Mecanica de ceasornic a reformei în PDL: de la Renate Weber la Sebastian Lăzăroiu 11

Scopul acestui articol este să descrie gruparea politică aflată în jurul PDL ca o structură în trei straturi. Persoanele afiliate acestor trei straturi pot varia în timp, dar structura în sine a rămas conceptual aceeași, dincolo de  alianțele variabile din politica noastră din ultimii 5-6 ani.

Conform acestui scenariu avem:

  • La baza „sandvișului” se află președintele. Acesta are carismă și posibilitatea de a trage o organizație în sus, dar nu are în spate o asemenea organizație electorală. (Președinția, are de facto acces la resurse instituționale semnificative, dar ele nu pot fi mobilizate electoral în mod deschis și, în plus, Traian Băsescu pare mai puțin abil în a transforma resursele statului în control politic decât, de exemplu, Călin Popescu Tăriceanu.
  • La mijloc se află organizația PDL „mainstream”. Aceștia au acces la resurse de tot felul (crema sandvișului, dacă vreți), dar le e greu să facă apel la mase în momentul în care se văd lipsiți de legitimitatea și sprijinul politic oferit de președinte.
  • În partea de sus se află al treilea strat, compus din oameni care au resurse organizaționale mai mici decât mainstream-ul PDL, dar potențial suficiente pentru a-l susține pe președinte într-un demers de independență.

Scriind acest articol am presupus că există unui plan centrat pe menținerea în timp a celui de-al treilea strat.  Totuși, chiar dacă președintele Băsescu nu ar fi avut nici o clipă asemenea intenții :),  simpla existență a structurii tripartite răstoarnă poziția de negociere în favoarea președintelui și în defavoarea conducătorilor PDL.

Pentru a funcționa optim cel de-al treilea strat ar trebui să aibă patru caracteristici:

  • să livreze credibilitate, atât personal, cât și prin relația cu politica; astfel încât asocierea cu președintele să nu pară un demers artificial;
  • să fie loiali în mod constant și previzibil președintelui, adică să depindă de acesta pentru accesul la putere, fiindu-le greu sau imposibil să facă o înțelegere cu restul PDL;
  • să aibă resurse organizaționale, adică membrii săi să constituie o organizație, sau o rețea, sau o rețea de rețele;
  • să fie (să se creadă) protejați de repercursiuni negative.

Grupul 0: intelectualii președintelui

Sincer nu cred că acest grup a fost construit cu intenție sau că se potrivește suficient modelului. Totuși este posibil ca el să fi servit de inspirație, așa că merită analizat. Grupul e constituit un număr de intelectuali și militanți, care, imediat după alegerile din 2004 s-au alăturat lui Traian Băsescu și proiectului său perceput ca reformă a statului. În cercul cel mai apropiat intră Andrei Pleșu, Renate Weber, Alina Mungiu-Pippidi, Monica Macovei. În jurul acestora, diverse grupuri îl sprijină deschis, chiar dacă „independent”,  pe președinte. Deși credibili, ei au acces propriu la resurse de bani și prestigiu, iar loialitatea lor nu era îndreptată personal către Traian Băsescu ci spre un ideal mai larg; dealtfel în timp mulți au și defectat.

Grupul 1: PLD

PLD pornește ca un proiect de a sparge și apoi distruge PNL. Odată ce acest obiectiv este ratat, ei devin factor de presiune în PDL. Credibilitatea lor se sprijină pe prestigiul lui Th. Stolojan și pe mistica renunțării altruiste la putere. Loialitatea față de președinte atinge uneori cote jenante, fiind întărită de răceala (și zgârcenia) cu care sunt întâmpinați în PDL. Resurse organizaționale au, fiind un grup distinct în PDL și având în mijlocul lor baroni locali de talia unui Gheorghe Flutur. După estomparea lor din prim plan spuma grupului (Theodor Stolojan, Valeriu Stoica) este protejată și trimisă în surghiun de lux, în timp ce personaje mai puțin importante (Cristian Boureanu, Raluca Turcan) sunt trimise în umbră.

Grupul 2: Femeile și copii

Deși feministele nu îl menționează prea des ca exemplu de emancipare, trebuie să ne amintim ca dl. Băsescu a promovat un număr remarcabil de femei în poziții de putere reală (Monica Iacob Ridzi, Elena Băsescu, Elena Udrea, Roberta Anastase, Anca Boagiu). Independent ei  nu ar fi putu concura cu marii PDL, așa că în joc intră organizația de tineret, controlată întâi de Monica Iacob Ridzi, și apoi de Elena Băsescu. Împreună îndeplinesc atât criteriul de credibilitate cât și pe cel de organizare. Acces la putere printr-o înțelegere separată cu PDL ar fi fost greu să primească datorită caracterului închis și ușor misogin al unei organizații reprezentată de nume precum Blaga sau Berceanu. După dizolvarea în uitare membrii au trasee diferite, de la Elena Udrea care stă pe picioarele ei, până la Monica Ridzi, care e trasă (temporar?) pe dreapta.

