Pariul chinez II: Investițiile strategice 12

Emil Boc și Președintele R.P. Chineză Hu Jin Tao (Copyright Xinhua/Rao Aimin)

În urmă cu șapte luni am argumentat pe Civitas Politics că România nu ar trebui să ia un împrumut suveran din partea Republicii Populare Chineze deoarece costurile acestuia nu ar depăși beneficiile acestuia și că în schimbăm ar trebui să  atragem investiții chineze în România. Am pledat de asemenea pentru formularea unei politici externe românești vis-a-vis de Beijing care să ia în considerarea statutul Chinei de putere în ascensiune. De la perspectiva unui împrumut suveran însă s-a trecut la atragerea de investiții chineze pentru realizarea unor proiecte majore de infrastructură. În acest articol voi susține că atragerea de investiții chineze este mult mai avantajoasă decât un împrumut suveran, chiar dacă și ea comportă anumite riscuri.

Guvernul de la București a făcut zilele acestea o mișcare politică și economică de amploare: în perioada 12-16 august premierul Emil Boc însoțit de o consistentă delegație economică a efectuat o vizită oficială la Beijing. România a propus Chinei un generos pachet de proiecte pentru debutul unei strânse cooperări economice: participarea la construcția Reactoarelor 3 și 4 ale centralei atomo-electrice de la Cernavodă, canalul Dunăre-București, canalul Siret-Bărăgan, construcția hidrocentralei Târnița, realizarea unei noi magistrale de metrou în București și finalizarea Centurii Bucureștiului în regim de autostradă. Pe lângă aceste proiecte de infrastructură s-a discutat deschiderea unei filiale a băncii China Development Bank în România pentru finanțarea acestor proiecte, investiții chineze în agricultura românească, precum și reluarea curselor Tarom pe ruta București-Beijing. România este interesată să atragă capital privat și/sau de stat chinez pentru a realiza toate aceste proiecte.

România a propus Beijingului participări cu valoare de cel puțin 1 miliard de euro pentru proiectele infrastructură, ajutoare de stat și tratament nediscriminatoriu în raport cu alți investitori prezenți la noi în țară. Proiectele urmează să fie realizate în parteneriat public privat fapt care permite teoretic împărțirea echitabilă a costurilor, riscurilor și a profiturilor și controlul de către statul român a investițiilor astfel realizate.

Toate proiectele propuse părții chineze sunt proiecte de amploare pe care Bucureștiul nu poate să le realizeze singur, mai ales în condițiile economice din prezent. Deobicei Bucureștiul ar fi optat pentru împrumuturi de la Banca Mondială sau la finanțări europene pentru aceste proiecte strategice. Datoria externă acumulată exclude împrumuturile, chiar și cele de la Banca Mondială, iar România nu excelează pe termen scurt la atragerea de fonduri europene pentru proiecte majore, având o rată de absorbție mică în raport cu finanțările oferite. Împrumutul de pe piața internă a fost și el probabil exclus din cauza condițiilor acestuia, a datoriei publice ridicate și a faptului că băncile străine din România sunt mai interesate să finanțeze consumul populației și al statului, decât proiectele economice de amploare, chiar dacă acestea au perspective bune. În aceste condiții singurul mod de a demara și realiza aceste proiecte de infrastructură ar fi fost prin intermediul unui partener extern.

Deobicei România ar fi apelat la unul din statele puternice din Europa pentru a intermedia și garanta realizarea acestor proiecte. Din nefericire economia europeană se luptă cu o criză a datoriilor suverane concomitent cu o recesiune profundă. Opțiunea americană iese din discuție, în ciuda unei relații de securitate excelente, din cauza mai multor factori: economia americană își revine cu greu din recesiune, deficitul bugetar imens acumulat de Washington, lipsa unei rețele de lobby coerentă care să ajute diplomația românească și semnalele ambigue ale Bucureștiului în privința combaterii corupției. Alternativa rusească, „relația pragmatică cu Moscova”, a ieșit din discuție din cauza diferendelor politice privind Republica Moldova, a temei securității energetice și a practicilor investiționale rusești.

