Cele două căi ale lui MRU 8

Liderul ICCD, Mihai Razvan Ungureanu, sustine un discurs in timpul Conventiei Nationale a partidului Forta Civica, la Sala Polivalenta din Bucuresti, vineri, 7 septembrie 2012. OCTAV GANEA / MEDIAFAX

De ce tocmai MRU? Pe scurt situaţia arată aşa: atunci când MRU a trântit uşa către PDL o parte din simpatizanţii lui Traian Băsescu s-au coalizat în jurul său fără a mai intenţiona să voteze cu partidul „prezidenţial”. Aceste cugetări nu îmi aparţin, le am şi eu de la oameni care au văzut cifre, dintre care primul care mi-a spus această poveste este Barbu Mateescu.

Cele două căi. Faptele de mai sus deschid două oportunităţi. Una aparţine PDL şi presupune ca dl. Ungureanu să fie integrat într-un soi de alianţă prin care electoratul său să fie adus „înapoi în turmă”. Cealaltă aparţine grupului reformist din jurul PDL. Dl. Ungureanu nu este doar un tânăr politician ci şi un intelectual respectabil, un birocrat cu experienţă şi mai ales, un om a cărui reputaţie nu pare sensibilă la campaniile de propagandă ale Antenei 3.

Pe baza acestor calităţi reformiştii PDL, „intelectualii preşedintelui” şi radicalii luptei anti-corupţie au putut spera la un lucru nesperat: o bază de putere proprie şi o pârghie  prin care să forţeze, în condiţii favorabile, „reforma dreptei”. În varianta optimistă Dreapta va fi fost reprezentată de un PDL profund reformat (un post-PDL dacă vreţi) integrat cu resturile cele mai reformatoare ale PNL şi ţinut pe calea cea dreaptă de către un soi de  consiliu de onoare condus de Monica Macovei. În variantă ultra-optimistă dreapta românească şi Internaţionala Socialistă ar fi presat PSD către o nouă şi „adevărată” reformă internă.

Opţiunea. Multă vreme domnul Ungureanu a părut că înclină către alternativa reformistă ezitând să susţină necondiţionat PDL dar evitând să preia poziţiile radicale (anti-Udrea de exemplu) ale lui Mihail Neamţu. Dar recentul congres al proaspăt achiziţionatului partid Forţa Civică a etalat o galerie de achiziţii dubioase, de la dl Bazac la dl Tălmăcean (sic). Această alegere nu mai este consistentă cu viziunea unei drepte reformate ci cu aceea  de „business as usual” în care dl. Ungureanu aduce un plus de credibilitate şi atât. Altfel spus, visul reformator este terminat, urmând a fi înlocuit de un discurs al minimizării pagubelor făcute de USL, răul cel mai mic şi atelele pe care le ştiţi.

Cum s-a ajuns aici? Deşi Nicuşor Dan a dovedit că se pot obţine voturi cu o mişcare de tip grassrootswebroots, distanţa care separă un candidat la Primărie de un proiect naţional este uriaşă. Altfel spus, ICCD avea nevoie de un partid. Iar acest partid ar fi fost în mod natural un PDL reformat nu din dragoste de adevăr, ci din frică de alegeri. Ar fi trebuit ajuns la un acord prin care baronetul PDL să renunţe la o parte din putere iar MRU să îi ajute să rămână un partid relevant. Probabil că au existat speranţe într-o intervenţie salvatoare a lui Traian Băsescu în sensul acestei strategii.

Se pare însă că PDL nu a cedat şi preşedintele nu a intervenit. Ba chiar, dacă dl Onaca este o indicaţie, mişcarea preşedintelui este inversă. Să fim sinceri, condiţiile erau şi sunt de partea baronilor. Referendumul a solidificat clivajul; este nevoie acum de culegători harnici care să strângă recolta.

