sursă

Prin anii 90 țin minte o discuție cu mai mulți oameni despre ceva cu ideologie. Unul dintre oameni eram eu, la vreo 19 ani. Alții erau de vârsta mea, cel puțin unul era mai învârstă. Și la un moment dat, una dintre fete, rămasă fără argumente, a produs următorul panseu către cel mai vârstnic:

Tu faci ca lucrurile bune să pară rele și lucrurile rele să pară bune.

Pe vremea aceea Internetul era tânăr și Geocities era un site. Nu știam ce este trollingul, dar undeva în sinea mea mi-am zis „când voi fi mare și eu voi face ca lucrurile bune să pară rele și lucrurile rele să pară bune”.  Așa am ajuns, peste ani, să fiu din când în când, un trol.

Deși imaginile cu troli fac referință la căpcăuni din povești (bridge troll) trollingul înseamnă la origine un soi de pescuit sistematic cu momeală. Astfel, vasul din imagine este un troller pentru somoni.

Spre deosebire de insultă sau hărțuire, trolarea necesită planificare și inteligență. Precum pescarul dibaci, trolul trebuie să știe ce momeală aruncă în apă pentru a atrage fiecare fel de pește.

Primul trol înregistrat de istorie este Socrate (deși, pregătind acest articol am găsit opinia că și Aristofan se califică în mod egal). Socrate se descrie pe sine ca un tăun care împunge un cal, o metaforă aptă.

Socrates was a famous IRL troll of pre-internets Greece credited with inventing the first recorded trolling technique and otherwise laying the foundation of the science of lulz. He is widely considered to be the most irritating man in history. Accounts of his successful trolls are in the form of tl;dr copypasta on Plato’s LiveJournal. There they have been pwning NORPS for thousands of years in Philosophy 101 classes around the world. Socrates was v& and b& IRL in 399BC for grievous trolling.

În funcție de scopul lor în viață există cel puțin trei feluri de troli. Socrate era un trol idealist. Trollingul său era o metodă de a te apropia de adevăr, o abordare indirectă a peșterii mitice. Trolul tipic descris pe Internet urmărește să altereze starea emoțională a victimei. Trolul intelectual atacă ideile despre lume și despre sine ale victimei până când însăși victima nu le mai poate susține (pseudo)coerent. Arghezi, pe care noi îl știm ca pamfletar, își propune de fapt să fie un astfel de trol:

Pamfletul se lucrează cu andreaua, cu peria de sârmă, cu răzătoarea sau cu fierăstrăul bijutierului; și uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei.
Un pamflet își atinge scopul când izbutește să strecoare otrava îndoielii în insul însuși al celui pamfletizat. [s. m.] Și această victorie, eminamente morală, o câștigă orice pamflet bine echilibrat și scris cu văz.

Trolul necesită victime care își fac publice cu mândrie opiniile, care fac prozelitism cu idei și emoții. Ceilați, care își văd de treaba lor, nu sunt victime bune: trolarea lor este dubioasă moral și plictisitoare practic. Aplicată asupra unei victime bine alese trolarea are o evidentă valoare morală (utilitaristă). Nu există trolare fără un defect trolabil (fie el și incapacitatea de a-ți păstra cumpătul). Mai frumos chiar, nu există trolare fără consimțământ. Dacă nu vă place să fiți trolați, do not feed thee trolls. Un trol adevărat, dacă vede că nu îi este împărtășită pasiunea pentru ceartă, se ridică și pleacă (dacă rămâne este un spamer; spamerii sunt ca râia).

Națiunea română însăși este creația statului român, iar statul român este creația unor über-troli. Unioniștii i-au trolat pe otomani cu Uniunea Personală iar Brătianu și Berthelot i-au trolat pe unguri în 1918. Nu mă credeți, citiți.

Chiar și astăzi trolarea (și alte forme de unor critic) este la fel de esențială pentru a păstra ființa neamului. DNA-ului îi trebuie în medie 10 ani să distrugă reputația falsă a unui politician. Un trol poate rezolva această problemă în săptămâni (vezi cazul Iliescu-Geoană). Vă sperie Olivia Steer? – o trolare mică la bărbatul său și se rezolvă (măcar temporar). Vi se pare că presa online nu mai are calitatea presei de altădată? – trolați. Etc, etc.

sursa

Trolați, deci, numai trolați. Dar nu orice glumă e trolare, și nu orice trolare este o bună trolare. În primul rând, cum sugeram mai sus, un bun trol nu caută pricină celor care nu se „bagă singuri în seamă”. Apoi, trolul se retrage atunci când victima refuză să muște. Atât de puternic este acest adevăr că este înțeles până și de cei de la În linie dreaptă. Și putem fi de acord, puține lucruri sunt înțelese de ILD. Apoi, victima trolului trebuie să fie mereu de față (adică informația să ajungă la ea). Ce se întâmplă pe la spate poate fi amuzant, dar nu ține cu adevărat de nobila a trolingului. În sfârșit, trolul nu trebuie să se supere niciodată când este trolat; prin definiție el „și-o cere”.

Andrei Tiut