În aceste condiții singura alternativă viabilă se dovedește a fi China, care nu a fost afectată de criză și dispune de fondurile și interesul necesar pentru a face investiții în economiile altor state. România nu este nici prima și nici ultima economie europeană care a apelat sau va apela la  ajutorul economic al Beijingului.  Interesul Chinei pentru investițiile din domeniul infrastructurii datează de cel puțin doi ani:

…cred că o colaborare în domeniul infrastructurii este un lucru foarte important. În acest domeniu am acumulat experienţă în ultimii 30 de ani, prin reforme şi deschiderea către lumea din afară. Avem experienţă pentru a construi autostrăzi, avem experienţă pentru a construi căi ferate de mare viteză, avem experienţă în construcţia de poduri, de aeroporturi. (Ambasadorul Chinei la București, Liu Zengwen, 2009)

Chiar dacă există tentația de a califica vizita în China ca fiind fie un eșec, deoarece nu s-a semnat niciun acord, fie că a reprezentat un gest tardiv. În termeni economici vizita premierului Emil Boc a fost practic o prezentare de ofertă viitorului partener. Acum că a fost prezentată oferta, inițiativa este în tabăra Beijingului, e rândul acestuia să vină cu o contraofertă. Procesul de negociere va dura o perioadă, cel mai probabil cel puțin 6 luni. Despre cât de tardivă a fost vizita premierului Boc, aceasta este o cu totul altă discuție – succesul demersului părții române va fi măsurat însă în numărul de contracte și proiecte demarate cu Beijingul. În momentul de față se constată interesul și disponibilitatea politică a guvernului de la Beijing de a sprijini investițiile chineze în România:

The Chinese government is positive about promoting funding, contract and technological cooperation with Romania in infrastructure construction. (Premierul R.P. Chineză Wen Jiabao)

Romania is a good friend of China. (Președintele R. P. Chineză, Hu Jin Tao)

Șansele unei cooperări economice dintre România și China sunt destul de ridicate. România este percepută pozitiv la Beijing, din cauza cooperării bilaterale anterioare căderii comunismului, iar perspectivele economice ale Bucureștiului sunt promițătoare în ciuda crizei zonei Euro. În plus Bucureștiul nu poate ignora faptul că în prezent schimburile comerciale sino-române, avantajează Beijingul, România acumulând un deficit comercial enorm de 2,56 miliarde de euro în 2010. Investiții chineze directe în economia românească ar compensa acest deficit. Mai mult vizita unei delegații române numeroase, cu un pronunțat profil economic și cu un mandat politic clar va calma temerile investitorilor chinezi cu privire la modul în care vor fi tratați aceștia de către autorităție române și cum vor fi implementate proiectele economice comune:

Există însă nişte situaţii mai complicate: mă refer la modernizarea termocentralei din Craiova. A venit firma chineză Shanghai Longking, a participat la licitaţie, dar din anumite motive, nu ştiu care, lucrurile s-au blocat. (Ambasadorul Chinei la București, Liu Zengwen, martie 2011).

Riscuri:

Relansarea cooperării economice bilaterale sino-române nu este o acțiune de politică externă lipsită de riscuri. Riscurile ce ar putea afecta această cooperare sunt atât economice cât și politice. În cele ce urmează voi enumera și analiza o parte dintre aceste riscuri care ar putea afecta cooperarea economică dintre China și România.

Cel mai mare risc din punct de vedere economic este ca a aceste investiții chineze să nu fie implementate sau, dacă vor fi demarate, acestea să se blocheze din diferite cauze: birocrația stufoasă, corupție sau nerespectarea normelor europene. Există riscul ca partea chineză să nu se arate interesată de proiectele înaintate de guvernul român și de condițiile oferite de acesta, pur și simplu costurile acestora ar depăși avantajele care i-ar reveni părții chineze.

Majoritatea proiectelor propuse de România sunt proiecte strategice de infrastructură, care necesită investiții mari și o perspectivă pe termen lung. O variabilă importantă în realizarea acestor proiecte o reprezintă calitatea lucrărilor realizate de contractor. O serie de accidente recente din China pune sub semnul întrebării calitatea lucrărilor de infrastructură realizate de contractorii chinezi: în data de 14 iulie 2011 un pod s-a prăbușit în orașul Wuyishan, în provincia Fujian, pe 24 iulie 2011 un pod rutier s-a prăbușit în orașul Hefei, capitala provinciei Anhui, iar pe 25 iulie 2011 a avut loc un accident grav de cale ferată în care au fost implicate un tren de mare viteză și un tren personal ce făceau legătura între Shanghai și Beijing. Autoritățile de la București trebuie să se asigure că firmele chineze care efectuează lucrări de infrastructură în România respectă legislația locală și europeană în domeniul siguranței și a controlului calității. Ar fi o dezamagirea extraordinară pentru ambele părți dacă recepția unui tronson de autostradă sau a unui reactor de la centrala de atomică de la Cernavodă s-ar descoperi grave abateri de la calitatea agreată prin contract.