În asemenea condiţii alegerea făcută MRU are o anumită logică. PDL a construit ecosistemul Manifestului de centru-dreapta în jurul organizaţiei sale rezervând – se pare – cantităţi limitate de putere celorlalţi. În aceste condiţii Forţa Civică, ca organizaţie reală, non-imaginară, non-virtuală, poate să transforme capitalul de simpatie al lui MRU în intenţie de vot. Intenţia de vot îi oferă d-lui Ungureanu (sprijinit sau nu de preşedinte) o poziţie privilegiată de negociere în faţa FCD, NR, PNŢCD. La limită, dl Ungureanu poate forţa lucrurile ameninţând cu un exit; probabil că nu va fi nevoie – baronii locali ai PDL ştiu să recunoască şi să aprecieze o sursă de voturi.

Se putea altfel? Probabil că nu – momentele carismatice nu se pot reproduce la infinit. Cred însă că nici nu s-a încercat. Pentru a-şi întări poziţia de negociere dl Ungureanu avea de ales între a-şi dovedi viabilitatea ca orator în spaţiul public (capabil de a distruge voturi PDL) sau a produce o organizaţi viabilă (capabilă să confişte voturi de „dreapta”). Cum nu este un mare vorbitor, soluţia aleasă este înţeleaptă. Adică non-revoluţionară.

O opţiune „revoluţionară” ar fi ce face dl. Neamţu. Desigur preşedintele NR este ridicol. Dar nu pentru că nu ar defini sau intui corect problema. Ci doar pentru că se aruncă într-o luptă pentru care nu are suficientă respiraţie. OK, şi pentru că face abuz de usturoi…

Ce rezervă viitorul? Nu trebuie însă să credem că FC sau NR îşi vor pierde orice altă utilitate afară de a aduce procente de votanţi PDL dezamăgiţi înapoi. Cele două partide, dacă intră în Parlament, pot fi un vehicul excelent de exit pentru acei intelectuali PDL dezamăgiţi de alianţele post-electorale ale PDL (de ex. PPDD). Şi un vehicul destul de bun pentru ca aceştia (şi susţinătorii publici extra-parlamentari) să se alăture PNL după ce/dacă se poziţionează ideologic ca diferit de PSD şi eventual schimbă conducerea.

Dacă acest scenariu vă scandalizează ţineţi cont că, afară de fondurile UE, statul rămâne unul dintre principalele surse de venit pentru mulţi intelectuali, mai ales din eşaloanele doi şi trei. Şi că mare parte din statutul intelectualului public este dat de capacitatea sa de a influenţa şi îmblânzi deciziile statului. Altfel spus, mulţi nu activează în „România civilă”, ci sunt intelectuali de stat sau, cei mai norocoşi, lucrează  pentru UE.  De aceea lipsa accesului la stat poate fi castrantă atât financiar cât şi simbolic.

Andrei Tiut

Anunțuri

8 comments

  1. Bun articol, felicitari! Totusi ma uimeste consensul general in jurul aprecierii lui Ungureanu drept „un tânăr politician ci şi un intelectual respectabil, un birocrat cu experienţă”. Ce cariera politica are in spate, in afara de cateva numiri pe functie? I-a studiat cineva opera compusa din doua repertoare de boieri moldoveni, unde apare pe lista autorilor alaturi de altii, interesant, exact in perioada in care avea autoritatea de a distribui ceva finantari de la o fundatie? La care experienta birocratica te referi? La cea de la UTC sau la cea de la SIE? I-ai citit/ascultat discursurile din scurta perioada in care a fost prim-ministru? Ai remarcat limba de lemn ingrozitoare si capacitatea de a nu spune nimic ore in sir?

    A aparut asa din cerul albastru ideea aceasta cu Ungureanu „tanarul politician si intelectual respectabil” si toata lumea o inghite fara nici o proba, pentru ca asa zic Basescu, Djuvara, Alina Mungiu si alti cativa.

