Devine din ce în ce mai greu sa îți acuzi amicii de bere că ar fi băsiști. Înainte aveau numai negări vagi de tip Eu l-am criticat odată, în 1789, pe o temă despre care nu știe nimeni nimic. Acuma îți spun verde în față: știi ceva, mie nici nu (mai) îmi place omul. Dar băsismul, ca si Moscova, este o stare de spirit și poate fi, cu efort, distilat din relația cu omul Băsescu.
Nu că distilarea ar fi ușoară. Băsismul fără Băsescu este ca și timpul în viziunea unui filosof celebru: dacă nu mă întreabă nimeni, știu să-l recunosc; dar, imediat ce mă întreabă, nu mai știu să răspund. Totuși, să încercăm.
Cripto-băsismul populist
În viziunea cripto-băsiștilor din acest grup, sensibilitatea la populism este principala caracteristică politică a poporului român. Ei pornesc, deci, de la de la o premisă valoroasă pe care o aplică excesiv.
Pentru ei nu există conducător, cel puțin după Revoluție, care să nu fie o manifestare a acestei pulsiuni populiste. În viziunea lor Constantinescu este un Băsescu ratat, iar Iliescu este un Băsescu molcom. Băsescu însuși este arhetipul și standardul după care sunt judecați politicienii, atât normativ cât și descriptiv.. Băsescu is the only way to do business.
Este grupul care a crezut cu pasiune că Oprescu va fi viitorul președinte al României.
Unde îl găsim?
În toate facțiunile.
Cum îl recunoaștem?
Cerem suspecților să explice existența USL. Sau, mai în urmă, succesul lui Corneliu Coposu în fața lui Radu Câmpeanu.
Cripto-băsismul elitist
Dacă populiștii cred că toată lumea are nevoie de un tătuc, cripto-băsiștii elitiști cred că ei nu au nevoie ci doar ceilalți, massa. În esență, ei susțin că elita și massele se află într-o stare de in-comunicare funciară. Din această cauză elitele nici nu trebuie să încerce să se explice. Tot din această cauză massele au nevoie de cineva care să le păcălească pe calea cea bună. Un deus ex machina, dacă doriți.
Cripto-băsismul elitist este o degenerescență a pașoptismului, în sensul că are scopuri asemănătoare dar mai puțină fortitudine. (Observați ce cuvinte frumoase folosesc.)
Conform unei anecdote celebre, țăranii de la Islaz i-au întrebat pe feciorii de boieri ce este aia „libertate”, pentru că nu știau acest cuvânt. Pașoptiștii s-au sfătuit puțin între ei apoi au zis „înseamnă slobozenie”. În locul lor, cripto-băsiștii elitiști ar fi plecat de pe câmpie și s-ar fi întors proclamându-l pe Moș Ion Roată prinț, cu misiunea expresă să le explice el. Apoi ar fi privit cu sentimente amestecate cu Moș Roată își face casă pe ulița Mihăileanu și își aduce neamurile la palat.
Unde îl găsim?
Între foștii sau actualii susținători ai președintelui.
Cum îl recunoaștem?
Interogăm suspecții despre cultura politică a românilor și așteptăm să se devoaleze singuri.
Prezidențialiștii
Prezidențialiștii sunt în același timp mai rezonabili și mai generalizanți decât categoriile anterioare. Ei pot fi uneori de acord că pot exista lideri non-tătuc sau că elitele pot comunica cu societatea. Dar gândesc aceste lucruri mereu în cadrele descrise de „rolul personalității în istorie”. Personalitățile sunt, pentru ei, cele ce făuresc istoria și este bine, sau măcar inevitabil, să rămână așa. Un președinte puternic înseamnă, deci, o țară puternică.
Ei apreciază la Traian Băsescu modul în care a re-definit instituția prezidențială și ar dori ca această moștenire să rămână ne-întinată.
Unde îl găsim
În mai multe locuri, dar în special printre cei care au studiat un anume tip de istorie. Sau printre cei ce citează excesiv literatura politică din SUA.
Cum îl recunoaștem?
Le cerem suspecților să spună trei lucruri bune despre orice parlament continental (deci fără să includem Regatul Unit).
Andrei Tiut
Notă: acesta este un articol de duminică ploioasă care încearcă să vă facă să zâmbiți. Dacă nu ați zâmbit … clar sunteți cripto-băsist(ă).
Civitas Politics 
Cripto-basisti e un termen asa de urat, proto-fascism e mai stiintific si are avantajul de a acoperi si prezidentialismul, antiparlmentarismul, elitismul, conservatorismele, intoleranta, teutonismul 🙂
mai intersanta e practica lui Basescu insusi, amestesc abil de forta, santaj si legalism
Ma tem ca nu ati zambit….
ma tem ca m-ati tratat de criptobasist…
Nu, dar tot e bine sa zambiti. macar in duminicile ploioase
Exista o explicatie destul de rationala pentru „basismul” unora dintre noi. Nevoia unei contraponderi la puterea parlamentului (care este plin de „oameni de bine” care vor acces la banii statutului) si a aparat justitia (dupa cum ti s-a mai explicat si-a trimis proprii oameni din partid la „gamela”). De aceea unii dintre noi il simpatizam in general.
🙂 Why so serious? Dar daca insisti:
„Cum îl recunoaștem?
Le cerem suspecților să spună trei lucruri bune despre orice parlament continental (deci fără să includem Regatul Unit).”
Imi plac sedintele din parlamentul francez, they are lively. Bataile din parlamentul italian. Si civilitatea Bundestagului.
Bataia nu e buna, George….
:))
Pingback: De Weekend: Cripto-băsismul și țăranul român (guest post) « Civitas Politics
Foarte interesant ceea ce spuneţi. Sigur, nu ştiu cine sunt amicii dv. de bere, nu fac parte dintre ei (de altfel, nu-mi place berea), dar rămân totuşi cu o nelămurire: susţinătorii lui Băsescu sunt exclusiv criptici?, că asta n-am înţeles. Sau e un mesaj subliminal: NU POT fi decât ascunşi, le e ruşine, caută să se delimiteze de propria lor opţiune etc? Vă-ntreb nu numai pentru că eu sunt un susţinător PE FAŢĂ al lui Traian Băsescu, ci şi pentru că am numeroşi prieteni în aceeaşi situaţie, inclusivi pe Fb, unii şi-au adăugat „băsist” la nume, ca să nu fie discuţii, şi toţi avem în comun aceleaşi chestii: NU l-am cunoscut personal pe preşedinte, nu suntem înregimentaţi politic, nu aşteptăm nimic personal de la el, n-am avut nimic personal de câştigat de pe urma „regimului Băsescu”. Lămuriţi-mă, vă rog.
Nu sunt cu toti criptici, desigur. Si nici toti cripto-basistii nu ar mai vota cu TB. Si acesta e un articol de weekend, cu vadite intentii provocatoare :).
Dar sa revin la intrebare. In cercurile mele de bere, majoritatea evita sa si-l asume pe dl Basescu. Momentul de inflexiune este – nesurprinzator – numirea procurorilor. Fiecare, desigur, cu cercurile lui.