Un alt factor care trebuie să fie în atenția autorităților de la București sunt practicile investitorilor chinezi. România trebuie să impună și sa asigure respectarea legislației naționale și europene în acest domeniu. Guvernul polonez a reziliat recent contractul câștigat în urma unei licitații de firma chineză Chinese Overseas Engineering (COVEC) deoarece aceasta din urmă nu a respectat termenii contractuali și nu și-a plătit subcontractorii chinezi. COVEC a căștigat licitația pentru construcția unui tronson de autostradă oferind mai puțin de jumătate din costul pe care statul polonez era dispus să îl plătească. De asemenea Bucureștiul trebuie să se asigure că partenerii chinezi respectă legislația locală și europeană în domeniul muncii.

Al patrulea factor de risc care ar putea afecta cooperarea economică sino-română este reprezentat de soluția preferată de autoritățile române pentru realizarea proiectelor propuse părții chineze: parteneriatul public-privat. Având în vedere natura strategică a majorității proiectelor propuse de guvernul român, parteneriatul public privat reprezintă o soluție care permită atargerea de fonduri, păstrând în același timp controlul asupra investiției. Legislația românească în domeniu nu este însă foarte clară și transparentă, Comisia Europeană cerând amendarea acesteia – există deci riscul producerii unor acte de corupție. Atât România cât și China au probleme în ceea ce privește combaterea corupției.

Interesul Chinei pentru investițiile în infrastructura românească nu este unul altruist, ci reprezintă un vădit interes național. Întrebarea care se pune este care ar fi acesta? Avem de-a face doar cu un interes economic sau și cu unul politic. Implicarea Chinese Development Bank sugerează că există și un interes politic, această bancă fiind una de stat creată special pentru a sprijini politica externă a Beijingului. China a fost mai puțin afectată de criza economică globală decât Europa sau Statele Unite și a intuit oportunitatea sporirii influenței salei pe seama acestora prin intermediul puterii sale economice și financiare. Trecerea în plan secundar a Europei în politica externă a Statelor Unite deschide practic o oportunitate pentru Beijing în ceea ce privește bătrânul continent. Pe termen lung influența chineză exercitată prin intermediul unor elemente de soft power ar putea înseamna că unele state europene să nu mai susțină la un moment dat politica externă americană față de China.

Dacă până acum China era un beneficiar net al investițiilor europene și o piața de desfacere uriașă pentru produsele și tehnologiile bătrânului continent, acum este rândul Beijingului sa-și stabilească un cap de pod politic și economic în Europa. Care ar fi deci impactul politic al investițiilor chineze în România?

Lista proiectelor propuse de guvernul român pentru investiții omologilor săi chinezi este formată de proiecte strategice pentru dezvoltarea României. Dacă aceste proiecte se vor realiza prin aportul capitalului chinez și prin participarea companiilor private sau de stat chineze, atunci elita politica de la București va fi susceptibilă influenței Chinei. România ar putea deveni unul din avocații Chinei în cadrul instituțiilor europene: până la urma de ce Bucureștiul nu ar sprijini proiectele internaționale ale unui partener care se dovedește util? Bucureștiul ar putea fi dispus să susțină pe termen mediu și lung ridicarea embargoului asupra comerțului cu armament impus Beijingului în urma represiunii manifestațiilor din Piața Tien An Men din iunie 1989. Bineînțeles există riscul, destul de scăzut, ca în anumite situații Beijingul să utilizeze influența dobândită în mod coercitiv, impunând Bucureștiului anumite decizii, pe care în mod normal acesta nu le-ar lua. În cazul unui împrumut suveran, riscul influențării anumitor decizii de politică externă ale României de către China ar fi fost însă mult mai ridicat.