    In opinia mea MRU nu este decat un produs de succes al sistemului de stat din ultimii 30 de ani, incluzand aici UTC-ul, „tranzitia”, „societatea civila”, „clasa politica”, „serviciile secrete”, „invatamantul romanesc” si celelalte institutii si entitati pe care in mod normal le criticam, si ce isi urmeaza in continuare traiectoria fireasca, prin mijloacele deja bine cunoscute, spre varful acestui sistem. E drept, in ultimul deceniu am asistat la esecul unor alti „tineri politicieni si intelectuali respectabili” formati in acelasi fel si in acelasi sistem: Petre Roman, Adrian Nastase, Adrian Severin, Mircea Geoana, posibil sa urmeze Victor Ponta. Sper ca societatea romaneasca sa mai pastreze macar dramul de luciditate ce a facut posibil marginalizarea acestora dupa un anumit timp, si sa se intample la fel si cu noul produs, al sistemului, presupus mai „tehnologizat”, dar tot dupa „tehnologia” de acum 20 de ani, la fel ca si „retehnologizarile” din industrie.

    • Multumesc de aprecieri dar cred ca suprainterpretezi aprecierile pe care i le aduc lui MRU. Omul este tânăr (relativ), este politician, este intelectual, este respectabil ca intelectual (nu ca ar fi mare lucru), are experienta la SIE si ME. Aceste lucruri il separa de restul „tinerelor sperante” din PDL. Dar nu am spus si nu cred ca MRU este un politician respectabil (nu a dovedit nimic) sau de viitor. Specific, cred ca nu rezista decat la max 3 talk-show-uri sau dezbateri reale.

  2. MRU trebuia sa ramana un inalt functionar al statului roman. Implicarea in politica nu-i aduce niciun avantaj, si prin asociatii sai din Forta Civica se decredibilizeaza instantaneu (Liga, Bazac…).
    @Joness Exagerezi foarte mult treaba cu UTC. La sfarsitul anilor ’80 PCR te recruta si te numea fara sa te intrebe. Daca ziceai ceva erai trecut pe lista neagra.

  3. @George: MRU era membru in CC al UTC. E lustrabil! In fata caraghiosului de Gadea a avut tupeul sa spuna ca fusese ales in CC doar pentru ca era olimpic international! Cati alti olimpici internationali mai erau in CC al UTC? Pe ceilalti de ce nu ii recruta nimeni cu forta, l-au gasit pe el mai timid?

    Altfel sunt de acord cu tine. Decent ar fi sa aleaga o cariera si sa se tina de ea, fie ca e vorba de invatamant, de diplomatie sau de spionaj. Dar personajul nu mi se pare preocupat de decenta decat in aparenta (asa si Iliescu este un batranel foarte decent), in rest il preocupa doar succesul personal nelimitat in cadrul si cu mijloacele binecunoscute ale „sistemului ticalosit”. Asa ca sare de la diplomatie la spionaj, apoi in politica, societate civila, oriunde e nevoie de „oameni de incredere” si mai ales loiali (repeta cuvantul acesta de cel putin 2-3 ori in orice interventie, si este si titlul cartii sale de discursuri lemnoase din perioada ministeriatului – a 3-a opera in afara celor doua repertoare). Si slava domnului nu duce lipsa de prosti fuduli care sa creada ca „loialitatea” aceea li se adreseaza lor. 😀

  4. @Andrei: Geoana nu a rezistat nici macar jumatate dintr-o dezbatere reala si totusi a ajuns unde a ajuns. Cat timp va putea sa se mentina intr-un mediu controlat si MRU poate ajunge departe. Sigur, daca iese in lumea reala, cu un adversar real, si nu propulsat in acelasi mod, e vai de capul lui. Insa politica e din ce in ce mai mult un spectacol mediatic atent controlat si regizat si din ce in ce mai putin competitie reala.

  5. @ Joness Cunosc destule cazuri de persoane care s-au trezit facuti membrii PCR cu forta sau „alesi” pe functii in PCR fara sa-si fi depus candidatura. Membru supleant al UTC nu reprezenta mare lucru din punct de vedere practic si politic.

  6. Pingback: De weekend: MRU este o pisică « Civitas Politics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s