De weekend: Aferim suntem noi 2

AferimAm văzut Aferim!. Este cumva greu de explicat filmul ăsta, așa că o să-l separ în trei părți.

Începutul: școala de literatură veche

Prima dată te șochează limba. O grămadă de arhaisme, dar cumva parcă le știi pe toate de undeva. Este ca și cum scenaristul ar fi căutat prin vechile fișe de vocabular din liceu (de la cronicari și până la proza lui Caragiale, bei mu) și ar fi inclus toate cuvintele ciudate de acolo în text. Astfel, fiecare cuvânt sună vag cunoscut, dar parcă nu am văzut niciodată atât de multe împreună. Este un limbaj artificial, forțat. Acțiunea se petrece în 1835; în 1850 apare prima piesă din seria Chirițelor lui Alecsandri, cu un limbaj mult mai apropiat de cel modern. Peste asta se adună și proverbe. Multe proverbe. Muulte proverbe.

Mijlocul: școala vieții

Acțiunea este în sine destul de scurtă așa că timpul este în schimb umplut cu tot felul de dialoguri între personaje. Și brusc mi-am date seama că recunosc scenele. Ideile, replicile, intonația, amestecul de empatie umană și intoleranță socială, totul pare cunoscut. De fapt, această parte a filmului nu este reprezentativă pentru secolul 19 ci pentru începutul secolului 21. Înlocuiți țăranii de atunci cu proletarii de astăzi și notabilii cu pătura semi-doctă a clasei de mijloc și aveți România în care trăim. (Nu vă grăbiți să respirați ușurați dacă vă numărați între păturile educate. Poate se va face un film și despre noi).

Finalul: școala de studii sociale

Nu o să intru în detalii, vă las pe voi să descoperiți cum se termină filmul. Atrag totuși atenția să nu pierdeți din vedere dialogul dintre cucoană și zapciu. Se vede acolo cum zapciul este în același timp inferior social (pe motiv de clasă) și superior social (pe motiv de sex).

*

Este, până la urmă, Aferim un film bun? Greu de zis. Țin minte că am văzut Selma și nu m-a impresionat. M-am gândit atunci că filmul nu are sens decât dacă strămoșii tăi au bătut negri. Poate că și pentru mine filmul are sens pentru că strămoșii mei or fi bătut țigani. Nu pot privi povestea din afară.

Dar, cel puțin , Aferim ar trebui inclus în programul „Școala altfel”. Pentru că, în definitiv, în toate secțiunile sale, este un film pedant.

Andrei Tiut

PS: alte articole pe teme bizare găsiți în seria de weekend.

Anunțuri

2 comments

  1. cum îl cunosc bine pe scenarist, florin lăzărescu, cu mult înainte de a deveni mare scriitor, mi-am amintit o fază: unul din colegii lui citea dex-ul ca pe un roman, iar florin era extaziat de maniera asta de abordare a limbii române. bănuiesc că a făcut la fel când a construit dialogurile, cu toate dicționarele de arhaisme în față și cu toată cultura sa lingvistică, dialogurile însă sunt artificiale pentru că sunt scrise în secolul xxi, nu pentru că alecsandri scria „modern” la 1850. de fapt, limba lui alecsandri era, la vremea lui, mai artificială decât construcțiile lingvistice din aferim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s