatizarii presupusului delict comis de cetateanul roman Nicolae Mailat de etnie roma, aflat ilegal in Italia, opinia publica din peninsula a reactionat de multe ori prin mesaje xenophobe si rasiste, mesaje in procent ingrijorator de mare promovate de figure politice, in special apartinand dreptei spectrului politic.

Spatiul politic italian este poate unul dintre cele mai relevante exemple de cum opinia liderilor politici se reflecta aproape instantaneu asupra opiniei cetatenilor de rand. Un rol semnificativ il joaca mijloacele de informare in masa, in special televiziunile cu acoperire la nivel national: Rai 1, Rai 2, Rai 3, Rete4, Canale 5, fiecare dintre acestea favorizand un partid sau altul. O pozitie moderata am remarcat-o la televiziunile La7 si RaiNews, care cel putin deocamdata, fac nota discordanta in acest sens. Senzationalul atinge cote maxime in Italia, in senul ca sunt stiri care pe parcursul a saptamani intregi se opresc asupra unui eveniment, astfel lasand la nivelul psihicului colectiv perceptia ca evenimentul respectiv este de o importanta vitala pentru viata de zi cu zi. Din fericire o parte a cetatenilor italieni constientizeaza gradul de influenta a mass mediei in acest sens, insa nici pe departe nu reprezinta majoritatea.

Literatura de specialitate (in special cea sociologica) subliniaza o deja inradacinata “teama de invazie” a italienilor de catre non-italieni, de cele mai multe ori denominati “straini”. Pentru o mai clara viziune trebuie facute cateva precizari privind istoricul migratiei italiene. Pana in anii 70 Italia a trait o experienta diversa de cea de astazi, din punctul de vedere al fluxurilor migratoare. Incepand cu o doua jumatate a secolului al XIX-lea si pana in perioada interbelica, o mare parte a italienilor a fost protagonista fenomenului “Great Emigration” catre Statele Unite, Australia, deseori si America Latina. In perioada post-belica aceasta experienta se muta pe continental european, in special in Elvetia si Germania. In anii 50 si 60, “boom-ul economic” a facut astfel incat fluxul migrator catre alte teritorii sa se diminueze substantial. Apoi, anii 70 si 80 l-au reluat, insa, de aceasta data in sens invers, transformand Italia din tara de emigratie, in tara de imigratie. Daca in acesti ani fluxul de imigranti provenea in mare masura din tarile Magrebului, Africa subsahariana, America Latina sau Asia sud-estica, in anii 90, odata cu destramarea blocului sovietic, acesta s-a intensificat semnificativ cu valul migrator originar in Europa central-orientala: Polonia, Romania, Ucraina, Rusia.

Astfel, in ciuda prezentei constant crescande a populatiei straine in Italia, prima lege care a raspuns in mod responsabil situatiei de facto a fost creata in 1998 – legea Turco-Napolitano, realizata de Ministrul Afacerilor Sociale si respectiv al Internelor de la acea vreme. Aceasta lege, spre deosebire de cele precedente (Testo Unico di Polizia din 1931, legea 943/1987 si legea Martelli din 1990) incearca sa creeze cadrul legislativ propice pentru cetatenii non-italieni, fie ei comunitari sau extracomunitari, veniti in Italia in cautarea unui castig financiar mai mare decat cel de care ar fi putut dispune in tara de origine. Asadar, odata cu legea 40/1998 (Turco-Napolitano) se materializeaza si Testo Unico delle leggi sull’immigrazione, care inglobeaza toate legile in materie, fiind valabil pana astazi, cu anumite modificari.

Cu noua guvernare de centru-dreapta apare in 2002 legea Bossi-Fini, care sub forma unor amendamente aduse Testo Unico-ului inaspreste conditiile legale de accesul pe teritoriul Italiei si ofera instrumentele necesare (de exemplu “contratto di soggiorno”) reducerii numarului de cetateni non-italieni aflati in ilegalitate (fie clandestini sau overstayers – a caror documentatie legala care sa permita sederea nu a fost reinnoita). In momentul de fata, in parlamentul italian se afla o propunere de lege menita sa modifice acele parti precare ale legislatiei in vigoare.

