Costurile externe ale crizei politice 10

Criza politică a trecut. A venit vremea să facem un bilanț al acestor tensionate două luni, dar nu la nivel intern, ci la nivelul relațiilor externe – deoarece criza noastră politică locală a avut și o consistentă componentă externă. Au existat intervenții din partea aliaților noștrii (SUA), critici și intervenții din partea Uniunii Europene, apeluri interne către instituții internaționale (Comisia de la Veneția), apeluri interne către Uniunea Europeană și Comisia Europeană și apeluri în interiorul familiilor politice europene. Ambele tabere politice au instrumentalizat intervențiile și influența actorilor internaționali în interes propriu.

Izolare vs Decredibilizare:

În timpul suspendării și după referendum în spațiul public au apărut acuze vitriolice cu privire la izolarea diplomatică a României. PDL și Traian Băsescu au acuzat USL că „scoate Românie din UE” prin acțiunile lor și că „puciul parlamentar” a dus la izolare diplomatică. Pe de altă parte USL a acuzat PDL și pe Traian Băsescu că a stricat imaginea României în exterior prin prezentarea cu rea intenție a unui „proces democratic normal.”

Ceea ce s-a întâmplat de fapt nu fost o izolare diplomatică ci o decredibilizare majoră a poziției României, mai ales în interiorul Uniunii Europene. Sursele acestei decredibilizări au fost două: pe de o parte rapiditatea procesului de suspendare a președintelui( doar 3 zile față de 60 de zile în 2007) și presiunile asupra CCR și pe de altă parte au fost atacurile și declarațiile cu iz naționalist al USL la adresa UE,  Comisiei Europene și a unor lideri europeni (ținta predilectă a fost cancelarul german Angela Merkel).

România nu a fost izolată diplomatic în această perioadă – deoarece niciunul din statele membre ale UE sau Statele Unite ale Americii nu au întrerupt relațiile diplomatice cu țara noastră.  În schimb partenerii noștrii din UE și de peste Atlantic au adoptat strategie dublă față de România: în primul rând au monitorizat atent situația politică internă și în al doilea rând au intervenit atunci când au perceput o îndepărtare de la valorile democratice. Au existat și „sancțiuni” aplicate României de generate de percepția fragilizării statului de drept și a instituțiilor democratice: convocarea ambasadorului român de la Berlin la ministerul de externe german pentru lămuriri – de două ori se pare, contramandarea sau anulare unor vizite diplomatice (vizita ministrului român de externe în Franța a fost anulată, de asemenea vizita ministrului francez de externe în România nu s-a produs), respingerea nominalizării lui Andrei Marga ca ambasador al României în Germania.

Pe „linie comunitară”

Criza politică din România a pus într-o situație dificilă Uniunea Europeană, deja confruntată cu o serie de provocări destul de grave: criza datoriilor suverane din zona Euro, problemele economice ale Greciei și cele de factură politică generate de Ungaria. Evoluțiile politice din România au luat prin surprindere prin amploare și viteza de desfășurare instituțiile europene. Până la a doua suspendare a președintelui Traian Băsescu, România nu era o sursă de îngrijorare pentru Uniunea Europeană – erau problemele legate de combaterea corupției și reforma justiției, dar acestea erau ținute sub control de Mecanismul de Cooperare și Verificare și bineînțeles problemele de factură economică, dar și în acest caz România era percepută ca fiind într-o situație stabilă.

Uniunea Europeană a fost pusă în dificultate de criza politică din România, deoarece au fost puse sub semnul întrebării două din valorile fundamentale ale Comunității: democrația și statul de drept. Evoluțiile din România au fost percepute la Bruxelles nu ca un proces politic normal, dar ca o îndepărtare de la normele democratice. Este notabilă reacția unui înalt responsabil european, prezentată în The Economist – în Ungaria a fost adoptată o nouă constituție, dar în România constituția pare să fie schimbată de pe o zi pe alta. Și într-un fel acesta avea dreptate, într-o perioadă scurtă de timp au fost destituiți președinții celor două camere ale parlamentului, avocatul poporului a fost revocat, atribuțiile Curții Constituționale restrânse (ce-i drept s-a revenit asupra deciziei) și curtea a fost ținta unor atacuri politice concentrate din partea USL. Rapiditatea evoluțiilor politice din România releva grave slăbiciuni ale sistemului său politic.