Investiții în domenii strategice precum energia nucleară ridică semne de întrebare cu privire la controlul asupra proiectului. În cazul investiției în construcția Reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, China Nuclear Power Engineering Co Ltd., nu va fi singurul actor economic implicat, pe lângă această companie Arcelor Mittal, Enel și Nuclear Electrica. Participarea companiei chineze nu va antrena schimbarea tehnologiei utilizate în construcția acestor reactoare, iar România va păstra controlul asupra combustibilului nuclear. Totuși autoritățile de la București trebuie să fie atente ca standardele de siguranță să fie respectate, iar practicile comerciale să se încadreze în standardele internaționale.

O prezență chineză puternică în România va ridica și probleme de securitate națională. China nu poate ignora faptul că România va găzdui la Deveselu o bază de interceptoare anti-balistice americane. Rachetele SM-3 care vor fi desfășurate la Deveselu protejează deja flota americană din Pacific și bazele americane de un potențial atac cu rachete balistice lansat de Republica Populară Chineză. Beijingul poate lansa operațiuni de spionaj în România pentru a afla date sensibile despre aceste sisteme de armament; are și mobilul și oportunitatea pentru a face acest lucru. De asemenea Armata Populară de Eliberare a R. P. Chineză ar putea fi interesată de alte secrete ce țin de funcționarea Alianței nord-atlantice. Este nevoie deci de vigilență, și poate de un gentlemens agreement politic că asemenea operațiuni nu vor fi desfășurate în România sub acoperirea investițiilor economice perfect legitime.

Vor exista însă și beneficii politice de pe urma investițiilor chineze în România, nu numai riscuri. O prezență chineză în proximitatea Mării Negre și Europei Centrale și de Est va contrabalansa influența Rusiei. China ar putea sprijini proiectele energetice ale României în Caucaz. China și Rusia cooperează pe anumite teme de politică externă, dar Moscova se teme ascensiunea vecinului său din Extremul Orient. De asemenea o relație privilegiată între București și Beijing s-ar putea dovedi utilă în cazul unor crize politice majore în care ar fi implicată China și aliați ai României.

Concluzii:

În contextul economic actual inițiativa României de a încerca dezvoltarea unui partneriat economic cu R. P. Chineză este o acțiune ce servește interesul național pe termen lung. Această inițiativă de politică externă nu este lipsită de riscuri economice și politice. Riscurile acestea pot fi însă controlate și gestionate de autoritățile române, dacă acestea din urmă își îndeplinesc atribuțiile. Totuși atragerea de investiții chineze este o alternativă mai bună din punct de vedere economic și politic decât un împrumut suveran acordat de către Beijing.

George VIŞAN

Anunțuri

12 comments

  1. Bună seara şi mulţumesc pentru cadou, eu fiind printre cei care te-au felicitat cu plăcere de ziua ta.
    Doresc doar să întreb, nu sunt nici pe departe specialistă, nu există şi un al şaselea rând la capitolul riscuri?
    Cât de „solid” e marele boom chinezesc? Rămâne totuşi un sistem relativ închis, contrar aparenţelor. Extrapolând pe modelele vechi ale sistemelor semiînchise s-ar putea să ne trezim cu un parteneriat public-privat cu avantajul controlului asupra unui ceva instabil şi care s-ar putea prăbuşi. Repet, nu mă pricep şi nu sunt educată într-un asemenea domeniu, sunt remarci făcute de un profan.
    Şi-a explicat cineva până acum în ce constă prosperitatea economică şi financiară a Chinei?
    Pe de altă parte, prezenţa Chinei în zona Mării Negre, da ar contrabalansa zona de influenţă a Rusiei+sateliţii, dar partea americană cum se simte? E un fel de „şi cu mândra şi cu draga”
    Scuze pentru un comentariu mai mult decât lung.

