… nu este cine va câștiga. La o distanță de ~12% în sondaje Victor Ponta este în mod evident câștigătorul.
Nu, DNA nu va răsturna acest rezultat. Pentru a egaliza șansele ar trebui ca 1 din 5 susținători ai lui Ponta să stea acasă. Sau 1 din 10 să schimbe tabăra. Lentoarea deciziei publice (sau înțelepciunea populară, dacă preferați) va preveni ca acest lucru să se întâmple în atât de scurt timp. Pe măsură ce atacurile contra candidaților (tuturor candidaților) vor fi din ce în ce mai dure … susținătorii se vor îngropa mai adânc în tranșeele pe care nici nu mai știu de ce le-au săpat.
Nu, asemenea răsturnări de situație NU s-au mai întâmplat niciodată în istoria democrației românești. Alegerile din 2004, singurele comparabile numeric, sunt o altă mâncare de pește. ACL nu are electorat captiv, spre deosebire de ADA. ACL/ Klaus Iohannis nu mai au timp de mișcări spectaculoase (și probabil nici spațiu de manevră). Dl Iohannis nu are maleabilitatea domnului Băsescu și nu pare a fi mânat nici măcar de intenția de a lărgi electoratul țintă.
Adevărata miză este ce se va întâmpla între momentul anunțării rezultatelor din turul 1 și investirea următorului Guvern. Trei sunt posibilitățile mari.
Prima este construcția unei puteri monocefale, în care primul ministru este în același timp șeful PSD și un fidel al președintelui. Evident, zilele lui Emil Boc nu se vor mai întoarce. Dar un premier relativ fidel poate fi, teoretic, găsit.
A doua este construcția unei puteri bicefale. Premierul este stăpânul propriului destin și ia decizii separat de dar nu neapărat în contra președintelui. În forma cea mai pură am avea un binom de tip Năstase-Iliescu; altfel spus, premierul va avea mai multă putere decât președintele. Cel mai probabil, însă, primele două opțiuni se vor hibridiza.
A treia posibilitate este apariția unei puteri tricefale. Președintele este președinte, șeful PSD este șef PSD iar premier este un terț care nu are o bază foarte puternică în PSD (ne-membru sau membru „tehnocratic”). Această variantă poate fi utilă în cazul unor manevre ale PSD de a atrage electoratul „centrist”.
Din nefericire, îmi este greu să vă spun care variantă este mai probabilă și care vor fi consecințele fiecăreia.
La alegerile trecute, prin eforturi proprii sau prin insight-uri ale altora colectate în seria OSINT Am putu să spun cu relativă precizie nu doar cine câștigă (asta se poate și acum) ci și ce urmează. La această tura, însă,… ne-au păcălit politicienii. În loc să vorbim despre lucrurile importante de după alegeri chibițăm prefixul procentelor lui Ponta sau Iohannis.
Andrei Tiut
Civitas Politics 
să prezinți ca dat imuabil, stabilit științific, rezultatul final al unui vot în turul 2 pe baza celor mai optimiste estimări din turul 1 nu e tocmai cusher. mai multă rigoare și umilință științifică nu strică. nu-ți contest concluziile, pentru că nu pot să o fac la nivelul de rigurozitate al cărei lipsă ți-o reproșez ție, ci maniera de prezentare (deși tu spui, pe scurt, ca să folosesc un exemplu la modă, că la un meci serena williams – simona halep va câștiga serena, nimic mai mult).
în rest, mizele 1 și 3 sunt extrem de improbabile. ponta nu are autoritatea în partid a lui iliescu în 92-96 sau a lui băsescu în 2009-2011, iar varianta premierului non-psd ignoră dorința de putere a liderilor psd (altfel spus, uită visele tale pentru un călin premier). mai mult, varianta 2 se pliază perfect peste relațiile de putere din psd.
Certitudinea este formulata retoric si nu stiintific. Nu exista o stiinta a predictiei alegerilor (in sensul existentei unei paradigme testabile in mod repetat) desi cei ce incearca sa prevada aceste rezultate folosesc cat pot ei de bine o gandire stiintifica.
Sunt de acord cu comparatia ta usor reformulata: Serena in forma buna o bate pe Halep in forma buna. (Pentru ca sportivi forma este totusi mult mai volatila decat la partide si fara aceasta mentiune ce este adevarat astazi devine fals maine)
Pingback: Ce să urmăriți neapărat între cele două tururi de scrutin « Civitas Politics