Realitatea, unpolitically correct spus, “strainilor” romani in Italia ridica probleme care par sa nu aiba rezolvare, cel putin la nivel legislativ.

In linii mari, perceptia actuala a multor cetateni romani aflati pe teritoriul italian se manifesta printr-o precautie crescanda in ce priveste interactiunea sociala cu cetatenii italieni. Daca in perioadele de “liniste mediatica” aceastia incearca integrarea in aceasta societate, in perioadele de “zgomot mediatic” (vezi cazul Mailat) se izoleaza segmentand si mai mult, cel putin la nivelul imaginarului colectiv, spatiul social italian deja multietnic.

Cu ce se ocupa marea majoritate a romanilor in Italia? Conform surselor oficiale majoritatea romanilor barbati lucreaza in constructii, pe cand majoritatea femeilor sunt fie menajere, fie ofera asistenta necalificata batranilor sau copiilor. In categoria minoritara se incadreaza studentii si prostituatele.

Unde locuiesc romanii in Italia? De regula, cei care se afla in posesul permisului de sedere, in modul cel mai sigur au o locuinta decenta (vila, bloc cu etaje, case); cei aflati ilegal isi gasesc adapostul fie la cunostinte (cei mai norocosi), fie la locul de munca (menajerele), fie in baraci (construite in zonele periferice ale marilor orase), fie in gari sau pe strazi.

Cum castiga romanii in Italia? In medie, castigurile “strainilor” (printre care si romani) se incadreaza in functie de zona geografica (crescatoare dintre Sud spre Nord), tipul muncii prestate (fabrica, intreprinderi mici si mijlocii, munca independenta), legalitatea activitatii (licita sau ilicita). Oricum, salariile de regula se incadreaza de la 700-800 EUR/luna pana la 1.500-2000/luna.

Pentru o apreciere cat mai realista ar fi utila o abordare substantiala privind fiecare aspect, incapand cu accesul la frontiera si finalizand cu obtinerea cetateniei de catre cetatenii ne-italieni “straini”.

Mihaela Ghimci

8 comments

  1. I was searching for this kind of a blog for months now. Actually lost the hope of finding one, but here i am 🙂 Thanks for the great articles! Looking forward for a little read after dinner 🙂

  2. Cred ca problema romanilor din Italia este de fapt problema romilor din Italia, dar si a mass mediei, care repeta obsesiv aceleasi teme si reportaje pana cand cetatenii ajung sa fie isterizati si se instaleaza o adevarata mass panic.Romania, a rather backwarded country compared with Western Europe, a putut sa-i ‘integreze’ si sa-i ‘tolereze’ pana acum, insa in momentul in care au inceput sa se foloseasca de dreptul lor la libera circulatie, ca orice cetatean al Uniunii Europene, situatia a deraiat. Autoritatile Italiene se pare ca nu sunt asa de receptive la sintagme gen ‘politically correct’, ‘ethnic minority’, ‘ethnic culture’, rights and so on and so forth, ci a optat pentru metode mai practice, gen marsuri de protest (organizate impotriva….romanilor- Pe YouTube este un videoclip foarte interesant unde o doamna in varsta, participanta la acest mars, tipa in gura mare:”Ne-am saturat de toti romanii, acasa cu poporul asta!”) si proiecte de lege….imaginea Romaniei, din pacate, nu va mai fi niciodata reabilitata in Europa dupa acest episod care pune capac coloratei colectii (mancatorii de lebede etc).