    • Mulţumesc, draga mea doamnă, pt.că mă susţineţi în faţa unui ..politician sociolog, care se pare că are infinit mai multă ‘trecere’ în faţa mea, o diplomată specială şi cu brand unic şi puternic, în întreaga lume de fapt!!
      În al doilea rînd, am argumentat atît de mult şi complex împotriva investiţiilor Chineze în Romînia, încît stau sincer să mă întreb, dacă bărbaţii Romîni(cei intelectuali, în primul şi în primul rînd, care mă interesează pe mine!!)mai au ceva de valoare, în materiile lor cenuşii. Fiindcă, la capitolul ‘potenţă’ sunt la acelaşi nivel cu orice ţăran şi mojic..(persoane preocupate numai de reproducere, cel mult, apoi să îşi mute interesul către evreisme, Chinezării, islamisme etc..)(de tipul S. Prigoană, I. Iliescu etc.)
      Egalitate de şanse inexistentă, misoginism cu adînci urme în Comunism? Ar fi prea simplu să fie numai atît…şi totuşi, din punct de vedere al afacerilor, şi mai ales că ţara noastră se numeşte Romînia şi nu USA, UK, Libia şi în alte feluri..problema este mai mult decît evidentă: să facă Romînia, un stat condus de către foştii securişti,afaceri cu un stat comunist???? Să ne întoarcem adică, de unde am plecat(şi încă unde suntem, d.p.de vedere profunde): tocmai fiindcă nu vrem să învăţăm ce este ne-comunismul, ce sunt ne-americănismele şi ne-englezismele etc., şi că suntem o naţie de cetăţeni unici şi fiecare cu individualitatea sa?
      Mulţumesc,

    • @Marieta

      Multumesc de comentariu. Cat va dura boomul chinezesc este greu de spus. Pentru Romania este bine sa dureze cel putin 5-10 ani de acum incolo. Daca China va incepe sa stranute, cum stranuta Europa si SUA in momentul de fata, atunci everybody will be in trouble. In cazul parteneriatului public-privat, teama cea mai mare tine de propensitatea de a cere spaga a romanilor (si propensitatea chinezilor de a da spaga).
      Prezenta Chinei in Marea Neagra va fi mai mult economica, in timp ce americanii au o prezenta politico-militara. China momentan pare a fi interesata mai mult de factorul economic, decat de cel politic, dar prezenta investitiilor chineze la Marea Neagra ar compensa influenta disproportionata a Rusiei. Atat timp cat vorbim de investitii chineze americanii s-ar putea sa nu fie deranjati. Personal i-as invita sa investeasca si ei in Romania, dar daca apar chinezii s-ar putea sa nu fie nevoie. Pe termen lung exista riscul ca prezenta chineza in Romania combinata cu perceptiile elitei de la Bucuresti in privinta utilitatii acestor investitii sa afecteze parteneriatul strategic cu SUA. Dar momentan nimeni nu ne ofera o garantie de securitate mai buna decat SUA.

  2. @George Vişan
    – nu cred nici în ruptul capului că există prezenţă economică fără ca politicul să nu fie prezent, nu la nivelul marilor puteri.
    – întrebarea mea era „cât de solid e boom-ul chinezesc” nu ce se întâmplă dacă face China roşu în gât. Fiind vorba de un sistem semiînchis, asta în cel mai fericit caz, nimeni nu are informaţii despre ce se petrece acolo, sunt doar speculaţii. Eu tot nu înţeleg care e sursa lichidităţilor chinezeşti şi mai ales cât de reale sunt.
    – o informaţie venită din nişa în care lucrez dădea o explicaţie pentru preţul mic al produselor chinezeşti care au sufocat piaţa europeană(din câte ştiu eu, americanii fixaseră o limită peste care importurile din China nu puteau trece) Electricitatea era gratuită, acum nu mai e. A propos, firma mea a făcut export în USA, dar cantitatea a fost strict limitată. Europa nu s-a protejat cu un asemenea embargou. Nu, nu lucrez la o firmă chinezescă 🙂
    – şi-a mai pus cineva întrebări similare http://subiectiv.ro/subiectiv/economic-vorbind-china-e-supraevaluata-citeva-speculatii-pe-marginea-contextului-economic-actual/

    • @Marieta
      Momentan chinezii sunt interesati sa faca bani. China de-abia acum incepe sa actioneze intens la nivel global. Beijingul a intuit o oportunitate economica dar si politica. Politicul va veni probabil mai incolo. Ramane de vazut ce v-a iesi.

      Sursa lichidatatilor chinezesti o reprezinta manipularea yuanului, investitiile straine si cumpararea de bonduri si dolari de pe bursele internationale.
      Intre UE si China exista o serie de acorduri privind comertul international si CE poate limita la cerere anumite importuri (a facut lucru acesta cu importurile de textile si de pantofi din China, care ii afecta pe Italieni).