Situația din România a pus sub semnul întrebării prestigiul Uniunii Europene, fundamentat pe domnia legii și pe valorile democratice. Cum putea să se recomande UE ca o comunitate de state democratice și prospere, când într-unul dintre cei mai proaspeți membrii ai săi, o majoritate temporară punea sub semnul întrebării separația puterilor în stat și domnia legii?

Răspunsul instituțional nu a întârziat să apară: un raport MCV neașteptat de dur, urmat de impunerea a 11 criterii inflexibile guvernului condus de Victor Ponta pe durata suspendării lui Traian Băsescu și a interimatului asigurat de Crin Antonescu la Cotroceni. Cea mai importantă prevedere, și care s-a dovedit crucială pentru soluționare crizei, a fost menținerea pragului de participare necesare validării referendumului. Ca o consecință a crizei aderarea în trepte la Spațiul Schengen a României și Bulgariei, programată să înceapă din septembrie 2012 a fost amânată pentru anul viitor. Atacurile la adresa Comisiei Europene lansate de politicienii USL au fost sancționate la nivel simbolic prin absența de la reuniunea anuală a diplomației române a Înaltului Reprezentant pentru politică externă Catherine Ashton.

Pe „linie bilaterală”

Criza politică din România s-a reflectat la nivel internațional cel mai bine în plan bilateral. Relațiile bilaterale care au avut cel mai mult de suferit au fost cele cu Statele Unite ale Americii și Germania. Dacă ar fi să judecăm doar după nivelul retoricii, liderii USL s-au confruntat cu o cabală periculoasă formată din Departamentul de Stat al SUA, ambasadorul SUA  la București Mark Gitenstein, președintele Comisiei Euroepene Jose Manuel Barroso și cancelarul german Angela Merkel. Declarațiile radicale, cu iz naționalist ale liderilor USL au vizat însă publicul intern, mai ales militanții PNL și PSD implicați în procesul de suspendare și demitere a președintelui. Aceste ieșiri în decor ale lui Crin Antonescu și Victor Ponta au avut un rol mobilizator la nivel partinic, dar le-au compromis credibilitatea ca parteneri externi.

În linii mari soliditatea parteneriatelor externe nu a fost afectată de criza politică de la București din ultimele două luni. Acest fapt a fost evidențiat de declarațiile ambasadorului Mark Gitenstein privitoarea la continuitatea parteneriatului strategic româno-american indiferent de culoarea politică a guvernului, lucru confirmat ulterior de remarcile ministrului român de Externe, Titus Corlățean. Relațiile cu Germania par să fi fost afectate mai grav, decât cele cu Statele Unite ale Americii. O componentă fundamentală a politicii externe germane este reprezentată de respectul pentru statul de drept și valorile democratice. România, chiar și după intrarea în Uniunea Europeană în 2007 a avut probleme în a convinge Berlinul de angajamentul sale pentru reformarea justiției și combaterea corupției.

Germania a perceput criza politică din România că periclitând progresele înregistrate în domeniul justiției, a combaterii corupției și ca o amenințare la adresa valorilor democratice. În ochii diplomației germane modul în care a gestionat USL criza politică a fost unul compromițător. Atacurile cu tentă naționalistă la adresa cancelarului german Angela Merkel au agravat situația, iar persistența liderilor USL în a pune sub semnul întrebării acțiunile procurorilor DNA și DIICOT nu ajută cu nimic îmbunătățirea relațiilor bilaterale.

Pe scurt parteneriatele strategice nu au fost compromise, dar credibilitatea USL ca forța politică ce guvernează și va guverna România a fost serios afectată. Washington-ul și Berlinul vor fi foarte atenți și circumspecți în dialogul diplomatic cu reprezentanții României. Iar guvernul USL va trebui să dedice mult timp  și multe resurse convingerii partenerilor occidentali de buna lor credința.

Pe „linie de partid”

Implicarea familiilor politice europene din care fac parte partidele politice românești în criza de la București din iulie-august 2012 a fost una din particularitățile acestui proces politic. Ambele părți au apelat la sprijinul familiilor politice din care fac parte pentru a-și legitima poziția și a-și transmite mesajele la nivel european.

