Cum am ajuns aici? Despre destrămarea legitimităţii în stat 3

Când Traian Băsescu l-a numit pe dl Tăriceanu prim-ministru nu m-am îndoit nici o clipă de ne-constituţionalitatea acestui gest. Dacă toată lume credea că în Constituţie scrie un lucru atunci – mă gândeam – este clar că acesta este sensul limbajului şi intenţia legiuitorului. Însă politic am înţeles gestul. Victoria noului preşedinte marcase o mutare masivă a simpatiilor populaţiei. Fără sprijinul acesteia mi se părea imposibil să guvernezi 4 ani, aşa că am asimilat cumva poziţia de forţă a Preşedintelui cu folosirea unor puteri de rezervă.

În paralel CCR a susţinut că domnul Năstase nu poate fi retras decât de propriul său grup parlamentar. Deşi limita puterea Parlamentului de a se auto-guverna, decizia Curţii părea să instituie o limită maşinaţiunilor politice, oferind un bonus primelor alianţe (deci celor mai „naturale”).

Preşedintele Băsescu a ţinut la un moment dat un discurs în care a blocat entuziasmul politic şi dorinţa de „sânge” a Alianţei DA. Totul părea a avea un echilibru. Preşedintele şi premierul aveau cumva o vocaţie „referendară” (ceea ce este rău) – dar politicienii păreau să înţeleagă delicateţea situaţiei şi să nu dorească să abuzeze de ea. Sau poate eram eu optimist More…

Care „voință populară” ? 8

Regula majorității este unul din fundamentele democrației. Dar acest lucru nu justifică dominația absolută a majorității. În fața tentațiilor discreționare ale majorității există în contrapondere întotdeauna separația puterilor în stat și legea. Ce se întâmplă în România de câteva săptămâni bune reprezintă instaurarea unei tiranii a unei false majorității.

În mai puțin de o lună ideea de separație a puterilor în stat, de balanțe și contraponderi (checks and balances) a fost aruncată în derizoriu de o alianță nefirească în scop între puterea legislativă și o partea a puterii executive, contra puterii judecătorești și a unei părți a puterii executive. Miza este controlul asupra instituțiilor fundamentale ale statului.
Risc și afirm următoare teză: că Parlamentul în urma acțiunilor sale nu mai este lipsita de orice fel de legitimitate. Și am două argumente foarte puternice. În primul rând nerespectarea propriilor regulamente de funcționare a camerelor în momentul demiterii președinților acestor. Nu am o simpatie foarte mare pentru pentru Roberta Anastase și Vasile Blaga, dar procedurile trebuie respectate. Al doilea argument care susține că Parlamentul nu mai reprezintă pe nimeni, în afară de membri săi, este refuzul cu obstinație de a pune în aplicare o decizie judecătorească: cazul deputaților Sergiu Andon (PC) și Florin Pâslaru (PSD). Atenție vorbim despre decizii definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dacă Parlamentul încalcă cu bună știință legea, atunci toți putem face lucrul acesta fără nici mai mică teamă față de consecințe. More…

Mecanica de ceasornic a reformei în PDL: de la Renate Weber la Sebastian Lăzăroiu 11

Scopul acestui articol este să descrie gruparea politică aflată în jurul PDL ca o structură în trei straturi. Persoanele afiliate acestor trei straturi pot varia în timp, dar structura în sine a rămas conceptual aceeași, dincolo de  alianțele variabile din politica noastră din ultimii 5-6 ani.

More…