Grupul 3: Intelectualii președintelui (2) și toleranțele lor strategice

Dacă prima serie de intelectuali ai proiectului Băsescu s-au retras treptat o a doua serie (Cristian Preda, Sever Voinescu, Theodor Paleologu, Teodor Baconschi) au ales calea inversă și au străbătut integral drumul dintre statutul de intelectual și acela de om politic profesionist. Cei  mai mulți fac parte (aproximativ) din aceleași cercuri și rețele ca și seria anterioară. Mai mult, acceptul tacit al „seniorilor” din vechea serie le legitimează gestul ca pe unul onorabil și adaugă un plus discret de credibilitate. Deși unii dintre ei (Cristian Preda) au avut roluri organizaționale și înainte, alianța cu Traian Băsescu este, pentru toți, accesul la un nivel nou de putere. Relația cu colegii de partid este dificilă, deoarece fiecare trebuie să jongleze între disciplina de partid și nevoia de a-și separa imaginea de unele acte de corupție.  Fricțiunile ce apar întăresc dependența grupului de Traian Băsescu ca și sursă de putere.

Deși Cristian Preda sau Teodor Baconschi au experiențe organizaționale relevante, ar fi exagerat sa spunem că ei au la dispoziție o rețea națională. Însă au aparente relații bune cu membri ai PDL ce dispun de o astfel de rețea, anume grupul Elena Udrea – Cezar Preda. Poate că unii dintre cititorii acestui blog vor avea dificultăți să conceapă o asemenea mezalianță. Să le amintim deci punctele de contact:

  • Ambele grupuri sunt legate de loialitatea față de Traian Băsescu și o oarecare distanță față de restul partidului.
  • Cezar Preda, date fiind unele poziții mai articulate și independente a fost câteva săptămâni aproape clasificat ca aproape de grupul numit al „intelectualilor” PDL.
  • Teodor Baconschi și Theodor Paleologu și-au exprimat admirația virilă, respectiv literară față de Elena Udrea. Cum nu îi pot bănui pe nici unul că sunt incapabili să își controleze hormonii, mi se pare normal să deduc că aceste declarații au un scop politic.

Să nu uităm că, din perspectiva criteriilor noastre, cele două grupuri se completează armonios. Grupul intelectualilor are prea puțină putere pentru o acțiune decisivă. Grupul Elenei Udrea are prea multă putere și, lăsat necontrolat și-ar putea proclama independența.

Grupul 3: Alba ca zăpada?

Inițial am privit relația cu grupul (grupurile) ACZ  mai mult ca pe o încercare concertată PDL + Traian Băsescu de a dezbina și fructifica potențialul unei mișcări de protest anti-sistem. Însă după dezavuarea  domnului Lăzăroiu de către partid merită analizată și perspectiva unui factor de presiune în PDL (altfel spus, stratul 3). Asta cu atât mai mult cu cât pe Madame Blogary o majoritate confortabilă a celor ce au răspuns unui sondaj ad-hoc de opinie crede că, deși respinsă, ACZ ar trebui să continue să caute o formă de tandem cu PDL.

În forma actuală Alba ca Zăpada are credibilitate potențială, loialitate și poate chiar protecție. Îi lipsește însă îndeplinirea criteriului organizatoric. Unii dintre membrii actuali sau potențiali ar avea experiență relevantă, ba chiar există o serie de fundații care deocamdată se manifestă discret dar, la o adică, ar putea canaliza bani în mișcarea nou formată. Totuși, principala resursă a PDL în momentul de față sunt primarii și nu oratorii; iar ACZ nu are ce oferi la acest capitol. De aceea, până când nu va primi o infuzie de capital uman, „de școală veche”, ACZ și mișcarea populară nu amenință în mod fundamental jocurile din PDL și nu vor duce la o reformă (cu sau fără ghilimele) în cadrul partidului.

Andrei Tiut

Anunțuri

11 comments

  1. „Deși feministele nu îl menționează prea des ca exemplu de emancipare, trebuie să ne amintim ca dl. Băsescu a promovat un număr remarcabil de femei în poziții de putere reală”.Sigur te-ai gândit să mă provoci.:P

    Păi, analizând profilul femeilor pe care le-a promovat, în special pe ultimele dintre ele (Udrea, Anastase, EBa), este posibil ca la baza acestei strategii să stea un motiv misogin: femeile sunt mai loiale şi oricâtă putere „reală” ar acumula, cu greu s-ar transforma în concurenţii săi.Tot el a recunoscut că o femeie n-ar avea şanse să devină preşedintele României, deci e conştient de discriminarea femeilor + dublul standard.

    • Crezi ca as putea intrazni….?

      Si eu cred ca a fost un calcul, dar mai degraba bazat pe reticenta PDL de a primi „outsideri”, mai ales femei, la impartirea placintii.

