Liderii dreptei 5

Intro. Multe luni am folosit „dreapta” intre ghilimele pentru că pe scena politică au existat două, uneori trei, „drepte”, fiecare fiind cea mai adevărată. Acuma că s-au recunoscut brusc dreptele între ele voi renunța la ghilimele. Nu pentru că brusc aș recunoaște relevanța ideologiei, ci pentru că pot folosi cuvântul dreapta în mod ne-ambiguu, descriind toate partidele de la PNL la PMP.
Înainte să începem, trebuie definită ideea de „lider al dreptei”. Pentru scopul acestui articol, lider este cel care poate pune în mișcare, simultan, alegători și militanți. Poți face asta, ești lider și ai atuuri. Nu – nu.
Așadar… More…

O măsurare a părtinirii fotografice a agenției Mediafax Răspunde

883165_10150351045939999_613949882_o

Ați observat vreodată cât de bine arată Emil Boc în fotografiile Mediafax? Dar că Victor Ponta are mereu buzele întredeschise? Ei bine, eu am văzut. Și, vorba poetului: îi vede azi, îi vede mâini, astfel numărătoarea e gata. Să numărăm, deci:

Eșantion: toate știrile de pe fluxul RSS Mediafax-Politic între 29.11 00:00 și 4.12 17:00. Plus trei mici suplimente pentru Crin Antonescu, Vasile Blaga și Mircea Geoană.

Atribute evaluate (da=1, nu=0):

(1) Atribute personale negative:

Sub. Termenul este împrumutat din limbajul BDSM. În cazul nostru se aplică atunci când un personaj este clar dominat de altul (mână pe umăr), este clar ignorat de altul sau se arată într-o postură ridicolă.

Poziția peștelui. Se aplică unei fotografii făcute unui personaj care vorbește exact în fracțiunea de secundă în care nu vorbește, căutându-și cuvintele sau doar respirând. Se aplică în egală măsură unei fotografii care doar creează această impresie. În mod tipic, personajul va avea buzele întredeschise, de unde și denumirea categoriei. Nu am numărat această categorie din motiv că unele diferențe sunt prea subtile. More…

Noul electorat al PDL (sau cum PDL este noul PPDD) 9

(1) Noii simpatizanți PDL consacră pentru moment dominația aripii Blaga. Pe de o parte, liderii locali au motive să fie recunoscători pentru un influx de votanți care îi fac să privească rundele următoare de alegeri cu mai puțin pesimism. Pe de altă parte, alegătorii PPDD, atrași de organizația cea mai puternică (vot rațional) nu o vor urma pe Elena Udrea într-o eventuală aventură în afara partidului; astfel potențialul său de șantaj și negociere scade corespunzător. Una peste alta, vedem întărirea aripii Blaga și în alegerile interne care îl favorizează net pe domnul Predoiu.

(2) Apoi, aceiași votanți fac în interesul PDL să evite orice alianță în care nu este partenerul net dominant. În momentul în care PDL ar înceta să fie cel mai puternic brand organizațional al opoziției, acești alegători s-ar putea reorienta către noua stea de pe firmament. More…

De ce Traian Băsescu nu poate fi primul ministru al lui Victor Ponta (II) 4

tumblr_ltmg4zQhP61qeegbeo1_500

Abandonarea lui Crin Antonescu de către Victor Ponta sau vice-versa ar avea aparenţa unei trădări, în care cel ce pleacă este etichetat ca vinovat de eşecul USL. Am văzut în articolul anterior că asemenea aparenţe costă, electoral vorbind. În acest articol ne vom uita cine şi când schimbă alianţe. Folosesc un termen mai neutru în mod intenţionat, pentru a introduce în discuţie UDMR. Ca partid al unei minorităţi, acesta îşi asumă deschis flexibilitatea, iar mutările sale nu sunt văzute ca trădare de către proprii alegători.

Să presupunem că tocmai au existat alegeri. Primii care ar putea să schimbe alianţa sunt partidele cele mai mici. UDMR în 2000 şi de atunci încolo, PC în 2004, UNPR în 2009. Mişcarea lor se face de obicei odată cu formarea guvernului. S-a discutat mult despre influenţa lor disproporţionată în sistemul politic, dar poate că unul din motivele pentru care sunt contactaţi primii este că preţul lor este accesibil.