      Ritmul cresterii economice chinezesti va incetini probabil in aceasta decada si in urmatoare dat fiind imbatranirea populatiei si dezechilibrul demografic dintre femei si barbati in ponderea populatiei. Nu trebuie uitata si posibilitatea unei Primaveri Chineze, un nou Tien An Men – exista o corelatie pozitiva intre cresterea nivelului de trai si cererile privind o mai mare participare in procesul politic. Pana acum Partidul Comunist Chinez a mizat foarte mult pe cartea nationalista si a unui discurs post-colonial revansard. De asemenea a cumparat loialitatea clasei de mijloc in ascensiune inculcand ideea ca numai actualul regim poate furniza prosperitate. Nu stiu cat de mult insa va mai putea miza pe aceste variabile Beijingul… Am inteles ca primvara araba a cam dat fiori elitei conducatoare de la Beijing.

  3. @George
    Am dubii serioase în privinţa cărţii naţionaliste. Banul, profitul, n-au naţionalitate, dar să admitem că s-a mizat pe cartea naţionalismului chinez. OK, ce-i mai frământă pe micii omuleţi? Hong Kong-ul e o problemă rezolvată, Taiwan-ul e o chestie care spre deosebire de Hong Kong nu se va rezolva niciodată, e un ghimpe care trebuie păstrat acolo, dar irelevant. Deci?
    Ca să manipulezi o valută la acest nivel trebuie să ai resurse financiare serioase. Ca să cumperi de pe bursele internaţionale, la fel.
    Să nu zic într-un ceas rău, sper că resursele financiare sunt reale.
    Dacă e ceva fake, chinezii sunt experţi în aşa ceva, undeva ar trebui să existe un echilibru.
    Banii există, doar că au fost supraevaluaţi, îşi vor lua valoarea lor reală, operaţiunea va fi extrem de dureroasă, va curge „sânge” inclusiv chinezesc şi totul se va reaşeza pe baze aparent solide.
    Până la următorul experiment financiar.
    Nu mă pricep, dar chiar deloc, dar boom-ul chinezesc mi se pare instabil şi fals. Cum ar suna DOLAR?

    • @Marieta
      Daca nu-mi explic in ce consta prosperitatea economica si financiara a Chinei nu inseamna ca boom-ul chinezesc ar fi instabil si fals. Daca vrei, datele despre starea economica si financiara a Chinei le poti lua de pe site-ul FMI:
      http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/01/weodata/index.aspx
      Nu stiu daca ai mai folosit baza de date a FMI, asa ca…sper sa nu te superi daca iti dau o indicatie: dupa ce deschizi site-ul de mai sus, mergi la Download WEO Data: April 2011 Edition –-> By Countries (country-level data), dai click, apoi click pe Developing Asia si alegi China (dar poti alege si mai multe tari, daca vrei o privire comparativa). Dupa care cred ca e simplu, dai continue si iti alegi apoi ce vrei sa stii, bifand in casutele respective.

      Sigur, putem sa plecam de la premisa ca boom-ul chinezesc e instabil si fals. Insa pentru ca sa faci o analiza corecta in acest sens cred ca ar trebui sa ne punem si problema contrarie: poate ca organizarea lor e foarte bine pusa la punct, poate ca duc o politica economica si financiara rationala, corecta, buna. De ce nu as pune si asa problema? Deocamdata eu nu vad ca ar avea China probleme financiare si economice. Statele Unite, da. Dar si Occidentul. Te rog frumos spune-mi de ce as trage de aici concluzia ca aceasta crestere economica a Chinei ar fi una instabila, ce s-ar putea prabusi rapid?
      Daca Neoliberalismul a condus pana la urma la criza din SUA si la criza datoriilor suverane din Europa, dezvoltarea economica a Chinei s-a facut pe alte baze, ce nu au legatura cu Neoliberalismul. Din moment ce nu au legatura cu cauza care a condus la actuala criza economica si financiara, China, iata, nu impartaseste impreuna cu noi efectele generate de aceasta cauza. In schimb profita de aceasta criza, pentru ca sa-si extinda afacerile in Europa! Sa nu uitam ca si le-a extins si in SUA, care are nevoie de investitii chinezesti. China este o tara foarte aparte, bine ierarhizata si stau si ma intreb daca nu cumva, nu peste multa vreme, nu s-ar putea vorbi de un adevarat imperialism chinez in lume. Uite-te pe site-ul FMI la datoria formidabila pe care o are Japonia! Sa consider China pe cale de prabusire?
      Ne putem indoi de orice, daca asta dorim. Iti recomand, si le recomand tuturor, fireste, sa citesti acest articol, tot de pe site-ul FMI, despre China:
      http://www.imf.org/external/np/sec/pn/2011/pn1194.htm