PDL s-a dovedit cel mai eficient în această cursă pentru convingerea partidelor europene de justețea acțiunilor sale în timp ce PSD și PNL au fost mai puțin. PDL a știu cum să navigheze prin hățișurile politicii europene și să transmita varianta sa cu privire la evenimentele din România la nivel european. Într-un dialog purtat de curând cu un tânăr politician creștin-democrat din Germania, acesta îmi mărturisea că a fost impresionat de modul cu s-au mobilizat la nivel european reprezentanții PDL. Liberal democrații au reușit să convingă atât familia lor politică, cât și instituțiile europene că scopul suspendării lui Traian Băsescu este preluarea controlului asupra justiției, în timp ce USL nu a reușit să producă destule dovezi și argumente care să contrazică această aserțiune.

USL nu a fost atât de eficientă în a transmite la nivel european propria varianta privind evoluțiille  politice din România din această vară. PSD a primit din partea PES un sprijin condiționat și tardiv. De asemenea congresul PES ce era programat să se desfășoare la București la sfârșitul lunii septembrie a fost mutat la Bruxelles, oficial la cererea PSD. Sprijinul ALDE pentru PNL a fost mai robust, dar și acesta a fost condiționat. Popularii europeni însă, cărora le sunt afiliați liberal democrații își vor ține congresul la București – pentru a-și arăta solidaritea față de PDL și Traian Băsescu, parțial pentru a sfida USL.

Per total USL a neglijat componenta de comunicare la nivel european a semnificației și a scopurilor acțiunilor sale în timpul crizei politice. În momentul de față USL are un deficit de credibilitate la nivelul familiilor politice europene care trebuie corectat.

În materie de relații publice externe:

Presa internațională a adoptat o poziție critică față de acțiunile USL din timpul crizei politice. Au existat foarte puține luări de poziție în presa internațională favorabile USL și acțiunii de suspendare. Majoritatea articolelor în presa internațională taxau acțiunile USL sau adoptau o poziție neutră față de actorii implicați în criză. Surprinzător a fost faptul că USL a primit critici și prin publicații sau canale media de centru stânga: Le Monde și blogul economistului american laureat al Premiului Nobel, Paul Krugman. O poziție pro-USL demnă de remarcat, a fost ce a democratului american John Podesta care a luat apărarea guvernului condus de Victor Ponta.

Răspunsul USL la criticile din media internațională a lăsat însă de dorit. Reacția a fost viscerală și nu rațională. Victor Ponta a acuzat jurnaliștii germani, foarte critici față de acțiunile sale, că ar fi agenți sub acoperire ai fostei Securități. De asemenea în timpul mandatului de președinte interimar Crin Antonescu a cerut SIE să investigheze cine se află în spatele campaniei de defăimare externă a româniei.

În contrapartidă cu atitudinea USL față presa internațională, Traian Băsescu și PDL au fost deschiși și raționali în abordare. Un exemplu foarte bun este interviul acordat Vocei Rusiei de către Traian Băsescu, după ce acest post radio l-a atacat și criticat.

Comportamentul USL față de reprezentanții presei internaționale care le-au criticat acțiunile a lăsat de dorit. În loc să articuleze o poziție justificatoare rațională și convingătoare față de acuzațiile apărute în presa internațională, reprezentanții USL au recurs la un discurs frust, insultător și pe alocuri paranoic. În momentul de față USL se confruntă cu un deficit de încredere la nivelul opiniei publice internaționale, care cu greu poate fi corectat. Un pas în direcția cea bună ar fi abandonarea atacurilor la adresa presei și jurnaliștilor și realizarea unei strategii coerente de comunicare externă.

Trăgând linie:

Criza politică generată de suspendarea pentru a doua oară a lui Traian Băsescu a avut o puternică dimensiune internațională și a afectat politica externă a României. Credibilitatea României ca membru al Uniunii Europene a fost pusă sub semnul întrebrii. Parteneriatele externe ale României cu SUA și alte state europene au fost tensionate, dar nu compromise. Guvernul condus de Victor Ponta se confruntă cu un serios deficit de credibilitate în plan extern, în mare parte generat de propriile fapte și declarații.O bună parte a agendei diplomatice românești va fi dedicată recrediblizării României ca partener extern în următoare perioadă.