Apoi, la mijlocul guvernării, urmează partidele/facţiunile medii. Acestea sunt parteneri juniori într-o coaliţie care nu îi satisface. Astfel au fost facţiunea Roman, PNL în primul CDR, PNL şi PDL în guvernul Ciorbea, PNL în guvernul D.A. (dată fiind popularitatea preşedintelui). De regulă (cazul Roman fiind excepţia), aceste mişcări însoţesc o remaniere guvernamentală. More…

Scena politică românească: dragoste, ură şi apartenenţă 4

Scena politica
Ieri am avut o oră moartă, în care m-am gândit să desenez scena politică din România, aşa cum o văd eu. Sau, mai bine zis, aşa cum o puteam vedea la acea oră; între timp s-a mai mişcat un pic.

Legenda schemei este în linii mari intuitivă. Sus este puterea, jos este opoziţia. Contururile ferme înseamnă instituţionalizare, „norul” înseamnă o grupare ne-instituţionalizată. Săgeata bi-direcţională înseamnă o relaţie funcţională, cea uni-direcţională semnifică de obicei aşteptări ne-împărtăşite. Fulgerul este conflict (nu contează direcţia săgeţii). PPDD şi UDMR lipsesc din motive de spaţiu. UNPR şi PNŢCD lipsesc pentru că, într-un anume sens, nu există. More…

OSINT 6: Semnele timpului sau cum să știm dinainte dacă se rupe USL 21

ponta-si-antonescu-2

Atunci când vorbim de viitorul scenei politice avem de regulă în față două mari ipoteze.

Ipoteza 1. USL este un joc cu sumă nulă/ negativă. Susținători: Blogary, Vocea Rusiei, Barbu Mateescu.

În rezumat ipoteza sună așa: dincolo de aparențe, avem două alianțe pe cale de a se constitui. Victor Ponta + Elena Udrea + Traian Băsescu + PSD vs. Crin Antonescu + PNL + PDL-Blaga. Definițiile taberelor pot varia ușor. Dar, în general, ipoteza susține că USL se va sparge înainte de prezidențiale, că pregătirile pentru separare se fac de acum și că despărțirea va fi violentă (moțiune de cenzură).

În această ipoteză, partidele USL se luptă pentru acapararea puterii (unul de la celălalt). Mai mult, ele își asumă pierderea inevitabilă de voturi care este adusă de o despărțire „urâtă” a USL.

Ipoteza 2. USL este un joc cu sumă pozitivă. Susținători: Subsemnatul, Crin Antonescu, Turnofftheglory, Victor Ponta.

Cealaltă ipoteză spune că scopul partidelor din USL este nu să își pună contre de acuma cât să acapareze putere din afara USL. Adică să minimizeze puterea în stat a lui Traian Băsescu (nu neapărat să îl elimine), să preia resurse ale PDL și să împingă partidul (facțiunile?) sub pragul electoral sau în zona extremistă. Ipoteza nu exclude desigur luptele pe împărțirea prăzii, dar susține că aceste lupte pot fi ținute sub control atâta vreme cât există pradă de împărțit. More…

Principi şi baroni în congresele partidelor româneşti 1

King_Charlemagne_receiving_the_Oath_of_Fidelity_and_Homage_from_one_of_his_great_Feudatories_or_High_Barons

Cazul PSD este cel mai simplu, întrucât acest partid nu are congres. Astfel problema principilor şi a baronilor este sinonimă problema controlului pe care Victor Ponta îl are în partid, temă despre care am mai scris.

În cazul PNL situaţia este mai complicată. Unele gesturi ale lui Crin Antonescu îl pun pe acesta în tabăra principilor, altele în a baronilor. Ca natură a puterii, dl Antonescu rămâne un principe; poziţia sa se bazează pe popularitatea naţională şi pe abilitatea de a fi construi un proiect politic (din nou) naţional. Pentru a explica ezitările sale merită să insistăm că, deşi problemele principilor în partidele proprii pot fi asemănătoare, ei nu sunt deloc obligaţi să se alieze în toate lucrurile. În cazul de faţă, puterea în partid este consolidată. Dl. Antonescu, astăzi, este PNL. Ori, uităm adesea că PNL este în fapt un UDMR românesc. Altfel spus, îşi securizează electoratul printr-un discurs bazat pe principii dar, în acelaşi timp, fiind un partid junior în majoritatea parlamentelor, manifestă o extremă flexibilitate şi abilitate de negociere. Deocamdată, deci, dl. Antonescu a ales o poziţionare care maximizează interesele PNL şi nu ale castei principilor. Astfel, PNL/ Antonescu vor fi în continuare loiali USL în anumite privinţe în timp ce în altele vor avea propria lor părere. Cum menţinerea lui Crin Antonescu ca prezidenţiabil depinde de onorarea unor promisiuni, presupun că partidul se va comporta parolist faţă de ideile forţă ale USL şi creativ faţă de ce nu este inclus în punctele fundamentale ale Uniunii.

