Zilele acestea am scris două articole foarte mişto. Unul vorbeşte despre instrumentalizarea politică a tabu-ului, celălalt examinează impactul carismei în cultura „dreptei” dincolo de Traian Băsescu însuşi. Ambele au avut vizualizări mai degrabă slabe. Articolul lui George despre miturile politicii externe româneşti le-a depăşit în cu uşurinţă. Nu m-am supărat – era un articol bine documentat şi bine scris. Apoi am scris despre opţiunile şi soarta lui MRU. Iar articolul a avut (raportat la prima zi) cam de patru ori mai mulţi cititori.
Şi în acest moment am decis că eu mă oftic. Ce v-a făcut frate MRU de vreţi să şţiţi totul despre el? V-a hrănit el când eraţi flămânzi? V-a vizitat când eraţi bolnavi? V-a păstrat rândul la lapte? S-a cuplat cu Zăvoranca? Cu Pepe? Apare pe Youtube sub formă de pisică sau de bebeluş?
Linişteşte-te îmi zic. Iată, ai descoperit secretul succesului. Scrii despre MRU şi gata. Ce să mai cauţi muzica sferelor, ce să mai încerci să propui concepte…
Pe dracu. Cum să scriu? Ce să scriu?! Voi nu vedeţi că ăsta stă toată ziua în bârlogul său (subacvatic din munţi) fără să iasă la lumină? Şi când iese se duce la popularii europeni nu la noi. Nu critic – şi eu să fiu MRU aş face la fel. Constat. Deci ce să scriu? Poate să mă raportez la doppelganger-ul său dl Neamţu. Haida-de. Mai bine închidem blogul şi fugim în bârlogul din munţi.
Vocaloid grup de cantarete virtuale
Înţeleg că unificare dreptei creează dependenţă asemeni unui joc video. Dar trebuie să depăşim această problemă. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, MRU nu există. Adică existenţa sa fizică este irelevantă. MRU este relevant ca proiect politic. În acelaşi sens al cuvintelor dl. Tălmăcean nu există. Este doar denumirea pe care o dăm unei atitudini a politicienilor. Iar când MRU + Tălmăcean = LOVE, atunci trebuie să aplicăm parabola cu butoiul de vin şi paharul de apă de canal. Fără supărare domnule Tălmăcean-cel-viu.
Conceptele însă există într-un mod cel puţin la fel de substanţial ca Forţa Civică. Tema „trădărilor” este mai bătrână decât noi. Problema salvatorului chinuie cercurile politice româneşti dinainte de Traian Băsescu şi ar putea să le chinuie mult după. Impunitatea cu care Antena 3 efectuează linşaj mediatic este ceva nou, dar cu atât mai interesant.
Nimeni nu zice să renunţaţi la pasiunea pentru reforma dreptei. La bine şi la rău… am înţeles asta. Dar există viaţă, există politică în afara celor 3-4 lucruri care se pot spune despre domnul Ungureanu. Get out and smell the roses.
Civitas Politics 
MRU seamana cu proiectul Johannis: too much hype, too little substance. Si prea putine idei personale…
Si proiectul MRU si proiectul Iohannis sunt proiecte de re-asezare politica destul de solide sub acest aspect (chiar daca sarace ca oferta guvernamentala)
MRU omul si Iohannis-omul sunt alta poveste. Macar proiectul Iohannis nu ii apartinea lui Iohannis si a evoluat in crearea USL. In proiectul MRU sa vedem….
Pentru ca a fost premier este notoriu. MRU are doar notorietate asociata unui inalt functionar din aparatul de stat. Ca si Ciorbea, se va estompa mult cu cat va face mai mult politica.
De acord. Si cred ca si el stie.
MRU este un om care nu are cum sa prinda momentan la o categorie larga de electorat dar care merita sa fie promovat deoarece este etalonul omului destept si inteligent. Iar dreapta avea nevoie de un astfel de om. http://teodorabrabete.wordpress.com/2012/09/17/a-r-d/
Daca tot n-ai de gand niciodata sa publici commenturile neinjurioase, dar care nu iti sustin opiniile, ma intreb de ce te chinuiesti sa mai faci reclama blogului tau, zau asa.
Andrei, e foarte simplu defapt. 😉 Ceilalti comentatori (inafara de tine) sunt mai basisti. Prin urmare, civitaspolitics.org e mai citit de basisti. Acestia sunt mai interesati de MRU decat de cum procedeaza Antena3, pentru simplul motiv ca l-au idealizat pe acesta si acum reprezinta unica lor speranta de a mai salva ceva la urmatoarele alegeri. Evident, aici nu mai merge trebsoara cu boicotul…
Mrjack, Compozitia este de fapt mult mai balansata. Ba chiar, fiindca eu personal sunt relativ in verva saptamanile astea mi se pare ca bate usor anti-
Nu te ghida dupa articolul „Ïntrebari dupa criza”. Acolo mai era planificat un comentator dar a renuntat stricand balansul 🙂
Chiar sa fie asa, George imi povesteste cum unele din analizele critice ale culturii politice care il sustine pe TB primesc like-uri din zone adanc „de dreapta”.
Pe de alta parte am primit feedback ca suntem vazuti ca un blog conservator (US style!!) deci ai si tu dreptatea ta…
Stiu si eu… v-am citit cateva zeci de articole. Trebuie sa recunosc faptul ca, indiferent de directia in care comentatorul este biassed, totusi sunt bine argumentate. However, asta a fost prima reactie: usor basism aici. 😉 Except Andrei 🙂
PS: Sper din tot sufletul sa nu ajungeti si voi ca si conservatorii americani. 😀 In fond, John McCain a „reusit” performanta sa spuna in fata unui stadion intreg ca nu stie cum sa scoata USA din criza, dar se roaga la Dumnezeu sa ii scoata el. A doua zi a crapat bursa la New York. 😀