USL a neglijat dimensiunea europeană și internațională a suspendării președintelui Traian Băsescu. Nu a reușit să demonstreze că întrepinde un demers democratic normal și nu a reușit să contracareze acuzațiile PDL și ale lui Traian Băsescu cu privire la preluarea controlului justiției. USL nu a avut o strategie coerentă și corectă de comunicare cu presa internațională. Conducerea USL a subestimat prestigiul și credibilitatea internațională al lui Traian Băsescu. Luările de poziție tranșante față de alte state sau atacurile la adresa liderilor europeni au compromis atât credibilitatea României, cât și pe cea a USL.

La final a mai rămas o problemă – USL a acuzat pe de o parte, PDL și pe Traian Băsescu că ar fi manipulat, în detrimentul României, criza politică la nivel internațional pentru a obține sprijinul Occidentului și pe de alta UE și Statele Unite că au luat în considerare numai punctul de vedere pedelist și al președintelui suspendat. Cel puțin teoretic instituțiile europene, chiar dacă au fost sesizate de reprezentanții PDL, nu s-au bazat numai pe informațiile venite pe canale partizane. Comisia Europeană dispune de o reprezentanță în România care o ține la curent cu evoluțiile politice. Acest fapt este valabil și în cazul SUA sau al Germaniei – ambele state dispun de ambasade și au diplomați acreditați la București, care au propria lor rețea de contacte privilegiate în România și trimit în mod constant rapoarte diplomatice către capitalele lor. Însă acest fapt nu garanteaze că respectivii actori internaționali au luat deciziile pe care le-au luat cântărind argumentele ambelor tabere sau doar argumentele uneia dintre ele. Acuzația nu poate fi confirmată, dar nici infirmată.

George VIŞAN

Anunțuri

10 comments

  1. Stiu ca e doar un fir de nisip, dar recitind articolul lui Podesta, in care scrie ca V. Ponta e al treilea om numit (appointed) in functia de prim-ministru, intr-un interval de timp mai mic de sase luni, nu ma pune, ci ma lasa pe ganduri. Alaturi de alte inexactitati, pe aceasta am regasit-o in mai multe articole din presa internationala. Am memoria mai scurta decat poporul? A mai fost cineva numit/a intre guvernul Boc fara-numar si guvernul M.R. Ungureanu?
    Argumentul potrivit caruia ambasadele au oamenii lor independenti, care isi culeg informatii din surse sigure.. sta intr-un picior.
    In tot acest timp, mi s-a parut ca nimeni din presa intrnationala n-a pus pret pe informatii sigure si asta s-a vazut destul de bine din modul in care au caracterizat disputa dintre Ponta si Basescu. Ea e fie una intre un plagiator crescut de Nastase-coruptul si sustinut de Voiculescu-mogulul si un aparator al valorilor europene, indispensabil democratiei noastre tinere, fie intre un tanar procuror care a ajuns sus prin munca si un dictator meschin.
    Un alt aspect e ca PD-Lul lui Basescu e un partid conservator in presa germana, iar USLul este o alianta de centru-stanga. Nicio urma de PC, nicio vorba despre USL, ca alianta intre PNL+PC (ACD) si PSD. Sau au anticipat cooptarea progresistilor si au facut media aritmetica? 🙂
    Au fost cam toti generosi in inexactitati si prea putini constiinciosi.

  2. @organuldebunsimt
    Diplomatii aflati la post in Romania, mai ales din statele mari sunt platiti sa se informeze evolutiile de aici. Ei nu sunt platiti sa stea in ambasada si sa mearga la cocteiluri.
    Intotdeauna cand o institutie de presa internationala scrie ceva despre un subiect international pot aparea inexactitati. USL poate fi in linii mari caracterizata ca o alianta de centru-stanga: partidul dominant este unul social democrat, PNL are o importanta componenta sociala in randurile sale (basca sunt cateva persoana care luate la bani marunti din punct de vedere doctrinar sunt social democrati), iar PC-ul cu greu poate fi descris ca un partid de dreapta, numai vorbesc de magnitudinea sa electorala (daca Voiculescu nu ar fi patronul intact PC nu ar face parte din USL). In plus electoratul USL e unul in mare parte de stanga. Lucrurile stau cam la fel si in cazul PDL – doctrinar are o identitate indeterminata, dar la nivel de politici publice a promova politici macroeconomice de centru dreapta – „conservatoare”.
    Problema cu Podesta e urmatoare – important nu sunt informatiile, transmise probabil aiurea de PSD, ci faptul ca a scris despre criza din Romania si a luat apararea uneia dintre parti…