Cazul PDL este mai puţin complicat decât pare, căci marile tabere sunt de natură baronială. Despre Vasile Blaga nu are sens să insist, aici avem consens. În cazul Elena Udrea, care dă loialitate către şi primeşte loialitate dinspre principele Băsescu, merită insistat puţin. Dna Udrea are cu siguranţă calităţile unui politician care ar fi putut combate la nivel naţional. More…

Mirel Axinte şi Vocea Rusiei au căzut de acord: PDL este în continuare centrul politicii 7

Ieri un amic îmi propunea o teorie revoluţionară a scenei politice româneşti. Conform acesteia, toate poziţionările de pe scena politică se fac în vederea alegerilor prezidenţiale, iar în spatele aparenţelor se formează treptat două tabere. Iar aceste tabere ar fi grupate (nu glumesc) în funcţie de poziţia faţă de congresul PDL

Această poziţie, cu minime nuanţe am găsit-o apoi astăzi exprimată de surse pe care de obicei nu le văd punându-se de acord.

În modesta mea părere aceşti oameni nu înţeleg corect naraţiunea politică a ultimului an. În primăvară vară s-au confruntat cei cu sprijin popular (USL) cu cei care aveau sprijinul statului (PDL-Băsescu). PDL a cedat prima rundă şi astfel Victor Ponta a ajuns prim-ministru. A doua rundă a fost o remiză: Traian Băsescu a rămas preşedinte dar USL nu a fost penalizată electoral. More…

Paradigma maghiară sau paradigma românească? 10

71612_487192857998987_1748114532_n
În fața evoluțiilor politice recente din România merită pusă o întrebare: riscăm să cădem în paradigma maghiară reprezentată de FIDESZ și Viktor Orban? Nu mă refer aici la resugența vreunui naționalism românesc, ci la absența unei opoziții eficiente care să articuleze un proiect alternativ credibil.

Am scris aceste cuvinte pe acest site, acum șase luni. După șase luni configurația politică locală e urmatoare: USL deține două treimi din mandatele din parlament, PDL împreună cu apendicele său politic ARD au sub 100 de parlamentari, următorul clasat este PPDD (cu Dan Diaconescu rămas la OTV, dar cu un potențial uriaș de transfer al loialității către majoritatea guvernamentală), UDMR este teoretic în opoziție (deși a încercat să intre la guvernare) și grupul minorităților votează cu guvernul (normal în logica politică românească). Detaliu: Gigi Becali este membru al legislativului, este deputat și membru al Comisiei Juridice și cei care cred că va fi un comic relief al acestui Parlament probabil se vor înșela. Alt detaliu, destul de important, este posibilitatea reală ca o parte din parlamentarii ARD și PDL să „migreze” către partidele din USL, pentru a se bucura de privilegiile puterii.

Dificultatea formării unei opoziții credibile nu este dată numai de scorul electoral al USL, dar și de o situație socio-demografică favorabilă puterii din punct de vedere politic. Mesajul politic al USL a rezonat și a fost credibil pentru foarte mulți români, victoria datorându-se câștigării unor procente mari în rândul cohortelor de alegători care s-au prezentat la urne. USL a reușit performanța de a aduna chiar și 16% din voturile etnicilor maghiari, punând sub semnul întrebării intrarea în parlament a UDMR. PDL/ARD are o misiune dificilă de a convinge cetățenii că reprezintă alternativa viabilă la puterea USL, lucru care nu se va întâmpla prea curând având în vedere datele problemei. Pierderile înregistrate de PDL/ARD la urne indică o lipsă de credibilitate masivă a românilor în mesajul acestei formațiuni politice. More…

Marele test pentru băsescienii fără partid 2

tumblr_lgaxbvlF9d1qe0eclo1_r9_500

După eşecul semnificativ (chiar dacă nu total) al comisiei Macovei, participanţii proiectului Băsescu s-au împărţit în trei segmente, vizibile la nivelul discursului public, şi în special în online.