  3. Eu as fi mai optimista in privinta reabilitarii imaginii Romaniei in concernul european. Este drept ca acest lucru depinde in primul rand de autoritatile romane din tara si din strainatate (ambasade, consulate), insa o contributie remarcabila o are, ca intotdeauna, trecerea timpului.
    In acest sens, as da exemplu Italiei si italienilor insesi/insisi. Experienta italienilor in metropolele americane si imaginea creata de acestia in ochii opiniei publice americane in a doua jumatate a secolului al 19-lea si in perioada interbelica se aseama foarte mult cu experienta si imaginea albanezilor sau a romanilor in Italia contemporana. Intervalul care s-a petrecut de la al doilea conflict mondial pana in prezent a aratat cealalta fata a monedei in privinta italienilor: in loc de ‘macaronari’ ,’mafioti’, ‘papa lapte’ italienii au devenit faimosi creatori de moda, parteneri de afaceri, political scientists de referinta, etc. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, eu prefer sa ma mentin optimista si sa cred ca peste (zeci de) ani atat Romania cat si romanii vor fi priviti cu alti ochi.

    Se mai cere o explicatie: cum se poate schimba o imagine. In opinia mea, in nici un caz ramanand doar critici. Critica este excelenta daca este constructiva si este constructiva daca are ca si consecinta, in cazul de fata, proiecte de integrare sociala din partea organizatiilor romanesti din Italia si din alte tari gazda, exportul cultural (literar, folcloristic, muzical, teatral, etc.), opinii individuale informate si documentate, actiuni ale consulatului sau ambasadei tarii oaspete care nu trateaza cu dispret si imfatuare cetatenii tarii gazda (cum se intampla cu Consulatul roman la Roma, unde cetatenilor italieni nu le este permis sa intre in consulat – un caz minoritar din punct de vedere diplomatic), respectarea acordurilor incheiate intre guvernul roman si cel italian de control si supraveghere a cetatenilor cu cazier penal (astfel incat sa nu li se permita parasirea teritoriului decat in anumite limite) s.a.m.d.

    Vazute din aceasta lumina, aceste actiuni isi asteapta protaganistii… si inca un lucru: Romania va ramane un ‘backwadred country’ atata timp cat noi insisi, romanii, o vom considera astfel. Nu va veni nimeni sa spuna cetatenilor romani ‘ce performanti sunteti in industria chimica’, ‘ce frumoase sunt peisajele moldave sau transilvanene’, ‘ce grozave sunt inventiile pe care le-ati facut’, ‘ce regizori super aveti’, daca nu le spunem noi primii si mai mult, daca nu le repetam acest lucru. Din pacate suntem actorii unei realitati deformate, pentru ca Romania nu este doar cea a romanilor care au plecat in strainatate pentru ca piata muncii din tara nu le ofera posibilitati de realizare profesionala sau financiara, ci este si cea a romanilor care realizeaza conferinte internationale, care se asociaza dand o forma incipienta societatii civile romanesti, a profesorilor universitari care predau in universitati de renume, a informaticienilor romani care lucreaza la NASA sau in alte institutii/centre de cercetare cu renume mondial, a studentilor care obtin burse de studiu in diferite sectoare, etc. Din pacate, senzationalul nu (mai) este facut (daca a fost vreodata) de lucrurile frumoase, pozitive, constructive, ci din stiri care accentueaza aspectele negative ale unui sistem, comunitati, sector, etc. Asa ca trebuie echilibrat cu o alta strategie – promovarea a ceea ce Romania si romanii au de oferit.