      Din care voi spicui doar foarte putin:
      „China’s economy remains on a solid footing, propelled by vigorous domestic and external demand. Wage and employment increases have fueled consumption, the expansion in infrastructure and real estate construction has driven investment upward, and net exports are once again contributing positively to economic growth. Consumer price inflation has been a pressing social and economic issue, rising to 5½ percent by end-May. However, barring further food price shocks, and assuming the ongoing tightening of monetary policy is continued, inflation should soon peak and begin to decline in the second half of this year.”
      si
      „Executive Directors noted that China’s near-term growth prospects continue to be vigorous and are increasingly self-sustained, underpinned by structural adjustment. While inflation is expected to subside reflecting ongoing monetary policy tightening, upside risks remain, in particular from higher food and commodity prices. Asset price developments and continued rapid credit growth, coupled with global liquidity conditions, pose policy challenges. Directors agreed that the current environment calls for a further tightening of macroeconomic policies. The acceleration of China’s economic transformation toward a more inclusive and balanced growth model as envisaged under the Twelfth Five-Year Plan will improve the welfare of the Chinese people and contribute to sustained and balanced global growth.”

      Deci…

    • @Marieta
      Goana dupa profit si bunastare nu sunt singurele variabile ale actiunii politice. Nationalismul si apararea identitatii nationale sunt variabile comportamentale cu un impact mai mare asupra mobilizarii politice decat profitul. Chinezii au un complex post-colonial bine documentat si abil intretinut de propaganda de partid. Uneori e nevoie de ordine de sus pentru a mai domoli elanul patriotic al chinezilor tineri, educati si bine platiti, care nu au alta supapa de siguranta pentru manifestarea nemultumirilor politice. Pentru a intelege mai bine acest fenomen cauta reactiile din 2007 la unele modificari aduse manualelor de istorie japoneze. Manifestatiile chinezilor de rand i-au speriat foarte tare elita PCC.
      Pentru stabilitatea economiei chineze vezi si raportul acesta: http://eurasiagroup.net/pages/Chinas_Great_Rebalancing_Act

  4. Un articol foarte bun al D-lui Visan. Si eu cred ca macar un dram de prudenta, totusi, in relatiile cu China, nu strica. Sunt si riscuri, e foarte adevarat. Dar… dupa parerea mea, eu cred ca ar trebui sa profitam si noi de aceasta imensa piata de desfacere care este China. Dupa cum se poate constata chinezii au bani. De ce nu am intensifica legaturile comerciale cu China? Parerea mea e ca trebuie sa fim prudenti, dar n-ar strica sa fie analizata mai bine piata asiatica, inclusiv Asia de Sud Vest – Thailanda, Malaesia, dar si India, tocmai pentru a directiona exporturile in zona respectiva, daca se pot castiga bani frumosi dar si atragerea de eventuale investitii. Oportunitatile, daca ele exista intra-adevar, nu trebuie ocolite.

  5. @Motanul Incaltat
    Mulţumesc sincer pentru link-uri, engleza mea în exprimare oficială şi mai ales economică e destul de precară. Nu contest calitatea articolului lui George Vişan, am pus doar nişte întrebări care mi se pare că sunt încă valabile. Cred că indiferent de instituţie financiară la high level, informaţiile despre China sunt doar ceea ce a dorit conducerea Chinei să se ştie. Sunt informaţii care vin dintr-un sistem pe care eu l-am numit cu largheţe semiînchis, e de fapt un sistem ermetic. Poate că voi încerca să citesc ceea ce mi-ai recomandat şi mulţumesc, cu un dicţionar o să meargă. Dar despre China se ştie doar ce vor ei să se ştie şi în forma pe care ei o doresc.
    Sper ca ţara asta să n-aibă roşu în gât, să se limiteze la roşul de pe steag, pentru că altfel noi va trebui să luăm sirop de tuse la greu. Mă tem că nu există suficient pe stoc.

  6. Pingback: Pariul chinez, etapa Stejar, extremă urgență « Civitas Politics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s