Băsescienii loiali partidelor ARD au spus o vreme „bine că măcar avem o comisie”. Apoi au continuat să facă campanie. Ei sunt campionii ideii de a alege răul cel mai mic, cei care cred că USL va aduce sfârşitul civilizaţiei şi de aceea orice alternativă la USL este bună. În unele discuţii această alternativă a inclus PPDD sau PSD. În altele se mai face apel la partea luminoasă a PNL (despre care aceiaşi argumentau altădată că este compromisă). Şi evident, speranţa unui guvern tehnocrat sprijinit pe o majoritate de trădători şi puşcăriabili este în floare.

Băsescienii fără partid resping această abordare. Pentru ei un hoţ este un hoţ indiferent de partid. La început nimeni nu i-a băgat în seamă. Nu ar fi fost prima dată când îşi exercită independenţa intelectuală între campanii pentru ca ziua votului să îi prindă încolonaţi corect în armata binelui. Dar pe măsură ce votul se apropia au arătat o încăpăţânare care a surprins. PDL nu mai este partidul lui Băsescu şi al lui Boc, ne spun ei, ci al lui Blaga. Iar candidaţii NR/FC sunt mai mult un strat cosmetic decât orice altceva. Desigur bezelele discrete pe care Blaga le trimite către PNL nu îmbunătăţesc situaţia. More…

Pentru un mare blat patriotic 4

Domnii Antonescu, Ponta, şi Băsescu sunt, împreună, produsele cele mai bune ale unui sistem bazat pe anticorupţie şi concurenţă politică.

Să mă explic. Pentru scopurile acestui articol putem împărţi politicienii în trei categorii:

Principii: politicieni de vârf, temuţi în partid, dispreţuiţi şi urâţi de adversari. Deşi unii au probleme cu justiţia sau morala, supravieţuirea lor se datorează faptului că, de-a lungul unei cariere relativ lungi, nu au putut fi condamnaţi sau discreditaţi. Este o listă extrem de scurtă : Antonescu, Băsescu, Boc, Macovei, Ponta, Stolojan (?), Tăriceanu.

Ei sunt vârful înzăpezit al muntelui, zona în care opinia publică a putut cenzura comportamentul aleşilor pe criterii de corupţie dovedită. Dacă lista vi se pare destul de pestriţă şi tristă, probabil aveţi dreptate. Chiar şi aşa, această listă, mai mult decât condamnarea lui Adrian Năstase, arată că discursul anticorupţie a avut un oarecare impact real: din cauza ei partidele au trebuit să pună la vârf persoane cu un dosar curat.
More…

Cum am ajuns aici? Despre destrămarea legitimităţii în stat 3

Când Traian Băsescu l-a numit pe dl Tăriceanu prim-ministru nu m-am îndoit nici o clipă de ne-constituţionalitatea acestui gest. Dacă toată lume credea că în Constituţie scrie un lucru atunci – mă gândeam – este clar că acesta este sensul limbajului şi intenţia legiuitorului. Însă politic am înţeles gestul. Victoria noului preşedinte marcase o mutare masivă a simpatiilor populaţiei. Fără sprijinul acesteia mi se părea imposibil să guvernezi 4 ani, aşa că am asimilat cumva poziţia de forţă a Preşedintelui cu folosirea unor puteri de rezervă.

În paralel CCR a susţinut că domnul Năstase nu poate fi retras decât de propriul său grup parlamentar. Deşi limita puterea Parlamentului de a se auto-guverna, decizia Curţii părea să instituie o limită maşinaţiunilor politice, oferind un bonus primelor alianţe (deci celor mai „naturale”).

Preşedintele Băsescu a ţinut la un moment dat un discurs în care a blocat entuziasmul politic şi dorinţa de „sânge” a Alianţei DA. Totul părea a avea un echilibru. Preşedintele şi premierul aveau cumva o vocaţie „referendară” (ceea ce este rău) – dar politicienii păreau să înţeleagă delicateţea situaţiei şi să nu dorească să abuzeze de ea. Sau poate eram eu optimist More…