  4. Mi se pare tare dragut ca in ROmania se discuta despre problemele romanilor si nimeni nu are curajul sa spun lucrurilor pe nume. Nu romanii sunt problema. Sau nu numai. Problema pe care o vad eu e gradul de civilizatie al tarii de adoptie. Un exemplu relevant in sensul asta e pozitia autoritatilor in ani electorali, criteriu pe care nu l-am vazut atins. In SUA, care e chiar invadata de latin-americani si mexicani, G.W. Bush a trecut prin congres amendamente in favoarea imigrantilor iar Italia…au incercat sa legalizeze deportarile(ca numai asa le pot spune) in masa. Faptul ca nu au reusit nu inseamna decat ca era o enormitate. In continuare Spania. Tara cu un procent de roamani raportat la populatie mai mare. Ce au facut? Le-au oferit dreptul, chiar inainte de aderare, de a intra in legalitate. De a primi permise de munca si de a-si cladi o existenta. Acum, spunand adevarul, trebuie sa marturisesc, eu nu sunt mare fan al epuizarii resurselor umane din vreo tara. Dar avand in vedere ca suntem cetateni europeni…sincer, mi se pare ca nu noi, romanii avem o problema, ci tarle europene care ne treteaza ca pe africani(fara ca termenul sa aia conotatii peiorative ci pur legale si geografice). Acum eu nu ma pot pronunta despre o situatie particulara alta decat cele sin UK si Germania unde am lucuit(UK) si locuiesc(Germania). Si pot sa spun cu mana pe inime ca in Germania am exportat mult mai multe probleme decat in Italia, persoane care nu doreau decat sa fure si sa cerseasca. Ce s-a intamplat? Pai nimic. Televiziunile nu au indus un val de xenophobie, ziarele nu au facut prime pagini cu hoti si chiar ucigasi romani. De ce? pentru ca Germania ca si SUA din exemplul de mai devreme, chiar ca si Spania sunt tari cu o identitate bine conturata. Sunt tari care nu au reprezentate puncte de vedere extremiste decat la un nivel insignifiant si…poate cel mai important, sunt tari care au invatat sa rezovle acest gen de probleme: SUA s-au antrenat la inceputul secolului cu …wow…italieni; Spania si-a facut mana cu Argentinienii, columbienii, uruguaieni, paraguanii si alte natii hispanice din America de Sud. Germania…:)au avut de infruntat ceva poate chiar mai cumplit decat o invazie a romanilor…cu un a turcilor…si au stiut sa gestioneze asta in favoarea lor. I-au pus la munca si au reconstruit Germania Federala dupa WW II. Italienii…nu stiu inca sa faca asa ceva. Mai au de invatat. Sper eu pt romanii de acolo ca nu prea mult. Oricum plecand de la ideea Quote : „Vazute din aceasta lumina, aceste actiuni isi asteapta protaganistii… si inca un lucru: Romania va ramane un ‘backwadred country’ atata timp cat noi insisi, romanii, o vom considera astfel.” nu sunt complet de aceeasi parere. Uneori avem nevoie si de o un steag care sa ne arate directia, de un loc unde sa ne putem muta cortul daca e corect amplasat si de o tara care sa stie sa gestioneze o situatie la care s-a expus. Iar noi, ca romani, trebuie sa ivatam sa fim europeni, sa intelegem ce prijilegii aduce asta si sa le folosim pentru a ne distra cu cei care ne trimit acasa cand nu le mai convenim. aaa…si mai trebuie ceva…trebuie sa invatam sa explicam ca tiganii nu sunt romani…ca sunt o natie aparte, imprastiata peste tot in europa si care are propriile valori si reguli…si care…nu pote si usor integrata.
    astea fiind spuse multumesc pt posibilitatea de a-mi exersa cel mai mare arzator de calorii din corp. PAUL

  5. Mihaela, te rog sa-mi trimiti pe e-mailul pe care l-am afisat, orice materiale pe care le ai in care ai tratat acest subiect. Ma intereseaza tot ce tine de legislatia italiana in ceea ce priveste imigratia, precum si sondaje, cercetarii, analize actuale, trealizate in Italia.
    Am nevoie de aceste materiale pentru disertatie.
    Iti multumesc anticipat si imi cer scuze daca abuzez de timpul tau liber.
    O zi buna.

  6. Mihaela, scuze de deranj, am aceeasi rugaminte ca si gabriela, daca mai ai ceva materiale despre imigratie, cercetari, sondaje, pentru lucrarea mea de licenta.
    multumesc frumos!

  7. Mihaela te rog din suflet daca poti sa imi trim pe mail ateriale despre imigratie, cercetari, sondaje, dezbateri, pentru proiectul meu referitoare la problema romanilor din Itlia ! multumesc frumos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s