      Dar daca tot vorbim, nu e nevoie ca TB sa fie un om de bine. Emanciparea femeilor nu e face doar prin politici inflacarate, ci si cu masini de spalat, sau criza de forta de munca sau… calcul politic. Are egalitatea miros ;)?

    • @Tudorina

      Cred ca utilitatea si loialitatea au contat foarte mult in selectarea doamnelor respective.

      Elena Udrea – fund raiser pentru partid si reprezentantul presedintelui in partid. La toate acestea se adauga si o doza de sarm, apreciata de rank and fileul pedelist.
      Monica Iacob Ridzi – fund raiser si lider al aripii tinere; a intrat totusi in vizorul DNA.
      Monica Macovei – prezenta ei da credibilitate eforturilor anti-coruptie ale presedintelui.
      Anca Boagiu – pompierul care livreaza rezultate in conditii grele si care stie sa controleze birocratia.
      Sulfina Barbu – livreaza si ea rezultate in conditii grele si una din putinele eminente cenusii ale PDLului.
      Andreea Paul Vass – stie mai multa economie decat Emil Boc.

      Cat despre remarca presedintelui – da, cred ca el este misogin, dar o femeie ar avea sanse sa castige alegerile din 2014.

  2. @ Andrei

    Vezi ca Alina Mungiu si Renate Weber au devenit critici ai lui Traian Basescu intre timp. Si Andrei Plesu a devenit si el oarecum critic la adresa lui Basescu.

    Miscarea Populara/Alba ca Zapada – ai perfecta dreptate. Nu poti crea miscari sociale de pe bloguri.

  3. Domnule Andrei Tiut,

    V-as fi recunoscator daca ati explicita urmatoarele afirmatii, :

    a) „Președinția, are de facto acces la resurse instituționale semnificative, dar ele nu pot fi mobilizate electoral în mod deschis și,…
    b)… în plus, Traian Băsescu pare mai puțin abil în a transforma resursele statului în control politic decât, de exemplu, Călin Popescu Tăriceanu.”

    Multumesc!

  4. Multumes de comentariu

    a1 – acces la serviciile secrete
    a2 – un aparat birocartic al presedintiei care a fost marit masiv in anii domnului Basescu
    a3 – un rol usor sporit al CSAT prin promovarea de diverse teme la rang de probleme strategice.
    a4- rol consitutional sporit in comparatie cu presedintii anteriori

    In aceste conditii sper ca b se explica de la sine

  5. Stimate domn,

    a) N-am aflat ce instrumnete exista pentru a-l impiedica pe presedinte sa nu mobilizeze informatiile serviciilor secrete in scop electoral;
    b) N-am inteles implicarea lui Tariceanu in controlul politic si daca exista probe in acest sens.

    Altfel spus, ma asteptam la altfel de raspunsuri si nu la unele tepene, de trimis la plimbare.

    Cu consideratie,
    HP

    • @ Sneezy

      Un premier, prin controlul exercitat asupra cabinetului si prin functie, are acces la o serie intreagă de resurse materiale, organizationale si simbolice. Premierul controleaza procesul formulare a politicilor guvernamentale. CPT a putut inainte de alegerile din 2008 să crească pensiile, astfel incat PNL sa aiba acces la un bazin electoral care deobicei il ignora.

  6. @Sneezy
    a- serviciile secrete, prin constructie, nu sunt organizatii de masa sau capabile sa mobilizeze masele. Poti face tot felul de lucruri cu ele, de acord, dar in ziua votului iti trebuie o serie de retele vizibile pe teren.

    b – de acord cu George. In plus stim ca PNL a fost un partid minoritar, iar in PNL grupul Tariceanu a avut o majoritate fragila (uneori nici aceea). De aceea trebuie sa acceptam fie ca PSD si jumatate din PNL si (cel putin odata) PRM au urmat calea ratiunii explicata de guvern voluntar, fie sa presupunem ca a existat un transfer de resurse.

    „nu la unele tepene, de trimis la plimbare.” – vi se pare

    @George Mie Andrea Vass, Monica Macovei, si Sulfina Barbu mi se par a fi dintr-o „alta poveste” si nici nu stiu ca TB sa fi fost implicat puternic in promovarea lor. Cele ce raman (inclusiv „Udrea in tinerete”) sunt un grup destul de omogen care da este util, dar in momentul promovarii nu dovedisera performate comparabile cu ale domnilor Berceanu sau Frunzaverde.

    Deci in binomul utilitate/loialitate loialitatea pare sa fi contat mai mult.

    Sa observam si modelul familial destul de creativ.

    Elena Basescu e fiică.
    Anca Boagiu si Elena Udrea sunt amante (reale sau imaginare).
    Monica Ridzi are o relatie directa cu fiica.
    Ioana Basescu (co-posesoarea brandului „Miscarea Populara”) e iarasi fiica.

  7. Pingback: Am avut deficit de democraţie în România? (1): Intelectuali vs. politruci «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s