  3. Adica, de exemplu, o institutie de presa internationala se intereseaza mai degraba de politicile publice promovate de PD-L, decat de nume, doctrina, masuri (am incercat sa-mi reimprospatez informatiile, dar vad ca siteul este pe chituci)? Daca ar face asa, poate ca gogosile ar fi mai putine. Incercand sa-mi explic, m-am gandit ca se raporteaza la „realitatile doctrinare” din Germania (in spiritul utilizarii unor termeni din romana, cum ar fi „Monitorul Oficial”, urmat de clarificari/ echivalentul in germana).

    Cand vorbim despre USL, cum stabilim care e partidul dominant? Si mai naiv: e firesc sa vorbim de un partid dominant? Autocaracterizandu-se „anti-Basescu”, aveau de ales, ca alianta, alta cale comuna decat cea a social-democratiei, in Romania?

    Despre relatiile publice externe, senzatia mea a fost ca V. Ponta a incercat initial sa comunice, dar cum nimeni nu-l lua in seama s-a ajuns apoi la situatia descrisa de dumneavoastra. Iar in plan intern s-au adresat strict electoratului, ca ulterior sa preia toate temele introduse in ecuatie de PD-L (stat de drept, lovitura de stat, justitie, articole partizane in presa internationala etc.), intorcandu-le (cu susu-n jos/ impotriva PD-L).

    Cine a scris in aceasta perioada fara a lua apararea uneia dintre parti?

  4. @organudebunsimt
    Institutiile de presa internationale nu au timpul si nici menirea sa faca cercetari aprofundate cu privire la regimul politic romanesc. Aceasta sarcina revine think-tankurilor (institutiilor de cercetare) sau institutiilor academice. Organizatiile de presa trebuie sa transmita informatie relevanta pentru publicul lor intr-un timp relativ scurt si fac acest lucrul recurgand la mijloace euristice si la un limbaj familiar publicului care se adreseaza. Unele dintre aceste organizatii de presa au corespondenti, unii dintre acestia fiind romani. Poate PDL sau PSD nu corespund ideal tipului de partid politic cu o doctrina conservatoare, respectiv social-democrata clara- dar in linii mari corespund unei taxanomii care le-ar defini drept conservatori/centru-dreapta si social democrati/centru stanga.
    PSD este cel mai mare partid din Romania ca numar de membrii (cel putin in scripte). Este un partid de cadre foarte bine organizat. Pozitia dominanta in USL este data de proportia canditatilor social democrati in raport cu liberalii si conservatorii. In plus influenta asupra agendei politice a USL este evidenta – multe prevederi economice cu caracter redistributiv, suspendarea privatizarilor sunt de sorginte social-democrata.
    Victor Ponta a avut o problema de credibilitate in plan extern- generata de ignorarea deciziei CCR privind reprezentarea Romaniei in Consiliul European si plagiatul acestuia. In al doilea rand USL a neglijat complet comunicarea cu partenerii externi si UE legata de motivele suspendarii.

  5. George, DW a scris ca derapajele USL asociaza Romania „cu Belarus, URSS lui Stalin sau de Cel de-al Treilea Reich.” Exemple sunt cu zecile. Pana si postacii platiti de PDL au fost mai rezonabili ca organismele de presa si liderii europeni si plagiatul lui Ponta nu e o explicatie suficienta.

  6. George : DW e Deutsche Welle :))) In rest ce nu intelegi, ca ziaristii respectivi chiar au manipulat? Cat despre comparatia cu Lukasenko, ramane de vazut cine-si ameninta adersarii cu puscaria ca asta e criteriul unei dictaturi.

  7. Pingback: Intervenții și reacții: Actorii internaționali și criza politică din România (I) « Civitas Politics

  8. Pingback: Costurile interne ale crizei politice. O măsurătoare « Civitas Politics

  9. Pingback: Anul neîncrederii noastre « Civitas Politics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s